Actualitatea automobilului aerodinamic

Civilizația de azi este rodul unor acumulări succesive de cunoștințe de-a lungul timpului. Unele idei sau invenții au schimbat fața lumii când au fost aplicate în practică. Altele așteaptă și azi să-și împlinească destinul.
Problema energiei a fost și rămâne componenta esențială a oricărei civilizații. După inventarea automobilului în 1886 de Carl Benz și Gotlieb Daimler, acesta a evoluat în tot felul de forme fistichii.
Utilizatorii nu erau preocupați la acea vreme de economisirea de combustibil-energie.
Motorul cu ardere internă al lui Nikolaus August Otto se impusese pe plan mondial (1876) iar rafinăriile de petrol erau în plină expansiune în lume, producția atingând cifre record în anii 1920 față de începuturile din 1857 când prima producție industrială consemnată statistic fusese doar de 256 tone prin rafinăria fraților Mehedințeanu de la Râfov-Ploiești.
Așadar, la nivelul anilor 1920 nici-un constructor de automobile nu lua în calcul posibilitatea diminuării consumului prin soluții adecvate.
Inițial nici Aurel Persu nu a avut în vedere acest aspect, dar având studii în aeronautică, s-a gândit să construiască un automobil care să respecte forma avioanelor, profil aerodinamic.
Pasionat de această idee, inginerul român a construit un automobil cu o formă de-a dreptul ciudată pentru începutul secolului douăzeci.
Vizitatorii Muzeului Tehnic din București sunt atrași de colecția automobilelor de epocă, între care se găsește și automobilul aerodinamic al lui Aurel Persu. El a obținut brevetul în Germania, la 19 septembrie 1924 (cererea fusese adresată la 13 noiembrie 1922), sub denumirea “Automobil de formă aerodinamică, cu patru roți montate înăuntrul formei aerodinamice”.
Persu a ajuns la concluzia că pentru un vehicul terestru consumul minim de energie este atunci când are forma ideală, a picăturii de apă în cădere. Astăzi știm cât de greu de realizat este o astfel de formă, ținănd seama și de alte fenomene precum stabilitatea, ușurința manevrării în anumite condiții de mers precum și unele considerente de ordin tehnic și economic variabile în timp. Coeficienții aerodinamici găsiți de Persu, sunt comparabili cu cei ai autovehiculelor moderne, puțin sub 0,3 ! Caroseria din aluminiu a fost construită sub supravegherea inventatorului și plătită din fonduri proprii, la diverse ateliere din Berlin. Automobilul este dotat cu frâne pe saboți care acționează doar pe roțile din spate. Datorită distanței reduse dintre roțile din spate, inventatorul a renunțat la diferențialul în transmisie. Motorul, tip A-G f Automobilbau Berlin, este cu ardere internă, cu aprindere prin scânteie și este montat în spate; are 4 cilindri în linie, alezajul 64 mm, cursa 110 mm și cilindreea 1400 centimetri cubi. Cutia de viteze este de aceeași fabricație ca și motorul, iar demaratorul este produs de firma Eisemann, tipul MKI-12, nr.14328. Magnetoul are aceeași fabricație, iar carburatorul este produs de firma Arthur Haendler Co.Berlin.
Aurel Persu a adus automobilul în România parcurgând 160.000 km, cu o viteză maximă de circa 80 km pe oră. Datorită lipsei diferențialului putea lua viraje foarte strânse cu 60 km pe oră în deplină siguranță. Automobilul a fost donat muzeului în 1969.
Ideile sale, puse în valoare pentru prima dată în construcția automobilului aerodinamic, s-au aplicat ulterior în construcția altor vehicule. Deși automobilul nu a fost realizat în serie, uzinele “Ford” și “General Motors” au solicitat cumpărarea brevetului, fără a fi interesate în construirea acestuia. Acest fapt l-a determinat pe inventator să refuze propunerea.
Întrebarea pe care totuși o punem, de ce nici azi proiectanții nu propun „forma ideală” a vehiculelor? Firme ca Daimler-Chrysler, Volkswagen, Opel, General Motors au experimentat altă tehnologie, vehicule dotate cu celule de combustie de hidrogen mai ales după șocul petrolier din 1973. Au apărut probleme noi legate de producerea, distribuția , stocarea hidrogenulu ( extrem de inflamabil) și utilizarea adecvată a spațiului disponibil.
Indiferent de combustibilul folosit, cheltuielile de exploatare ale unui vehicul se micșorează dacă forma acestuia este cât mai aproape de forma picăturii de apă în cădere.

Nicolae Aurelian Diaconescu

P.S.
Aurel Persu s-a născut în București, în 1890 și a urmat Școala Superioară Tehnică din Berlin-Charlottenburg, absolvind Secția Mecanică în 1913, ca șef de promoție.. În 1914 a fost medaliat de Ministerul Instrucțiunii Publice din Germania pentru un studiu privind comportarea aeronavelor. În țară a fost conferențiar la Școala Politehnică iar din 1938 director general la Fabrica de avioane I.A.R. Brașov. A ieșit la pensie în 1950, dar a continuat să lucreze la Institutul de Documentare Tehnică din București. A murit în mai 1977.
P.S.2.
Revista "Auto Mondial" împreună cu Național TV, emisiunea "autoMobile" și Muzeul Național Tehnic "Prof. Ing. Dimitrie Leonida" au inițiat din 2006 Premiul "Automobilul aerodinamic Aurel Persu" care se acordă anual constructorilor de automobile pentru modele noi cu un coeficient de aerodinamicitate sub 0,3 și un design atrăgător. În 2006 s-a acordat acest premiu automobilului "Mercedes S-Klasse" iar în 2007 se va acorda în 18 martie automobilului "Toyota Corolla"