Poetul și criticul Felix Nicolau ne surprinde deosebit de plăcut cu o nouă apariție editorială: Tandru și rece, roman, apărut la Editura Cartea Românească, ce va fi lansat la Târgul de carte “Gaudeamus”, pe data de 25 noiembrie 2007. Cartea se găsește în librăriile din toată țara.

***

Robert Șerban - “Ce roman turbo, cu povești aiuritoare, pline de vertijuri și personaje care mai de care mai sărite din ramă – de la cititori de Heidegger și Dante, până la fete iubitoare de medii și media – e acest Tandru și rece! Felix Nicolau și-a “tunat” cartea cu tot ce trebuie: umor, sex, pagini de jurnal... intelectual, dar și dese întâlniri de gradul III cu “sofisticata civilizație românească”. Mai sunt acolo o poveste de amor și-un drum pe la spitalul de nebuni, așa că puneți-vă centurile de siguranță, dacă nu vreți să zburați din scaun în timpul lecturii!”


Șerban Axinte – „Felix Nicolau îmi creează senzația că poate controla multe dintre zonele limbii neexploatate prea mult până azi. Proza scrisă de el, pe cât e de ușor de citit, pe atât e de atașantă prin spectacolul lingvistic pe care-l oferă”.

***

Fragmente de roman:

1. O altă echipă de suplinitori venea în alergare și se arunca pe spinările celor înciotați urlând „lapte-gros!”. Dacă aluneca un zăbăuc, se schimbau echipele. În general ne organizam pe limbi. Fetele preferau șotronul sau săritura la elastic. Acolo am format prietenii strașnice, dintre care unele s-au sfârșit cu căsătorii, botezuri, divorțuri. Ai zice că rasa profesorilor procrea numai în interiorul ei.


2. Dimineața soarele bucureștean poartă pe față un capac de canal. Prin cele patru găuri ale lui țâșnesc exact patru raze: una spre Casa Populației, alta spre Intercontinental, a treia spre Casa Presei Libere și ultima spre Guvern. Capacul de canal-solar cu patru găuri este cea mai sofisticată instalație de orientare în viață și carieră de care dispune poporul român. Gurile grele șoptesc că se lucrează deja la un sistem de canalizare solară cu șase găuri. Li s-ar da, asfel, o șansă femeilor și bătrânilor.


3. După cum bine știți, dezvoltarea alunițelor, negilor și excrescențelor de tot felul nu încetează după decesul persoanei purtătoare. Din ce se hrănesc, cum supraviețuiesc? păi, simplu! din scărpinat și giugiuleală. da, da! așa cum auziți! Privite intens, alunițele mai mari, cu nu mai mult de două fire de păr în vârful capului, au tentația de a sări. Lovitura lor este foarte dureroasă, mai ales pentru ochii verzi, care nu beneficiază de o umectare suficientă a cristalinului.


4. Cel mai dureros lucru din iad e că te repartizează în funcție de ceea ce te dezgustă. Trebuie să suporți o eternitate, două eternități, trei eternități exact ceea ce te-a enervat mai tare în timpul vieții. Þi-a plăcut Schubert sau Pink Floyd? Ei bine, te bagă într-un coteț în care lălăie zi și noapte Adi Copchilu Minune ori Florin Salam. Ai adorat patinajul artistic? Perfect! Ești grupat cu galeriile marilor echipe bucureștene. Microbiștii se vor încăiera veșnic peste capul tău, vor urla: muie Steaua! muie Dinamo! muie Rapid!, după care se vor pișa, scuipând prin colțurile infernului.


5. Zuza era curva cartierului, scotea din minți toți prietenii omului, de la potăi până la cei cu pedigree. Tatăl fotbalistului Stelea, care locuia cu două străzi mai jos, își pierduse în felul ăsta ogarul afgan, adus tocmai din Palestina. Ahmed sărise gardul și aleluia cu el. Se zvonea că a turbat după ce Zuza îl lăsase pentru o corcitură dintre un mops și o ceau-ceau.

6. Asta e ciudat! Într-adevăr, oamenii care se iubesc și stau împreună ajung să semene. După ce nu se mai iubesc și nu mai conviețuiesc, revin la fețele lor de dinainte. Am cunoscut indivizi care și-au schimbat fețele de câteva ori în viață. Până la urmă ajungeau să semene toți cu Michael Jackson. Atunci, știam că și-au atins profilul definitiv.


7. Sutele de gândaci foșgăiau în stoluri, hoarde, turme, iar când intram acolo, se retrăgeau într-un colț, lângă tavan, în jurul țevilor de apă. Dacă deschideam sertarele bufetului să caut farfurii sau tacâmuri, ei efectuau retrageri ordonate, sub formă de spirală ori de cactus. Impresia era de artă digitală. Și totuși, într-o seară, am comis sacrilegiul de a da cu spray pentru insecte. Am revenit peste două ore: mii de cadavre zăceau pe câmpul de luptă. Ca să-i pot înmormânta pe toți într-o groapă comună, cu toate onorurile cuvenite, a fost nevoie să folosesc aspiratorul.


8. Seara, la colțul blocului, cu două sticle de bere la litru între picioare, capii de familie făceau tranzacții cu acțiuni Steaua: unul dădea o gambă de Paraschiv pe un genunchi de Goian, altul schimba o ureche de-a lui Rădoi pe ambele degete mari de la picioarele lui Bănel. În fața blocului, adunați ciorchine pe banca de la intrarea în scară, femeile și copiii așteptau cu înfrigurare rezultatele tranzacțiilor. Mahării afacerilor cu acțiuni Noua Generație erau doi vecini de-ai lui, Safta și Fănel, care dețineau acțiuni la cluburi italiene. Ãștia se lăudau că stăpâneau un sfert de sfârc de-al lui Mutu – autentic pentru că era tatuat - și o bătătură din talpa lui Chivu. Din cauza asta fuseseră nevoiți să-și pună uși metalice și gratii la balcon, chiar dacă locuiau la etajul opt.


9. Pătrund în trupul spitalului cu un aer de iscoadă. Mă îndrept spre secția Negi, unde e omor. Bolnavii stau rezemați de pereți. O bătrână cu o gâlmă pe nas mă îndrumă: pune-te la coadă, băiatule! Peretele din dreapta duce cabinetul de Alunițe, cel din stânga e pentru cabinetul de Negi.


10. Femeile și ele se împart în două categorii: în impudice și semiimpudice. Aveam două verișoare, surori, care crescuseră pe același capac de W.C. până la 14 ani. Acolo venea maică-sa să le hrănească, acolo învățau la istorie și la chimie. Temele la română și la franceză și le făceau, totuși, în cameră. Ajunseseră femei în toată firea, fiecare la casa bărbatului ei, și tot nu se lecuiseră. Când se vizitau, se închideau în baie, dădeau jos capacul de W.C. și stăteau și ele de vorbă ca fetele, la un pipi.


11. Să luăm de patru ori la Caritas și ne pocăim. Mulți dintre noi vor să ridice biserici care să-l aibă pe Stoica pictat în pronaos. Unii îl văd pictat în locul lui Iisus: Stoica pantocrator, Stoica înmulțind pâinea și peștii, Stoica la nunta din Cana Galileii, transformând apa în Feteasca Regală.