Poetul canadian de origine română Ionuț Caragea își surprinde încă o dată cititorii, oferindu-le un volum de poezie complex, provocator. Stilul său autentic îl recomandă pe Ionuț Caragea ca un scriitor modern, care folosește cu dezinvoltură referințe multiculturale, construindu-și imaginile autentic, fără menajamente. El abordează tematici diverse, oferind cititorilor un mozaic foarte dur pe alocuri. Nu ai timp pentru meditații inutile, pentru că poezia vine adesea peste tine, aidoma unui tăvălug.
Versurile sunt create pe baza unor imagini puternice, iar poetul impresionează, alăturând simboluri aparent antitetice. Ionuț Caragea oferă cititorilor un adevărat regal liric, pigmentându-și poemele cu întrebări. Cititorul este implicat în fiecare vers, simte cum cuvintele i se adresează direct. Nu ai timp să alegi, pentru că poetul îți direcționează fiecare trăire pe făgașul dorit de el. Descrierile clinice definesc întregul volum. Privim o imagine, suntem obligați să descoperim fiecare detaliu. Totul însă din spatele unui geam gros, pe care nu îl putem uita. Trebuie să fim martorii spectacolului: “aici e liniște și nu adie / nicio pală de vânt / norii sunt prinși în cârlige / din când în când / o pasăre trece / la fel de tăcut / ca și o lacrimă pe obrazul mortului / în spatele ei o dâră albă se destramă încet / sufletul vrea să mai tragă de timp / iarba-i uscată și totuși / e drumul spre casă / plantele mor peștii mor păsările mor / animalele mor și nimeni nu aude nimic / cineva i-a pus tăcerii cătușe / cineva se crede Dumnezeu / și ascultă Eroica”
Ionuț Caragea nu se teme de fantezie, pe care o folosește la maximum în fiecare dintre poemele sale. Descoperi simboluri ascunse, cuvintele devin adevărate arme, iar înțelesurile se integrează în sistemul oferit de poet. Avem în față o geneză, realizată de un scriitor cu ambiții epice. Peisajele se deschid, autorul insistă pe un univers grandios, în care fiecare segment înseamnă ceva. Nu există cuvinte în plus, nu există sincope. Ritmul aproape halucinant al poemelor ne convinge să ne pierdem între versuri, oferite de Ionuț Caragea puțin câte puțin aidoma unor note muzicale.
Viața este punctul central al volumului, iar teoriile gravitează în jurul ideii de existență. Centrul de la care plecăm este nașterea, cu toate implicațiile ei. Viața este o simplă consecință și de aceea Ionuț Caragea nu încearcă să o conteste. Poeziile lui dovedesc astfel o doză mare de luciditate, oferind o imagine asupra vieții lipsită de atribute inutile, frustă. Aidoma unui diamant, poeziile lui Ionuț Caragea sunt șlefuite atât de autor cât și de cititor. Ești liber să înlături balastul, ești liber să arunci vălurile, unul după celălalt. Pe măsură ce avansezi, visele devin din ce în ce mai puține: ”deschid ochii... / înc-o zi ce urmează să treacă / fără surle și trâmbițe / clipesc autopsia primei raze de soare / descopăr un întuneric mai viu / și mai dens / decât cadavrul nopții de ieri / și toate cuvintele sunt încolonate / într-o rutină funestă / și toate secundele gâlgâie / prin clepsidra inimii mele / citesc... / ceea ce-au scris și alții despre cancerul minții / ca despre-o iubire exagerată de sine / ce ține de la degetul mare / și până la ultimul suflu pe care nu vrem / să-l mai dăm celorlalți / învăț... / să trăiesc între două respirații profunde / între bătăile unei pendule / cu preinfarct la ora exactă / închid ochii... / înc-un vis mai puțin”
Poezia lui Ionuț Caragea este descriptivă, insistă foarte mult pe detalii și încearcă să reformuleze o filosofie a ființei. Chiar dacă șochează în multe momente, volumul “33 bis” nu depășește anumite granițe, se simte o reținere inerentă, o limită peste care scriitorul nu poate trece. Iată de ce în multe poezii finalul pare să fie plat, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat de fapt. Revolta mocnește, fumul începe să apară, dar Ionuț Caragea refuză să ne ofere vâlvătaia aceea care încoronează orice așteptare.
Stilul este alert, iar eul liric își transmite mantrele aproape obsesiv. Sentimentele au aproape de fiecare dată proporții cosmice, delirante, iar senzațiile te consumă, se insinuează tăcut doar pentru a se dezlănțui violent. O poezie a așteptării, o poezie în care fiecare secundă contează. Ionuț Caragea nu refuză lumea modernă, ci încearcă să o înțeleagă și să o filtreze. Omul modern este reînțeles, iar miturile sale sunt transformate, adaptate noului. O carte puternică, o care din care chiar și iisus a învățat să ne zâmbească mai frumos: ”Iisus reloaded / știu știu știu șochează / probabil te-ai așezat comod în fotoliu / îți bei liniștit cafeaua și aștepți răstignirea poetică / în trei episoade / dar iisus lipsește și-a uitat rolul / nu moare nimeni / nicio cascadorie / pudoare / scroll down / boring / câteodată pe lumea aceasta / fiecare lucru trebuie să renască / precum omul în piatră / și piatra în om într-o criză / terifiantă de fiere / o lume ce are nevoia imperioasă de horror / ca sângele de aer și aerul de sânge / o dragoste astmatică / o dragoste leucemică / respirăm prin camere web / deschidem porți virtuale / să ne ținem de cald / și tot mai vrem ca iisus / să ne fie herald / mă întreb de ce am scris aceste rânduri / împotriva cui protestez / împotriva celor care își beau liniștit cafeaua / de parcă nu s-ar fi-ntâmplat nimic”
“33 bis” este o carte pe care cititorii o vor descoperi treptat și în care se vor regăsi adesea. Volumul pleacă de la tulburările specifice oricărei ființe umane și construiește un tărâm paradisiac, un tărâm al refugiului. Acolo, în spatele cortinei, unde nu se întâmplă niciodată nimic, unde visele prind aripi și se întrupează, acolo ne invită Ionuț Caragea. Într-un tărâm al muzicii, într-un tărâm în care orice dorințe sunt permise. 33 bis, o carte care merită citită de toți cei care apreciază muzica ființelor.


Bibliografie

Ionuț Caragea – 33 bis – Fides – 2008