17.03.2006


Printr-o întâmplare fericită, am avut onoarea de a mă afla vineri, 17 martie, la Clubul Floreasca, la festivitatea de decernare a Premiilor de Excelență ale Patrimoniului Românesc, eveniment organizat de Asociația Română pentru Patrimoniu și prezidat de marele om de cultură dr. Artur Silvestri.


Și cum un astfel de eveniment aduce multă bucurie spiritului, această bucurie se cere împărtășită și celor mai puțin norocoși, care nu s-au aflat în sală.
Cum misiunea mea a fost aceea de fotoreporter amator, în numele revistei Dor de dor, aflată și ea pe lista de premii, voi presăra această consemnare cu fotografii de la eveniment, cerându-mi scuze pentru calitatea slabă a unora dintre ele, eu nefiind profesionistă.

Înainte de a trece la decernarea premiilor, aș vrea să menționez că această festivitate a fost totodată și un prilej de a lansa primul volum al cărții « Mărturisirea de credință literară », constând într-o culegere de « documente de conștiință colectivă », mărturisiri ale mai multor scriitori și oameni de cultură români de pretutindeni, despre sensul și rostul creației fiecăruia.


Fiind vorba de premii de excelență, și mai ales fiind vorba despre patrimoniul românesc, multe dintre premii au fost acordate pentru contribuții deosebite la studiul culturii și istoriei noastre străvechi.
De fapt, premiile de excelență sunt acordate nu atât unor oameni cât unor « Fapte Mari ale culturii române de azi » cum se precizează in comunicatul de presă pus la dispoziția participanților pe foi volante în vederea difuzării de către instituțiile mass media participante.
Din cuvântul de deschidere rostit de domnul Artur Silvestri, vă redau următorul fragment :
« România este pretutindeni unde este un om care înfăptuiește ceva, care face o fântână, o cișmea, culege documente, înscrie și el, măcar ca un cronicar minor sau ca un om de mănăstire în veacul fanariot, care scrie ceva despre vremea în care a apucat să trăiască.
De aceea vom da premii multe, și puține totuși, față de câte fapte mari sunt în țara noastră de astăzi. Și vom da premii multe nu numai pentru că sunt multe fapte ci pentru că trebuie să arătăm că noi suntem în țara noastră și nu în țara lor, adică în țara celor care doresc să ne facă să gândim ca ei. Noi gândim ca noi. »
De altfel, faptul ca « România este pretutindeni » reiese atât din numeroasele premii care au fost acordate unor români « din afară » cât și din prezența în sală a unor mari oameni de cultură români veniți din străinătate sau doar de dincolo de Prut (deși nu a fost pe lista de premianți, l-am regăsit cu bucurie printre invitați pe domnul Grigore Vieru, alături de dl. Andrei Vartic în fotografia alăturată).

Premierea a început cu acordarea Marelui Premiu, care a revenit anul acesta domnului Dan Romalo, pentru contribuția deosebită la studiul culturii străvechi, prin volumul « Cronica getă, apocrifă, pe plăci de plumb ? ».

Domnul Dan Romalo și-a dedicat 30 de ani cercetării și descifrării plăcuțelor de plumb care atestă existența unei scrieri dacice încă dinainte de scrierea romană, trudă de o viață de om, ale cărei roade au fost adunate, printr-un efort colectiv, în lucrarea menționată mai sus. Și nu întâmplător spun printr-un efort colectiv, deoarece în directă legătură cu această lucrare au mai fost acordate două distincții : o mențiune pentru editura Alcor, doamnei Corina Firuța – pentru editarea volumului, și un premiu de excelență doamnei Aurora Pețan pentru îngrijirea volumului și studiul însoțitor.

N-aș vrea să intru în detalii la fiecare premiu acordat, acestea fiin numeroase. Puteți găsi Lista nominalizărilor în revista virtuală a Asociației Germano-Române din Stuttgart (AGERO), fiind singurul loc unde am găsit această listă, din păcate incompletă (bunăoară lipsește din listă domnul Nicolae Dabija, prezent și dânsul printre laureați). Fac precizarea că ordinea din listă nu este neapărat și ordinea în care s-au acordat premiile.

Îmi cer iertare de la toți aceia pe care nu îi voi menționa în cele ce urmează, contribuția fiecăruia la conservarea și întărirea patrimoniului românesc fiind fără îndoială remarcabilă.

Pentru unele premii, probabil cele care m-au impresionat pe mine mai mult, am să aduc totuși unele lămuriri, atât cât am reușit să rețin, dincolo de încercările mai mult sau mai puțin reușite de a fixa imagini de la eveniment.

Un farmec aparte, arhaic și totuși proaspăt prin lumina ce-i radia din priviri, l-a adus Preotul Boian Aleksandrovici, care a primit, alături de I.P.S. Daniil al Versetului, Premiul de Excelență pentru contribuția eroică de conservare a tradiției românilor din Valea Timocului.

Emoționat, sfinția sa a vorbit într-un grai arhaic, de pe la 1833, despre încercările grele prin care trec românii din Valea Timocului (reginune situată între Serbia și Bulgaria, de-a lungul văii râului Timoc) pentru păstrarea tradițiilor, graiului și credinței în condițiile unui program agresiv de asimilare forțată a românilor din Timoc inițiat în jurul anului 1830 de către Miloș Obrenovic și continuat până în zilele noastre.

Remarcabilă mi s-a părut prezența domnului Andrei Vartic, din Basarabia, deținător al unui Premiu de Excelență pentru opera eseistică eminentă de susținere a Tradiției, valorilor și conștiinței originilor românești.


A intrat mai târziu în scenă doamna Julia Maria Cristea, din Viena, care a primit, cu lacrimi sincere de emoție, Premiul de excelență pentru valorificarea eseistică a fondului național de obiceiuri și tradiții, reflectată în volumul « Timp și Sărbătoare » și în publicistica din AGERO.


Un Premiu de Excelență s-a acordat domnului Mircea Motrici pentru reeditarea operei Arhimandritului Dionisie Udișteanu, unchiul său.


Un premiu cu adevărat meritoriu pentru patrimoniul românesc l-a primit Prof. Univ. Dr. Ilie Rad de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj Napoca, pentru contribuția deosebită la « restituirea scriitorilor uitați » și pentru studiile dedicate istoriei jurnalismului.


Din premiile pentru literatură aș aminti aici Premiul de Excelență pentru ansamblul operei și introducerea lumii Dunării în poezia românească, primit de poetul Nicolae Grigore Mărășanu


și Premiul de Excelență pentru ansamblul operei și pentru reconstituirea spiritului renascentist în literatura română, primit de poetul Radu Cârneci.


Ar fi încă multe de pomenit aici, premii acordate unor mari personalități care nu au putut fi prezente la festivitate (Octavian Paler, Tudor Gheorghe, Ion Longin Popescu și alții), premii acordate unor români care cultivă și păstrează tradițiile românești peste tot în lume unde există comunități românești (și îi amintesc doar pe australienii George Roca și Ioan Miclău), premii acordate unor fețe bisericești pentru contribuția remarcabilă la literatura română religioasă, despre care se vorbește atât de puțin dar care a menținut viu spiritul românesc de-a lungul atâtor ani de grele încercări prin care a trecut poporul nostru, precum și premii acordate unor profesori ce și-au dedicat ani din viață pentru a scoate la lumină și a documenta în monografii vaste trecutul istoric al locurilor din care se trag sau în care își desfășoară activitatea.

Și nu în ultimul rând, deloc de neglijat sunt Premiile de Excelență și Diplomele de Merit acordate unor instituții și unor reviste, din țară sau de peste hotare, cu vechime sau mai nou apărute în peisajul publicistic românesc sau internațional, a căror contribuție la conservarea valorilor românești autentice, generale sau regionale, este remarcabilă.


Între acestea se numără, așa cum spuneam la început, și tânăra revistă « Dor de dor », distinsă cu o Diplomă de Merit, care își datorează existența unui om remarcabil, scriitorul Toma Marin, care în localitatea Dor Mărunt din județul Călărași, dar cu un suflet mare, cât toată România asta de pretutindeni, reușește să reunească în paginile unei reviste lunare, eminamente literare, oameni de litere, nume consacrate sau debutanți în încercări literare, de pe întreg cuprinsul țării.

Născută în Ardeal, cu rădăcini paterne în Banat, trăită în mai multe colțuri de țară, ajunsă acum trei ani, prin forța destinului în București, întâmplarea a făcut să intru în legătură cu acest om deosebit, care încearcă și reușește să contribuie la întărirea patrimoniului românesc și să am onoarea de a mă afla în colectivul redacțional al revistei, întâmplare care m-a condus în cele din urmă în sala Clubului Floreasca într-o seară de martie, la o extraordinară sărbătoare a spiritului românesc.

Întâmplare? Nu, nu cred că simplă întâmplare. După seara de vineri îmi simt rădăcinile bine înfipte în fiecare colț de suflet românesc.