Discuții interminabile însoțesc hotărârea „Fondului German de Literatură“ de a subvenționa o ediție a revistei literare VOLLTEXT din Austria cu 300.000 €. Ziarul SÜDDEUTSCHE ZEITUNG din München vroia să știe de la 19 autori germani din ce venituri trăiesc. Marea majoritate își finanțează existența din citiri, stipendii, premii, fonduri pentru literatură (din patrimoniul statului, al landurilor sau comunelor) și din vânzarea cărților (circa 10% din prețul de vânzare). Numai Brigitte Kronauer se bazează pentru asigurarea existenței pe o „meserie obștească”. Burkhard Spinnen explică de ce independența economică a artei este de fapt un paradox: „Independență economică se poate obține numai prin integrare, adică prin supunere. Dar, din interese proprii, o societate n-are voie să-și dorească o artă de supunere.” . . . . . Deci, după această teorie, independența economică (dorită) a creatorilor de artă generează o dependență periculoasă față de instituțiile care dau banii de promovare.

Cunoaștem toți romane polițiste cu sute de pagini. Acum editura Ars-Vivendi din Cadolzburg a publicat într-o „Buch-Box”, asta este o boxă de carte, 30 de „Postcard Crime Stories”. Autori cunoscuți ai speciei, ca Thea Dorn, Friedrich Ani, Thomas Kastura, Ingrid Noll ș.a., au primit ocazia să publice câte o poveste criminalistică cu cel mult 1000 de semne de tastatură. Textul trebuia să încape pe o carte poștală. Deci, în loc de coperte avem o cutie și în loc de foi de carte cumpărăm cărți poștale. Pentru acest pachet putem să cheltuim 19,90 € și . . . . . . să le facem o bucurie prietenilor, cunoscuților și mai ales rudelor cu otrăviri, accidente curioase, fapte de groază petrecute în familii ș.a.m.d..

„Va, vis et deviens” (Dute, trăiește și devine) este titlul original al unui film care acum a fost lansat în cinematografele din Germania. Pelicula a primit critici foarte pozitive în paginile de cultură ale ziarelor. Povestea lui Salomo care a fost întrodus clandestin de mama sa creștină într-un transport de 8000 de evrei, scoși în anul 1985 din Etiopia, ajungând în Israel, unde a fost adoptat de o familie evreiască, studiind mai târziu medicina la Paris și întorcându-se ca membru al organizației „Medecins Sans Frontiers” în Etiopia, nu a stârnit numai admirație, ci a generat în același timp în foiletoane reflectări atât asupra holocaustului cât și asupra genezei biblice. Filmul trebuie să aibă și multe momente de umor, fiindcă ziarul DIE WELT și-a intitulat recenzia „Adam a fost un indian jidan”. . . . . . Această veste poate să-i bucure și pe români, fiindcă regizorul filmului se numește Radu Mihaileanu.

Un nou scandal scuduie foiletonul german. Criticul literar Volker Weidemann a scris o „istorie scurtă a literaturii germane din 1945 până azi” dându-i titlul „Ani lumină”. Criticii criticului îi reproșează faptul că s-ar fi ocupat prea mult de viața autorilor și prea puțin de operele acestora. Unul din criticii cei mai vehemenți este criticul literar Hubert Winkels. Asupra criticii acestuia s-a supărat scriitorul Maxim Biller care drept urmare l-a numit în mod înflorat „Arschloch”, deci „cur”. . . . . . De pupat nu era vorba, dar poate merită de reținut că domnul Biller se bucură de o critică pozitivă în această carte - pe care acum toată lumea vrea s-o citească.

O veste bună ia ajuns pe toți creștinii catolici și protestanți chiar acum în zilele de Paști (14-17 aprilie). Profesorul american pentru cercetări maritime Doron Nof a descoperit cu o echipă de savanți americani și israelieni că înainte de 1.500 până 2.500 de ani în zona lacului Genezareth au existat cel puțin două perioade de frig. Analize noi ale lacului arată că a existat atunci posibilitatea de formare a unor sloiuri de gheață, chiar dacă lacul nu a fost înghețat niciodată pe toată suprafața lui. Această situație meteorologică deosebită poate să explice secvența din Evanghelia în care Isus mergea pe deasupra apei lacului Genezareth. . . . . . Deci, poveștile din Biblie poartă în ei sâmburi de adevări.