”- I believe that if we are to form a new country, we can not be a country that appears war hungry and violent to the rest of the world. However, we also can not be a country that appears weak and unwilling to fight to the rest of the world. So, what if we form a country that appears to want both?
- Yes, yes of course. We go to war, and protest going to war at the same time!
- Right… If the people of our new country are allowed to do whatever they wish, then some will support the war, and some will protest it.
- And that means, that as a nation, we could go to war with whomever we wished, but at the same time act like we didn’t want to. If we allow the people to protest what the government does, then the country will be forever blameless.
- It’s like having your cake, and eating it too!
- Think of it! An entire nation founded on saying one thing and doing another!
- And we will call that country, The United States of America!”

South Park – “I’m a little bit country”

Comedia a reprezentat întotdeauna o parte importantă din viața noastră. Ne place să râdem, pentru că reușim astfel să ne bucurăm de viață, ne place să uităm de dificultăți, pentru că reușim astfel să înțelegem părțile pozitive. Prin umor, problemele complexe ajung mai ușor la cititor, care nu se simte respins. Putem vorbi despre orice atâta timp cât păstrăm un zâmbet. Umorul ne simplifică existența și ne ajută să ne relaxăm. Comedia este unul dintre cele mai bune argumente în favoarea fericirii, pentru că acolo orice este permis.
South Park este unul dintre cele mai cunoscute seriale de comedie din America. Fiind difuzată pentru prima oară în 1997, seria animată a atins până astăzi 160 de episoade. Creatorii și-au prelungit deja contractul cu postul de televiziune Comedy Central, garantând existența unui al 12-lea sezon. Tradițional, episoadele sunt difuzate anual în două jumătăți. Prima jumătate a sezonului 11 a fost difuzată între 7 martie și 18 aprilie, în timp ce a doua jumătate va începe pe 3 octombrie 2007.
Serialul analizează evenimente recente, conflicte, folosind satira pentru a scoate în evidență tarele specifice lumii în care trăim. Personajele sunt construite arhetipal, creatorii axându-se pe o trăsătură personală împinsă la extrem și generalizată. Cei patru copii, elementele principale ale serialului, au devenit simboluri ale individului american, cel are își iubește țara și ar fi gata de orice pentru a o proteja. Dialogurile savuroase prin care cei patru atacă probleme actuale cu dezinvoltură au ajuns foarte departe, inspirând generații întregi, iar anumite replici sunt astăzi o marcă exclusivă South Park: “They killed Kenny!... You bastards!”
Satira este specifică Occidentului. Libertatea înseamnă a putea să spui orice îți trece prin minte, fără să te temi de eventualele consecințe. South Park a impresionat dintotdeauna prin verticalitate. Creatorii își asumă de fiecare dată cuvintele personajelor, nu se ascund în spatele ficțiunii. Vorbim despre lumea reală, iar acțiunile noastre se concretizează în cadrul acesteia. Consecințele nu pot fi evitate și trebuie asumate, însă fără panica inerentă, pentru că doar astfel discursul nostru va fi apreciat. Dacă fugim de implicațiile reale, ne vom izola într-un turn de fildeș, iar oamenii vor dori să se disocieze de imaginea noastră. Au succes doar acei indivizi care își înțeleg natura și acționează pe baza impulsurilor simple. Nu trebuie să înveți să trăiești. E îndeajuns să îți asculți ființa.
Conflictul care astăzi caracterizează lumea modernă este conflictul ideologic. Faliile între diversele secte religioase se adâncesc, culturile încearcă să-și dovedească superioritatea prin orice mijloc, iar procesul firesc de globalizare este respins cu brutalitate. Oamenii se simt alienați și acuză progresul, în loc să înțeleagă că vremurile se schimbă, iar ei trebuie să se adapteze chiar dacă nu sunt de acord în totalitate cu noul sistem de valori. Prea multă ură se acumulează, iar oamenii nu mai știu să-și asculte instinctele. În South Park, problemele sunt rezolvate direct, imediat, fără discuții inutile și complicații. Serialul ne învață că poți să îți aperi modul de viață și fără a deveni un bigot, că noul mileniu va aduce cu siguranță noi mituri, de care cu toții avem nevoie. Să nu ne temem, să învățăm să ne prețuim libertatea, să spunem în fiecare moment ceea ce gândim. Cuvintele nu pot răni decât dacă noi permitem asta. Să învățăm de la personajele acestui serial, să învățăm de la creatorii Trey Parker și Matt Stone, care au pierdut chiar și un premiu Grammy pentru că au spus ceea ce toată lumea știa deja:

”We are all looking for answers, you know, we all want to understand who we are and where we come from, but, sometimes we want to know the answers so badly, that we believe just about anything. I’m not the reincarnation of Elrond Hubbard, and Scientology is just a big fat global scam!
- Oh, we are gone sue you!
- What?
- Yea, you think you can say our religion is a lie? Will sue you buddy!
- You told me it was a lie!
- Ho, now your putting words in my mouth. You are so sued!
- You can’t make fun of scientology kid. We are going to sue your ass, and your balls!
- How dare you mock our fate, you little punk?! You’ll be hearing from our lawyers tomorrow!
- Well fain, go ahead and sue me!
- You are so sued kid!
- Well go on then, sue me!
- We’re going to!
- Ok, good. Do it! I’m not scared of you! Sue me!

South Park – “Trapped in the closet”



Limbajul simplu folosit în cadrul serialului atrage publicul. Oamenii vor să se recunoască în personaje, să se perceapă astfel mai bine. Perfecțiunea nu ne mai atrage de mult, pentru că i-am înțeles în cele din urmă consecințele. Nu putem fi fericiți dacă vrem neapărat să fim perfecți, pentru că sacrificiile înseamnă emoții negative. Vom putea trăi cu adevărat atunci când vom învăța să fim relaxați. Nu avem nimic de pierdut, trebuie doar să avem încredere în noi. Să învățăm să vorbim despre orice subiect păstrându-ne calmul, să învățăm să tratăm viața cu detașare. Cei patru băieți surprind de multe ori prin inocență, care ar trebuie să fie pentru fiecare dintre noi o trăsătură definitorie. Să descoperim lumea încă și încă o dată, să fim uimiți, să nu mai plecăm la drum cu prejudecățile specifice. Nu trebuie să ne așteptăm la nimic, pentru că așteptările ucid spectacolul. Dacă avem certitudinea reușitei, viața ne va apărea în nuanțe de gri. Ne plictisim foarte repede atunci când plănuim totul. Să învățăm să ne lăsăm în voia tumultului, să învățăm să privim viața prin ochii unui copil.
În cadrul serialului sunt abordate numeroase teme considerate tabu. Teorismul este satirizat fără milă, bigotismul religios este sancționat fără menajamente. Vedem cum Bin Laden este redus la un fanatic incult, descoperim comploturile ascunse în străfundul Vaticanului, suntem uimiți de ura pe care negrii o manifestă față de albi, intoleranța organizațiilor ecologiste ne face să medităm asupra luptei pentru mediu, iar totul este filtrat prin intermediul unei inteligențe simple, bazată pe instinct. Un singur cuvânt poate schimba de multe ori lumea, o înjurătură acolo unde trebuie salvează situația. Cu toții avem ceva de învățat, pentru că South Park înseamnă în primul rând America, înseamnă în primul rând realitate.
Una dintre calitățile foarte apreciate ale show-ului este incorectitudinea sa politică. În South Park putem vedea cum negrii sunt ironizați, putem vedea cum mormonii sunt stereotipizați. Eric Cartman, personajul cu cel mai mare impact la public, este antisemit, dorește să îi extermine pe evrei, pe hipioți și nu numai. Și totuși asta apare normal în contextul serialului, pentru că înțelegem că dorințele acestea există, în forme diferite, în fiecare dintre noi. Hohotele de râs în fața unui om handicapat țin doar de o naturalețe împinsă la extrem și nicidecum de o eventuală dorință de epatare. Simțim nevoia să râdem, simțim nevoia să ne batem joc. Nu cu ură, ci relaxat, pentru că umorul trebuie să ne provoace senzații plăcute. Să râdem dacă asta ne face fericiți, să nu ne împiedicăm de teorii sterile atunci când vine vorba de viața noastră. Este normal să fim intoleranți, este normal să fim rasiști, este normal să fim așa cum simțim că este bine. South Park ne învață că trebuie să fim sinceri cu noi înșine. Doar astfel putem fi fericiți, doar dacă ne acceptăm adevărata natură putem trăi cu adevărat.
Echilibrul există în cadrul serialului. Fiecare episod este construit pentru a se concretiza într-un panseu filosofic. Învățăm în permanență, iar personajele aleg de fiecare dată atitudini antagonice. Creatorii (care sunt de altfel și vocile majorității personajelor) încearcă astfel să redea o paletă cât mai mare de convingeri. Nu suntem obligați să acceptăm concluziile, serialul însăși este definit pe ideea de toleranță și de relaxare. Extremele sunt puse față în față, putem alege, suntem liberi să pendulăm între numeroase opțiuni. Nu există certitudini, totul se poate întâmpla, oricând acțiunea poate fi dinamitată. Șocant pe alocuri, South Park reușește să surprindă, să amuze și în același timp să pună pe gânduri. O întreagă filosofie de viață este concentrată în câteva cuvinte, atitudinile celor patru băieți reprezintă categorii umane. Până la urmă, nu putem să nu zâmbim aprobator când vedem sinceritatea lui Cartman, nu putem să nu zâmbim când vedem cât de bine poate fi definit cinismul modern de un băiețel de 10 ani. Soluțiile acestuia sunt simple, surprinzătoare. Până la urmă, totul se rezolvă:

“- You see guys, it all worked itself out. Tada, tada, how you like me now! Feel a little silly now Kyle? Tada, tada, how you like me now!
- I still feel bad Cartman!
- What? How can you feel bad, somebody else is going to pay for our crime!
- Yeah, that makes it even worse!
- But, ah, Kyle, you don’t seem to understand. We’re not going to get punished for this. Ever!
- I know!
- So then how can you feel bad?
- He feels guilty for doing it and for letting someone else pay for it.
- But his not going to get in trouble!
- It doesn’t matter if you get in trouble or not, you can still feel bad. I think your right Kyle, maybe we should confess…
- What?! You guys, that’s nothing to feel bad about, we’re off Scot free!
- We feel bad for other people!
- For other… Ough… Is it that you think you might get in trouble later?
- Tomorrow in school, we’ll all tell the art teacher it was us, and let her decide what to do. And Cartman, if you have any threat of a conscience, you’ll do the same!
- Ah, ah… Freaking weirdoes man!”

South Park – “Toilet Paper”





South Park a devenit pe parcursul anilor un simbol al societății americane. Alături de seriale ca The Simpsons, The Bundy’s, Seinfeld sau Family Guy, el oglindește mentalitatea unei întregi generații, care nu mai suportă genialitatea pretinsă a făuritorilor de mituri. Astăzi nu mai vrem produse învechite, astăzi avem nevoie de simboluri actuale. Imaginile trebuie să fie strălucitoare, cultura înseamnă entertainment. Vrem să ne simțim bine, vrem să medităm fără încrâncenare, vrem să zâmbim când un evreu tânăr îi înfige stiletul în gât lui Isus pentru a contracara un complot organizat de un papă american.
Comedia a ajuns odată cu South Park la un nou nivel, reușind să-și potențeze discursul, să-l actualizeze, atacând teme considerate tabu. Să fim capabili să ironizăm orice gest, să fim capabili să ironizăm moartea, să fim capabili să ne ironizăm chiar și pe noi înșine. Și totul pentru a ne simți bine, pentru a descoperi că viața oferă posibilități nelimitate.
South Park înseamnă curajul de a spune ceea ce gândești. Consecințe există, însă perspectiva lor nu trebuie să afecteze a priori raționamentul. Vorbește, râzi dacă simți nevoia să o faci, trăiești așa cum vrei să o faci, fără teamă. Fiecare dintre noi simte nevoia să bagatelizeze într-un anumit moment, fiecare dintre noi vrea să privească viața dintr-o perspectivă detașată. Animația ne ajută să facem asta, pentru că acolo se spun lucruri incredibile, pe care astfel învățăm să le acceptăm. God dam, I hate stupid people!, sau iată cum poate fi explicată dorința de a ironiza.
South Park este o lecție despre reușită și despre cum poți construi simboluri plecând de la realitatea care te înconjoară. Astăzi nu mai avem nevoie de principii imuabile, nu mai avem nevoie de zei. Societatea este îndeajuns de complexă, lumea în care trăim se mișcă cu o viteză uimitoare. Să ascultăm vocile copiilor, pentru că ei ne pot învăța lecția inocenței. Dacă vom înțelege asta, vom putea să ne bucurăm de existența noastră. E simplu, este vorba despre realitate. Până la urmă, ne întoarcem cu zâmbetul pe buze la cuvintele lui Eric Cartman, care explică foarte bine esența individualității:

“God damn it respect my fucking authority!”