poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3944 .



Dinspre trecut spre viitor
articol [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Nicu al Popii ]

2009-02-19  |     | 





Dinspre trecut spre viitor



Civilizația de azi reprezintă rodul unor acumulări de cunoștințe în succesive și lungi perioade istorice, rodul capacității formidabile a minții umane de a descoperi, inventa și transpune în concret aspirațiile proiectate vizionar de creatori anonimi sau mari personalități din cele mai diverse domenii.
Din această perspectivă, mai reprezintă azi instituția muzeală tehnică, o necesitate pentru cultura unui popor? Bineînțeles că răspunsul este afirmativ și în aceste circumstanțe o nouă întrebare se impune: care sunt posibilitățile pentru a înființa, păstra și dezvolta o astfel de instituție?
Muzeul este cea mai democrată entitate ce activează în beneficiul cultural al societății. Accesul, în baza unui bilet, al cărui preț este simbolic, este permis fără nici un fel de discriminare față de vârstă, sex, religie, statut social, specializare sau handicapuri fizice.
Cine vizitează un muzeu tehnic, pleacă întotdeauna mai bogat sufletește, dar și mai bine informat. Ori a fi informat înseamnă a fi puternic și a înțelege că actualul grad de civilizație în lume se datorează în primul rând unor inventatori printre care se află și numeroși români. Tocmai de aceea a investi în cultură înseamnă a investi în propriul nostru viitor. În toată lumea, majoritatea firmelor de prestigiu au muzee încorporate, acestea reprezentând zestrea tradițională și garanția pentru succesul firmei.
Pentru a fi mai bine înțeles voi face următoarea remarcă: Dacă întâlnim o persoană care are calități fizice excepționale dar amnezică, nu putem decât să o compătimim sau s-o ignorăm.Ca popor, fără memoria noastră tehnică nu putem fi decât compătimiți sau eventual ignorați. Pentru a nu fi percepuți drept un popor care își neglijează memoria este necesar să avem inteligența și interesul public să promovăm cultura tehnică.
Încă un argument pentru a manifesta interes pentru cultura tehnică, este legat de fenomenul de globalizare ce se manifestă azi pe plan mondial. Fenomunul de globalizare se va impune din ce în ce mai pregnant indiferent de reacțiile stârnite, datorită pe de o parte progresului tehnic din comunicații (televiziune, INTERNET) și datorită pericolului comun ce poate afecta întreaga omenire în cazul unui dezastru nuclear sau a poluărilor de tot felul. În perspectiva globalizării, singura cale de a ne păstra identitatea națională se poate face doar prin cultură și educație.
Sunt momente în viață când sufletul nostru este răvășit. Mai ales atunci vrem să știm cine suntem, ce este național și universal în devenirea noastră, cum s-au descurcat alții în situații similare.
Abia în momentele de restriște simțim nevoia unor repere morale, unor exemple de viață pilduitoare care să ne călăuzească o vreme.
Ce poate fi mai înălțător decât sentimentele de solidaritate și generozitate ale conaționalilor lui Traian Vuia care au străns fondurile necesare înfăptuirii proiectului aeroplanului – în fapt a avionului - și trăirea triumfului când acesta s-a ridicat de la sol în 18 martie 1906 la Montesson lângă Paris? Noi cei de azi trebuie să afirmăm în orice împrejurare cu tărie și fără nicium dubiu că inventatorul avionului este TRAIAN VUIA (afirmație făcută de Henri Coandă).
Cum am putea rămâne, insensibili la eforturile constante, timp de o viață, ale lui Dimitrie Leonida în promovarea progresului tehnic concretizat mai ales în electrificarea orașului București și a țării. Și cum să nu ne uimim față de ceea ce a reprezentat efortul uriaș al acestuia, care singur întocmea și promova o lege a energiei la începutul secolului al XX-lea!
Traian Vuia spunea “Ce importanță are cine a făcut un lucru, important e că el există”.
Noi adăugăm, este important să-i cunoaștem pe acești OAMENI pentru echilibrul nostru, pentru încrederea în ceea ce poate fi sau deveni ROMÂNIA promovând cultura tehnică.
Și aceasta înseamnă un înalt grad de responsabilitate, înseamnă în primul rând o Datorie de Conștiință.
Rezultatele de excepție se obțin prin muncă asiduă și sacrificiu. Ideea sacrificiului străbate toată istoria noastră națională. Iată cum își asumă Aurel Vlaicu propriul destin:
„Ca să zboare, omul trebuie să cunoască regiuni ce nu-i sunt destinate, cu mijloace ce nu-i aparțin. De la furtul lui Prometeu, omul n-a îndrăznit încă o aventură atât de primejdioasă. Și se pare, ca și Prometeu, omul modern va ispăși prin eterne picături de sânge, această nouă taină furată dumnezeirii”.
Reflexia trecutului se regăsește ca o componentă indispensabilă, în toate proiecțiile viitorului, iar viitorul oricărei națiuni îl reprezintă tinerii. Inteligența, intuiția, geniul uman în ultimă instanță sunt îm continuă devenire. Tinerilor ce se afirmă trebuie să li se acorde un credit nelimitat de speranță și încredere atât de necesare personalităților temerare de anvergură, efortul lor având drept scop accelerarea progresului. Iată ce spunea Henri Coandă despre acest lucru „... cei ce știu să viseze, cei ce-și utilizează creierul din plin, trebuie stimulați și încurajați pe toate căile. Oamenii ingenioși sunt un capital pentru orice națiune și spiritul de inventivitate trebuie încurajat încă din copilărie”.
Pentru Nicolae G. Caranfil, personalitate proeminentă a intelectualității României în perioada interbelică, director pe atunci al Societății de Gaz și Electricitate devenită azi S.C. Electrica S.A., „viața este frumoasă când lupți pentru o idee”. În acest sens încununarea activității de profesor și cercetător în istoria științei și tehnicii a fost pentru Dimitrie Leonida, înființarea și dezvoltarea Muzeului Tehnic pe care îl numea „o școală a școlilor”.
Noi, cei de acum și de aici, trebuie să concretizăm că Muzeul Tehnic Național „Dimitrie Leonida”, poate fi nu numai „o școală a școlilor” ci și o navă a cunoașterii care să răspândească în lume ceea ce ne este specific, creativitatea. Acest deziderat se poate realiza atât printr-un site interactiv pe internet, cât și printr-o expoziție privind istoria creativității românești, itinerată în capitalele europene, expoziție care va contribui la o mai bună cunoaștere a contribuțiilor românești la progresul tehnic mondial.

Textul a fost citit la simpozionul „Tehnologie și cunoaștere” organizat de Universitatea”Titu Maiorescu” și Muzeul Tehnic Național în 13 decembrie 2008


Nicolae Aurelian Diaconescu










.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!