Ich bin in meinen letzten Filmen immer wieder gestorben. Ich habe das Gefühl, das ist schon so etwas wie eine Generalprobe. – Am tot murit în ultimele filme ale mele. Simt că asta este deja ceva ca o repetiție generală.

În ianuarie va fi disponibil în librăriile din România volumul „Tălmăciri“, realizat de Daniel Stuparu. Cartea conține traducerea din limba germană a unor interviuri, pe care jurnalistul austriac André Müller le-a dus cu somități ale literaturii germane contemporane. Nume ca Friedrich Dürrenmatt, Ernst Jünger, Elias Canetti, Hans Magnus Enzensberger, Marcel Reich-Ranicki, Elfriede Jelinek, Peter Handke și Wolfgang Köppen nu mai necesită comentarii suplimentare.

Autorii sînt puși fie în fața propriilor fapte sau atitudini, fie în fața propriilor contraziceri, fie în fața vorbelor rele spuse de ceilalți, anume dintr-o artă a stîrnirii. Iar dialogul are un fel de artă a șarpelui, ondulînd pervers între problemele intime (uneori foarte intime) și problemele de artă. Poetica fiecăruia reiese, succint, dar pregnant, din răspunsuri, dar reiese tot atît de viu și viața/caracterul fiecăruia. Așa încît dialogul curge printre propoziții grele, definitorii pentru arta, concepția sau atitudinea scriitorului, și propoziții aparent frivole, ce dezvăluie firea sau dezleagă biografia celui în cauză. Aceste aprecieri aparțini criticului literar Al. Cistelecan și pot fi citite în prefața „Tălmăcirilor”.

Interviuri interesante sânt întradevări foarte importante pentru renumele unei reviste sau a unui ziar. Dacă am încerca să alcătuim un clasament al persoanelor intevivate am putea constata că politicienii ocupă locul de frunte, fiind urmați, de regulă, de oamenii de cultură. Urmează sportivii și reprezentanții din economie.

Interviurile au căpătat de mult și un rol esențial în mașinăria publicisticii. Înaintea unui eveniment important jurnaliștii încearcă să discute cu persoane involvate. O premieră este întotdeuna un prilej bine venit, atât pentru mass-media cât și pentru realizatorii diferitelor înscenări culturale. Începând din 26 decembrie rulează în cinematografele germane o nouă filmare a romanului Buddenbrooks de Thomas Mann, unul din cei mai cunoscuți scriitor al secolului XX. Consulul Jean Buddenbrook este interpretat de renumitul artist Armin Mueller-Stahl. Interviurile pe care acesta le-a dat zilele trecute pot fi toate caracterizate cu cuvintele folosite de Al. Cistelecan.

Jocul de întrebări și răspunsuri de pe portalul WELT ONLINE (15 decembrie 2008) ne arată un Armin Mueller-Stahl (*1930) care este absolut conștient de valoarea culturală a muncii sale de artist cinematografic. Putem să-i uităm pe plimbăreții de pe covoarele roșii. Arta cinematografică este tot atât de valoroasă și importantă ca literatura, teatrul, pictura, muzica etc. Depinde doar de calitatea artistică a operei cinematografice.

Armin Mueller-Stahl spune despre regizorul acestui film, Heinrich Breloer, că acesta procedează corect dacă face lucruri care apriori nu aduc cote de spectatori, fiindcă ar fi cazul să ne aducem aminte de lucrurile vechi. Pledoaria artistului pentru valoarea artistică, cementată de trecerea timpului, este evidentă: Hamlet se joacă de la moartea lui Shakespeare. Până azi nu există o piesă mai bună. Și în muzica Mozart a rămas neîntrecut.

Discuții interesante care emană o atmosferă de seriozitate. Cititorul simte că e luat în serios. Prezența lui joacă un rol. Atât jurnalistul cât și artistul își sânt conștienți de discuțiile controversate pe care interviul lor îl va genera în diferite cercuri de cititori, aici probabil mai mult de înclinații culturale.

Lumea cinematografică află în acest interviu și diversele motive pentru care Armin Mueller-Stahl se gândește la retragerea din fructuoasa sa activitate cinematografică – ultimele filme realizate la Hollywood au fost „Illuminati” și „Night On Earth”. Propoziția săptămânii (50) dezvăluie unul din aceste motive.


(Fotografia de pe portalul WELT ONLINE îl arată pe Armin Mueller-Stahl.)