Izvorul ,,celor ce sunt’’, ceresti si pamantesti, este Iubirea. Adica Dumnezeu. Acesta este Adevarul. Pentru a-si manifesta Iubirea, Dumnezeu a creat lumea.
Pentru a crea lumea, avea nevoie de Libertate. Legatura adanca, de netagaduit, intre Iubire si Libertate este, dupa parerea noastra, taina fundamentala a lumii vazute si nevazute. Din aceasta legatura tainica s-au nascut ,,cele ce sunt’’ si ,,cele ce inca nu sunt’’.
Aici, inlauntrul ,,inlauntrului’’, in dimensiunea nemasurata a Logodnei Iubirii cu Libertatea se afla Taina Creatiei.
Logodna Iubirii cu Libertatea a declansat procesul Genezei, al Facerii si muzica sferelor celeste de atunci se aude. Iubirea este sentimentul uluitor, nemarginit, fundamental, Inceputul tuturor inceputurilor, iar Libertatea este posibilitatea manifestarii acestui sentiment. Sentimentul s-a unit cu Posibilul si de aici s-a pornit Facerea lumii.
Libertatea, ca sa existe, trebuia sa se delimiteze de ceva. Libertatea a inaugurat ,,Faptul de a face sa fie’’. Problematica ,,Libertatii-Iubire’’ ne pune in fata acelui ,,afara de Dumnezeu pe care filosofii l-au numit in mai multe feluri: Gol, Neant, Nimic.’’ Cel mai aproape de ceea ce incercam sa punem in lumina este termenul ,,Nimic’’.
,,Nimicul’’ care este ,,Ceva’’, adica ,,afara de Dumnezeu’’, ,,afara de Iubirea-Libertate’’.
Simtim aici ca Libertatea e vie, ea exista, ea ,,se zbate sa fie’’. Pentru a ,,se zbate sa fie’’are nevoie de Energie, de un ,,motor’’ care s-o puna in miscare.
Aceasta energie de miscare a Libertatii este Iubirea. Libertatea, nascuta din Dumnezeu, ,,vrea sa fie facand ceva’’. ,,A face-le Libertatii’’ este Creatia lumii, pusa in miscare de un sentiment, adica de Iubire.
Iubirea-Libertate este din Dumnezeu, ea este Dumnezeu, ea nu se naste din ,,Nimic’’ fiindca Dumnezeu este vesnic viu, e un principiu activ, pe cand ,,nimicul’’ este un element pasiv. Este un termen de ,,delimitare’’, este pana la urma un ,,cuvant’’ fara substanta mai bine zis un ,,necavant’’.
,,La inceput a fost Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu, si Dumnezeu era Cuvantul’’ (Ioan1,1). Putem spune ca la inceput era si ,,necuvantul’’, care nu era la Dumnezeu si Dumnezeu nu era ,,necuvantul’’. ,,Necuvantul’’ adica ,,nimicul’’ adica ,,afara de Dumnezeu’’.
Iubirea-Libertate se manifesta fata de acel ,,nimic’’ de care se delimita, care este opusul Iubirii-Libertate, si care prin delimitare capata un sens deplin conturat. Atunci cand Dumnezeu, Iubirea-Libertate, a voit ,,sa iasa din sine’’unde ,,nu-si mai era suficient siesi’’ a declansat instantaneu si acel ,,afara de Dumnezeu’’ care pana la acel Punct nu avea sens sa existe. ,,Nimicul’’ nu poate fi in Dumnezeu, in ,,Iubirea-Libertate’’, ,,nimicul’’ s-a declansat prin ,,iesirea’’ lui Dumnezeu din Sine.
Prin aceasta ,,miscare’’ in natura dumnezeiasca ,,un ceva’’ a ramas in stare de ,,repaos’’, mai précis in ne-miscare. S-a creat un ,,loc’’ neplin, neumplut, un gol pe care il definim ca ,,nimic’’.