Poetul poeților, Homer, ne-a lăsat moștenire două opere de artă cu care a traversat istoria, legându-ne pentru totdeauna de începuturile ei. Achilles și Hector, Menelaous și Paris sunt nume pe care le învățăm de mici și pe care le păstrăm în noi sperând că odată și odată vom putea să ne ridicăm la înălțimea istețimii și curajului lor. Helena,
« cea mai frumoasă dintre muritoare », soția lui Menelaus, căzută victimă propriei sale frumuseți, este răpită de Paris, fiul regelui Priam. Răpirea Helenei a constituit motivul unui război de zece ani și a pus Troia pe harta istoriei lumii. File de epopee, file de mitologie. Cu distrugerea Troiei s-a închis un capitol și s-au deschis altele…
Cu Alegerea lui Selenae, îmbrățișând fabulosul, Miruna Tarcău, autoarea romanului polițist Insula Diavolului, revine în forță, la numai un an, pe scena literaturii de limbă franceză din Canada.
Ca prim volum din saga fantastică Războiul Titanilor, volum publicat în noiembrie 2007 la cunoscuta editură Christian Feuillette din Montréal, Alegerea lui Selenae ne transportă cu nonșalanță, pe aripile alegoriei, spre acele timpuri îndepărtate pe care nici mintea nu mai poate parcă să le priceapă.
Selenae, fosta regină a amazoanelor - la douăzeci de ani după terminarea celui mai disputat război din antichitatea greacă, cel pentru cucerirea cetății Troia - se profilează, în pofida a tot ceea ce pare să fie, ca exponentul nedorit al unei păci insuportabile și prea mult prelungite.
Autoarea, făcând abstracție de acțiunea desfășurată pe tărâmuri istorice, ne introduce într-o lume fantastică în care eroismul și curajul devin valori esențiale în timp ce rațiunea, forța menită să conducă, pare că s-a pierdut în apele noroioase ale Styxului.
Intriga, narată din punctul de vedere al personajului principal, implică cititorul, obligândul să se simtă ca făcând parte din întreaga desfășurare a evenimentelor. Selenae nu e, și nici nu vedem cum ar putea fi !, un personaj pozitiv. Egoistă, nemiloasă, preocupată numai de rezolvarea, cu ajutorul armelor, a propriei odissee, ea se conturează ca o forță ce pare că vrea să debalanseze tot ceea ce ar trebui să se înțeleagă prin cuvântul umanitate.
În contrast, parcă reflectată dintr-o oglindă magică, sora ei geamănă, Eaneles (numele, însuși, fiind o inversiune!), salvează de la defăimare specia umană, implicându-se trup și suflet, atunci când situația o cere, neezitând să se ridice împotriva propriului ei tată în războiul ce amenința supraviețuirea dimensiunilor. Pe aceeași linie, sacrificiile dezinteresate pe care le face pentru
a-și regăsi sora, sunt cu atât mai mult de apreciat cu cât Selenae nu dă dovadă de nici cea mai simplă afecțiune pentru ea.
Rolul lui Eaneles în acest prim volum este secundar, dar, chiar dacă nu i s-a rezervat acel grad de egalitate, de contrapunere, la care ne-am fi așteptat, ea trebuie să fie văzută ca fiind speranța de care umanitatea are atâta nevoie, ca o inspirație pentru reevaluarea și reactivarea visurilor și idealurilor tinereții.
Privind din această perspectivă nu ne mai este greu să înțelegem - chiar dacă o considerăm egoistă - atitudinea lui Selenae, atunci când sora sa o anunță că este gata să-și pună viața în pericol și să traverseze dimensiunile pentru a se opune celui mai redutabil invadator, tatălui lor, Hel.
"Doar tu ai puterea de a-l alunga pe Hel de acolo de unde se pregătește să-și construiască un imperiu! Doboară-l pe dușmanul nostru cu lama pe care a forjat-o el însuși! Îți cer asta în numele Titanilor și al meu. Dacă ești suficient de puternică să te folosești de arma lui Hel vei putea traversa și poarta care te va duce până la el. Bate-te ca să devii o Titanidă! Câștigă-ți locul printre cei mai mari acolo sus, în Eden, unde nu sunt nici zori, nici amurg! ’’
La care razboinica răspunde cu voce arzătoare :
-Îmi cereți să părăsesc Grecia spre locuri necunoscute unde ar trebui să mă bat împotriva propriului meu tată? Și să mă aliez unor forțe necunoscute cărora nu le cunosc nici motivele, nici scopul pentru care luptă împotriva familiei mele?"
Selenae, războinică, gata să se asocieze ideii prezentate de sora ei, se vede confruntată pe neașteptate, cu o situație necunoscută și contradictorie : împotriva cărei tabere trebuie să lupte? Pentru a lua această decizie care constituie, de fapt, firul călăuzitor de-a lungul desfășurării întregii acțiuni a primului volum, ea se angajează în traversarea spațiului. În ciuda avertismentelor surorii sale Eaneles, a Titanilor și a reprezentanților diferitelor popoare din Dimensiunea a patra, ea persista în ideea de a-l întâlni pe Hel înainte de a se hotărî de partea cui va fi.
Egoismul ei prevalează. Deși pare să dea dreptate tuturor celorlalți, acceptând caracterizarea făcută la adresa lui Hel și la ce s-ar putea aștepta din partea lui, ea vrea să afle răspunsul la o întrebare care o chinuie de peste douăzeci de ani : de ce a încercat Hel s-o omoare în timpul asediului cetății Troia? Este ezitarea ei sinceră sau este un simplu pretext ?
Dacă titlul cărții nu se referă neapărat la rezolvarea aceastei incertitudini, partea a doua complică situația: străpunsă de sabia lui Hel, eroina supraviețuiește. Este ea nemuritoare?
Voiajul în Dimensiunea a patra devine asfel, o încercare de a dezlega șarada sufletelor celor care se îndreaptau către o dimensiune superioară, cu atât mai mult cu cât sosirea lui Hel dezechilibrase spațiul.
"Erebe îi va apărea curând în splendoarea sa dezolantă și atunci războinica va fi confruntată cu cea mai dură dintre încercări, mai teribilă decât războiul sau moartea : ea va ajunge la limitele condiției umane, neatinsă vreodată de un muritor, la ideea de sfârșit, de destin. Și aceste gânduri par să o macine viguros, ca un acid".
Ajunsă în timpul peregrinărilor ei in Grecia, Selenae dorește să afle răspuns la întrebările care o bântuie. Pentru aceasta ea trebui să coboare în împărăția lui Hades. Pactul pe care i-l propune zeul poartă o pecete teribilă: în schimbul aflării răspunsului, ea trebuie să ia viața unei persoane aleasă de Hades.
Va fi ea capabilă să comită un asemenea sacrificiu pentru a ști doar dacă e sau nu nemuritoare ? Și, în cazul în care va accepta înțelegerea și i se va dezvălui numele victimei, va avea ea forța să meargă până la capăt chiar dacă e vorba de o persoană dragă ?
Așa ni se dezvăluie personajul principal în acest prim volum. Va evolua Selenae ? Își va regăsi ea echilibrul ? Cine știe ?!
Iată cum descrie autoarea, prin optica a două dintre personajele sale, realitatea existenței dimensiunilor :
"Eos îi îintinde un măr.
- Uită-te la acest fruct și descrie-mi-l !
Vigilentă, războinica prinde mărul în mâna stângă - continuând să țină mâna dreaptă pe mânerul sabiei - și întoarce mărul în palmă cu degetele sale lungi….
- E roșu, dur și rotund, concluzionează Selenae ca o evidență incontestabilă.
- Þi se pare coaja ca un singur strat, simplu și fără nici o perforație ?
- Da.
- Bine. Acum imaginează-ți o plajă văzută de departe. La fel ca suprafața mărului ea pare solidă, netedă și dintr-un singur strat. Și totuși dacă te apropii, vezi că e formată dintr-o infinitate de granule de nisip, prea mici ca să se remarce de la distanță. Pentru noi, anumite lucruri sunt neglijabile și uneori atât de mici că nici nu le putem vedea. Imaginează-ți suprafata mărului ca o plajă căreia nu-i poți vedea granulele de nisip, nici spațiile dintre ele. Simțurile te înșeală. Ei bine, lumea este ca acest măr….La fel ca mărul e alcătuită din straturi din ce în ce mai mici și între ele este vidul.
Viața este posibilă numai pe aceste straturi unde cei ce le locuiesc sunt sau prea mari sau prea mici ca să se întâlnească și nu au cunoștință unii de existența celorlalți. În plus sunt separați de neant.
Titanii trăiesc pe stratul exterior și cel mai mare : Prima dimensiune.
Tu, Selenae… ai trăit pâna acum în Dimensiunea a doua, aceea a Olimpienilor. Sub aceasta urmează alte lumi, alte dimensiuni. Și toate sunt separate de un vid ca de la Pământ la Soare, de aceea e aproape imposibil ca cineva să traverseze vidul de la o dimensiune la alta și să rămână în viață."
Douăzeci de ani i-au trebuit celebrului erou grec Odysseus, după căderea Troiei, să rătăcească pe mările lumii, pentru a putea să-și regăsească familia. Și când toate păreau că s-au liniștit, cu Alegerea lui Selenae, fantezia creatoare a Mirunei Tarcău ne poartă, inexorabil, mai departe.

Textul a fost publicat în revista CETATEA CULTURALÃ, Cluj-Napoca, nr.3 (75), 2008 , http://cetateaculturala.wordpress.com/2008/03/02/