21 mai 2009. Cele două mari biserici creștine din Germania (catolică și evanghelică) sărbătoresc Christi Himmelfahrt – Înălțarea Domnului. Zi de sărbătoare pentru poporul german. Zi liberă. La Bremen are loc cea de a 32-a Zi Germană a Bisericii Evanghelice. 300.000 de oameni se întâlnesc pentru a discuta, a cânta, a sărbători împreună. Prezentă este și elita politică. Se rostesc propoziții simple și sincere: „Asta nu am știut”, recunoaște președintele federal Horst Köhler care urmează să fie ales două zile mai târziu pentru o nouă perioadă de cinci ani în cea mai mare funcție (cu un predominant caracter onorific și de reprezentare) a statului german și „Da, ne trebuie o atitudine critică de ziua bisericii”, spune doamna Angela Merkel, cancelarul federal (cu cea mai mare putere executivă în stat), care vrea să fie realeasă în septembrie.

Atmosferă de sărbătoare. Ea se simte și în împrejurimile bisericilor evanghelice departe de Bremen. Biserica Sf. Matei din Ingolstadt a organizat în această zi a Înălțării Domnului, pe lângă slujba tradițională, întruniri pentru credincioși, oferindu-le astfel prilej de discuție, ca și concerte corale și instrumentale. Ziua se sfârșește cu un concert de nai și orgă, respectiv pian electric. Roman Kazak și Vladimir Streba sunt cei doi artiști care dăruiesc acestei zi de sărbătoare creștină ultimul punct de program, aidoma unei coroane muzicale.

Biserica Sf. Matei este un locaș sfânt de dimensiuni (fizice) ceva mai mici, comparată cu bisericile catolice din Ingolstadt, de fapt un centru al catolicismului – singura universitate catolică din Europa se găsește la Eichstätt, doar la o distanță de 20 de km. Această biserică evanghelică din centrul orașului de pe Dunăre are însă o acustică foarte bună și o orgă cu un sunet foarte plăcut. Faptul că regina instrumentelor este și aici bine acordată, face parte din condițiile de bază pentru o funcționare normală a vieții bisericești.

Primele trei piese răsună de pe empora bisericii Sf. Matei: Johann Sebastian Bach – sâmburele muzicii bisericești germane, două piese care au menirea de a prevesti spectacolul muzical care urmează să-i impresioneze pe spectatorii germani, din păcate nu prea numeroși în această seară. Dar și cântecul popular românesc Augen meiner Liebsten – Ochii iubitei mele sună bine din înălțimea emporei, locul de baștină al orgii bisericești.

În fața altarului este instalat un pian electric și un pupitru de note. Cei doi muzicieni coboară de pe emporă și iau loc în centrul bisericii. Ce urmează este o demonstrație muzicală la cele mai înalte cote artistice de prelucrări pentru nai și pian electric din literatura clasică și din bogatul folclor românesc.



Piese de Mozart, Liszt, Schubert, Gluck și bineînțeles Bach deschid ferestre spre lumea muzicală a epocii basului continuu, a clasicii vieneze și a muzicii secolului XIX. Naistul Roman Kazac și pianistul & organistul Vladimir Steba – ambii originari din Republica Moldova - cântă fără pretenții dominante a vocii solistice. Cele două instrumente prezintă o unitate armonică și melodică demnă de invidiat. Aura mioritică, pe care o poate emana sunetul de nai, reușește să accentueze chiar și caracterul pur romantic al unei melodii schubertiene. Asta s-a putu simți foarte clar în Serenada lui Franz Schubert.

Melodie din Bucovina, Cântec din Oltenia, Doina, Brâu și alte piese de muzică populară lasă o impresie adâncă în sufletul spectatorilor – cum se poate auzi unisono după concert. Un fost bănățean remarcă cele Trei Melodii din Banat, recunoscând emoționat că i-au sugerat – mai ales al doilea, într-un ritm lent – întinderile fără de sfârșit ale câmpiei bănățene cu apusurile ei de soare neuitate la orizontul nemărginit. Mulți spectator se arată impresionați de virtuozitatea lui Roman Kazac, moldovianul de doar 25 de ani, care a văzut pentru prima oară lumina lumii în localitatea Ternovca, lângă Tiraspol, pe malul stâng al Nistrului.

Spectatorii entuziasmați au cerut insistent un bis. Și l-au primit: Ciocârlia, piesa de referință a muzicii populare române, o compoziție care demonstrează mai bine ca oricare alta legătura strânsă a omului din zona carpatină cu natura și care acordă solistului libertăți nemărginite de creație, de inventivitate muzicală – asemănător cu freejazzul. O zi de sărbătoare plină de demnitate religiosă și de satisfacții artistice se apropie de sfârșit. Peste orașul de pe Dunăre se așterne întunericul și liniștea sufletească, datorată și multor melodii din naiul fermecat al unui tânăr, venit pe aceste meleaguri vesteuropene dintr-unul din cele mai frământate colțuri ale Europei.