poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-10-25 | |
*LA ÎNCEPUT ERA LUMINA…
*SÃMÂNÞA VIEÞII E PROGRAMATÃ ÎN MATERIA UNIVERSULUI *RELIGIA ARE RÃDÃCINI COSMICE, EXTRATERESTRE *BISERICA E MACHETA RACHETEI *OMUL VA DEVENI ZEU “Ce a fost, va mai fi, și ce s-a făcut, se va mai face; nu este nimic nou supt soare” (Eccleziastul 1. 9). Parafrazându-l pe evanghelistul Ioan, afirmăm:”La început era Lumina, și Lumina era cu Dumnezeu, și Lumina era Dumnezeu”. Lumina (Creatorul) e alfa și omega Universului. Savanții presupun că Universul a luat naștere cu 10-20 mlrd de ani în urma unei explozii, numite marele Big Bang. Procesul de extindere a Universului continuă. Stelele se nasc și mor, tot prin explozii. Nimic nu dispare. Totul se transformă dintr-o formă în alta. Universul pulsează, se extinde mereu. Dar cine a creat materia, spațiul?! Întrebări fără de răspunsuri. Universul pentru noi e o mare enigmă, care încă nu-i rezolvată și nu știm dacă va fi cunoscută cândva în ansamblu. Nimeni la ora actuală nu știe cum și din ce a apărut această mașinărie imensă, fără de început și fără de sfârșit. Se pare că ea a existat dintotdeauna. Dar dacă ar avea capăt, omul, curios din fire, ar vrea să vadă ce mai există și după zid… Nimeni din oamenii de astăzi nu a văzut Universul de la distanță și cum arată acest uriaș colos (sau vietate!). Noi trăim în interiorul lui și vedem numai o părticică din el, și percepem astăzi lucrurile cum ar „vedea” un orb elefantul, pipăindu-i piciorul sau trompa. Am auzit cândva o afirmație că ce există într-un lucru mare, aceea este și într-un lucru mic. Dacă un obiect este format din molecule, atunci și Universul e o construcție din molecule, atomi, fotoni, neutrino, WIMP - "weakly interacting massive particles", etc., e un fagure, format din mai multe galaxii-vârtejuri, în veșnică mișcare, care nasc și distrug aștrii. Lumina e forța motrice a Universului, e divinitatea însăși. Galaxiile au găuri negre, care atrag în ea aștrii bătrâni și îi „macină”, creând prin explozii aștri noi, aruncându-i la periferie. Aștrii, la rândul lor „nasc” planete, iar planetele - sateliți. Fiecare „naștere”, apariție necesită anumite condiții. Galaxia noastră se extinde și ea. Apropo, Soarele se află la o depărtare de 25-30 mii de ani-lumină de centrul Galaxiei. Astrul se depărtează de Pământ cu viteza de 150 de km pe an, Pământul se depărtează de Soare cu 22 metri pe an, iar Luna se depărtează de Pământ cu 38 de mm pe an. Astrul (Soarele) naște pe rând mai multe planete (ouă), care cu timpul cresc în volum și masă și se depărtează de cuib ca puii de cloșcă. Depărtându-se de Soare planeta nimerește într-un spațiu favorabil apariției Vieții – o anumită temperatură, care dă posibilitate la formarea apei, aerului. Apoi, din apă, apare totul… În prezent distanța de la Marte până la Soare e de 228 mln km - e frig - 70 de grade C, viață ca pe Pământ nu există. Pe Venus, la 108 mln km de Soare, e fierbinte + 500 de grade C. Acolo sunt alte forme de viață. Spațiul vital e o anumită distanță de la Soare - 150 mln km pentru Sistemul nostru solar, prin care trec pe rând toate planetele, dar viața poate să apară numai pe unele din ele, sau poate fi adusă din exterior(?!). Să luăm, spre exemplu, planeta Marte. Cândva ea era la o astfel de distanță de Soare, unde se află acum planeta Pământ. Pe Marte atunci exista viață. Depărtându-se de Soare, de zona vitală, planeta nimerește în alt mediu, nefavorabil pentru procreare și viața treptat se stinge. Cu timpul, în locul planetei Marte s-a deplasat în spațiu planeta Pâmânt. Și oamenii de pe Marte, cu rachetele, au fost nevoiți să zboare pe Pământ, pentru a transmite ștafeta vieții generațiilor viitoare. Noi, la rândul nostru, când Pământul va îmbătrâni și se va depărta de zona vitală, vom fi nevoiți să ne mutăm cu traiul pe Venus, „pe noul cer și pământ” care va veni în locul Terrei. După Venus, ultima planetă vitală va fi Mercuriul, care va încheia acest ciclu al vieții în Sistemul nostru solar. Înainte ca Soarele să se stingă, oamenii vor fi nevoiți să caute spațiu favorabil vital în Calea Lactee, în alt sistem solar tânăr. Și acolo ciclurile se vor repeta, tot așa ca și aici. Conform calculelor astronomilor, numărul sistemelor planetare în Galaxia noastră constituie câteva sute de mii. Deci, viața nu poate fi excepție pe Terra. Și anticii afirmau că mai există lumi în Univers.. Sămânța Vieții e programată (codificată) în toată materia Universului. Acolo unde apar condiții, acolo apare și Viața. După ploaie, într-o băltoacă, apar broscuțe. Viața în Univers există nu numai pe Pământ. Sunt multe insule ale vieții, cu diverse civilizații dezvoltate, de pe care am fost vizitați în trecut de către zei-astronauți, iar azi – de către OZN (obiecte zburătoare neidentificate) și roboți. Oare rasele umane au apărut pe Pământ sau au venit de pe alte planete? Negroizii sunt băștinași, de pe Terra (din junglă)?! Oamenii albi au venit de pe bătrânul Marte?! Pe această planetă au fost descoperite fluviile uscate ale râurilor, gheață la poli și… piramide. Oare în trecut au existat 2 sori – Soarele actual și Jupiter (acum stins), sau a fost o vecinătate de două sisteme solare – una bătrână cu soarele Jupiter și una tânără – cu Soarele actual, care a atras sistemul vechi, ce se stingea, dar avea civilizație dezvoltată, de unde au venit pe Terra uriașii și alți zei, și viața s-a mutat pe Pământ? Adam și Eva au fost trimiși de zei pentru a popula Terra? Conform învățăturii budiste, lumea periodic apare, există și se distruge. Dar ciclurile, reincarnările continuă. Omul, cu timpul, poate deveni zeu, iar zeii care s-au înălțat la ceruri, au promis că vor revini pe Pământ. Din istorie și mitologie aflăm că fiecare popor avea zeii săi – zeci și sute la număr: la daci – Zamolxis, Salmoxis, sau Zalmoxis, Gebeleizis, Bendis, la egipteni – Amon-Ra, Atum, Ptah, Osiris, la greci – Zeus, Hera, Prometeu, la romani – Jupiter, Geea, Marte, la slavi – Rod, Dojdi-bog, Perun, Stribog, la azteci – zeul Quetzalcoatl …, la hinduși – Trimurti (ce îi cuprinde pe Brahma, Vishnu și Șhiva) Budha, Krishna, Dyaus, la germani – Odin, Thor, Donner… și se închinau lor, deoarece zeii, printre care și zeul umanist Prometeu la grecii antici, luminau oamenii primitivi, îi învățau să cunoască lucrurile. Oamenii au început să creadă în ei ca într-o forță supranaturală. Apoi, cu timpul, realitatea a devenit religie. Cuvantul “Religie” vine din limba latină (religio, religare - a lega, a uni, a îmbina) și este înțeles în mod clasic drept legatura umanului cu divinul! Zeii au fost unificați într-un singur Dumnezeu. Noi am preluat creștinismul de la alt popor. Din cele expuse mai sus putem presupune că religia are rădăcini extraterestre și nu a fost inventată de oameni, după cum afirmau materialiștii marxiști, deoarece pe timpul lor nu zburau zeii sau oamenii în cosmos și ei nu puteau explica veridic lucrurile. Despre rădăcinile cosmice ale provenienței zeilor ne mărturisește și etimologia unor cuvinte. Spre exemplu, substantivul „theos” în gr. înseamnă „zeu”, iar verbul „theo” - „alerg”. Filozoful antic grec Platon (anii 427-347 î. de Hr.) menționa că zeii aleargă după stele. Zeus în mitologia greacă înseamnă „zeitate supremă”, nume de proveniență indoeuropeană – „cer luminos de zi”, „zeu al luminii, fulgerului și tunetului”; în indiana veche –„deva” – „zeu”, de la rădăcina „div” – „a lumina”, „a străluci”, „dyaus” – „cer”, în lat. „deus” – „zeu”, „dies” – „zi”; „Elohim” în ebr. veche înseamnă „zei” – „acel ce lovește de sus cu săgețile fulgerelor”; „Budha” în sanscr. înseamnă „lumină”; „ Bodhi” – „luciditate, cunoștință desăvârșită”; „Agni” – „foc”- zeul focului în religia vedică, intermediar între zeu și oameni. Cuvântul „bog” – „zeu”, slavii l-au împrumutat de la sciții iranieni. „Templum”-ul roman – „templu”; „țerkovi” – „biserică” (din gr.) – „casa, lăcașul zeului” de la bun început a fost un loc îngrădit pentru a urmări (studia) bolta cerească. Biserica e casa Domnului. De aici și expresia latină „Deus ex machina” – „zeul ieșind din mașinărie” (sau din mașină), carul zburător de foc cu care veneau pe Terra zeii-astronauți din ceruri. Toate lăcașele sfinte (religioase) din lume, construite de oameni: bisericile, geamiile, moscheele, dagobele, pagodele au forma rachetei. Îmbrăcămintea preoților are asemănare cu scafandrele astronauților. Iar crucea sau semiluna de pe lăcașe sunt niște antene. În biserică este un loc care se numește naos. Ce înseamnă acest cuvânt? DEX-ul ne spune: NÁOS, naosuri, s.n. Parte principală a unei biserici, situată în mijlocul clădirii, între altar și pronaos; navă. * Încăpere centrală a unui templu antic, destinată adăpostirii zeului căruia îi era închinat templul. – Din ngr. naós. Datorită progresului, dezvoltării societății ni s-au deschis ochii și ni s-a luminat mintea ca să înțelegem peste 2 mii de ani cele spuse prin pilde de Isus Hristos, pe care oamenii primitivi atunci nu le puteau percepe. Omenirea deja a făcut primii pași în Cosmos. Era explorării a început la 12 aprilie 1961, când a zburat în spațiul cosmic Iurie Gagarin , primul nostru pământean. De atunci echipa celor care au văzut Pământul de la distanță enumeră deja sute de “zei și îngeri” contemporani: cosmonauți, astronauti, taifunauți. Primii oameni-astronauți care au pășit pe Lună sunt americanii Neil Armstrong și Edwin Aldrin. Ei au aselenizat la 20 iulie 1969 cu ajutorul navetei spațiale Apollo-11. De la primele zboruri în cosmos a și început transformarea omului în zeu, adică într-un zeu care poate crea, clona din “osul lui Adam” oameni după chipul și asemănarea sa, cum o făcea și Dumnezeu, apoi va călători în spațiul fără de început și sfârșit în căutarea și popularea zonelor vitale, unde abia răsare viața, povățuind aborigenii sau vizitând alte civilizații dezvoltate din Univers. Savanții trebuie să-și consolideze eforturile la crearea și implementarea unor nave performante, pe noi principii, ca „OZN”-urile pentru cercetarea Cosmosului. Progresul nu va fi frânat, deoarece timpul inchiziției a trecut. Ciclul ne grăbește. Nouă ne este dată șansa să fim zei, să transmitem ștafeta vieții pe alte planete unde sunt condiții favorabile sau să pierim aici pe Pământ ca niște dobitoci în diverse conflicte și războaie deșarte. E imposibil să comentezi conținutul întregii Biblii într-un articol. Ea este la dispoziția oricui și fiecare poate verifica veracitatea acestor versete. Dar majoritatea din ele sunt clare, ca buna ziua. Mai jos pun la dispoziția cititorului unele versete selectate din Biblie – Cartea cărților, cu mici comentarii, care, sper, vor contribui la susținerea acestei ipoteze: „La început era Cuvîntul, și Cuvîntul era cu Dumnezeu, și Cuvîntul era Dumnezeu” (Ioan 1. 1), “Pămîntul era pustiu și gol; peste fața adîncului de ape era întuneric, și Duhul lui Dumnezeu se mișca pe deasupra apelor”(Geneza 1. 2) – (La început a fost ideea de a popula un cer și un Pământ nou. Pentru aceasta Adam și Eva au fost „izgoniți” (trimiși) pe Pământ, ca să se înmulțească și să lucreze pământul. N.n.). Curios fapt, în literatura postbiblică evreiască se spune că prima soție a lui Adam a fost zămislită din lut și se numea Lilit. Ea nu i se supunea lui Adam, nu vroia să trăiască cu el și a fugit. Dumnezeu a trimis trei îngeri s-o reîntoarcă, dar Lilit a refuzat și a devenit demon. Pe a doua soție Dumnezeu a făcut-o din osul lui Adam – a clonat-o! “Cînd au început oamenii să se înmulțească pe fața pămîntului, și li s-au născut fete, (Geneza 6. 1) fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; și din toate și-au luat de neveste pe acelea pe carecare și le-au ales”. (Geneza 6. 2) “Uriașii erau pe pămînt în vremurile acelea, și chiar și după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor, și le-au născut ele copii: aceștia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume”. (Geneza 6. 4) - (Zeii-astronauți s-au împreunat cu fetele de pe Pământ. Aceasta-i realitatea! N.n.). “M-am pogorît ca să-l izbăvesc din mîna Egiptenilor, și să-l scot din țara aceasta și să-l duc într-o țară bună și întinsă, într-o țară unde curge lapte și miere, și anume, în locurile, pe cari le locuiesc Cananiții , Hetiții, Amoriții, Fereziții, Heviții și Iebusiții”.(Exod 3. 8). „Domnul mergea înaintea lor, ziua într-un stîlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stîlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă și ziua și noaptea”. (Exod 13. 21) . „Domnul i-a zis: Du-te, pogoară-te, și suie-te apoi iarăș cu Aaron; dar preoții și poporul să nu dea busna să se suie la Domnul, ca nu cumva să-i lovească cu moartea." (Exod 19. 24) . „Tot poporul auzea tunetele și sunetul trîmbiței și vedea flacările muntelui, care fumega . La priveliștea aceasta, poporul tremura, și stătea în depărtare”. (Exod 20. 18) – (Dumnezeu ajuta israeliții să iasă din robia egipteană, le arăta calea, zburând într-un aparat. El nu permitea oamenilor primitivi să se apropie de rachetă, ca să nu o distrugă sau să nu piară de la flăcările ei. N.n.). „Cînd intra Moise în cortul întîlnirii ca să vorbească cu Domnul, auzea glasul care-i vorbea de pe capacul ispășirii care era așezat pe chivotul mărturiei, între cei doi heruvimi. Și vorbea cu Domnul”. (Numeri 7. 89) – (Moise vorbea cu Dumnezeu printr-o stație de emisiune și recepție, un fel de telefon-celular! N.n.). „Poporul a cîrtit în gura mare împotriva Domnului, zicînd că-i merge rău. Cînd a auzit Domnul, S-a mîniat. S-a aprins între ei focul Domnului și a mistuit o parte din marginea taberii”. (Numeri 11. 1) – (Dumnezeu îi nimicea pe cei care nu-L ascultau. N.n.). "Poporul a strigat către Moise. Moise s-a rugat Domnului, și focul s-a stins”. (Numeri 11. 2) “Cînd a voit Domnul să ridice pe Ilie la cer într-un vîrtej de vînt, Ilie pleca din Ghilgal cu Elisei”. (2 Regi 2. 1) “Pe cînd mergeau ei vorbind, iată că un car de foc și niște cai de foc i-au despărțit pe unul de altul, și Ilie s-a înălțat la cer într-un vîrtej de vînt”. (2 Regi 2. 11). Ezechiel - Capitolul 1 1. În al treizecilea an, în a cincea zi a lunii a patra, pe cînd eram între prinșii de război dela rîul Chebar, s-au deschis cerurile, și am avut vedenii dumnezeiești. 4. M-am uitat, și iată că a venit dela mează-noapte un vînt năpraznic, un nor gros, și un snop de foc, care răspîndea de jurîmprejur o lumină strălucitoare, în mijlocul căreia lucea ca o aramă lustruită, care ieșea din mijlocul focului. 5. Tot în mijloc, se mai vedeau patru făpturi vii, a căror înfățișare avea o asemănare omenească. 8. Supt aripi, de cele patru părți ale lor, aveau niște mîni de om; și toate patru aveau fețe și aripi. 13. În mijlocul acestor făpturi vii era ceva ca niște cărbuni de foc aprinși, cari ardeau; și ceva ca niște făclii umbla încoace și încolo printre aceste făpturii vii; focul acesta arunca o lumină strălucitoare, și din el ieșeau fulgere. 14. Făpturile vii însă cînd alergau și se întorceau, erau ca fulgerul. 15. Mă uitam la aceste făpturi vii, și iată că pe pămînt, afară de făpturile vii, era o roată la fiecare din cele patru fețe ale lor. 16. Înfățișarea acestor roate și materialul din care erau făcute, păreau de hrisolit, și toate patru aveau aceeaș întocmire. Înfățișarea și alcătuirea lor erau de așa fel încît fiecare roată părea că este în mijlocul unei alte roate. 18. Aveau niște obezi de o înălțime înspăimîntătoare, și pe obezile lor cele patru roate erau pline cu ochi de jur împrejur. 21. Cînd mergeau făpturile vii, mergeau și roatele; cînd se opreau ele, se opreau și roatele; cînd se ridicau depe pămînt, se ridicau și roatele; căci duhul făpturilor vii era în roate. 24. Cînd umblau, am auzit vîjiitul aripilor lor ca vîjiitul unor ape mari, și ca glasul Celui Atotputernic. Cînd mergeau, era un vuiet gălăgios, ca al unei oștiri; iar cînd se opreau, își lăsau aripile în jos. 26. Deasupra cerului care era peste capetele lor, era ceva ca o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care ședea pe el. 27. Am mai văzut iarăș o lucire de aramă lustruită ca niște foc, înlăuntrul căruia era omul acesta, și care strălucea de jur împrejur; dela chipul rărunchilor lui pînă sus, și dela chipul rărunchilor lui pînă jos, am văzut ca un fel de foc, și de jur împrejur era înconjurat cu o lumină strălucitoare. 28. Ca înfățișarea curcubeului, care sta în nor într-o zi de ploaie, așa era și înfățișarea acestei lumini strălucitoare, care-l înconjura. Astfel era arătarea slavei Domnului. Cînd am văzut-o, am căzut cu fața la pămînt, și am auzit glasul Unuia care vorbea. Ezechiel - Capitolul 3 1. El mi-a zis: Fiul omului, mănîncă ce vei găsi înaintea ta, mănîncă sulul acesta, și du-te de vorbește casei lui Israel!" 3. El mi-a zis: Fiul omului, hrănește-ți trupul și umple-ți măruntaiele cu sulul acesta, pe care ți-l dau!" - L-am mîncat, și în gura mea a fost dulce ca mierea. 4. El mi-a zis: Fiul omului, du-te la casa lui Israel, și spune-le cuvintele Mele! 10. El mi-a zis: Fiul omului, primește în inima ta și ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe cari ți le spun! 11. Du-te la prinșii de război, la copiii poporului tău: vorbește-le, și, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: Așa vorbește Domnul Dumnezeu! 12. Și Duhul m-a răpit, și am auzit înapoia mea dîrdăitul unui mare cutremur de pămînt: slava Domnului s-a ridicat din locul ei. 13. Am auzit și vîjăitul aripilor făpturilor vii, cari se loveau una de alta, uruitul roatelor de lîngă ele, și dîrdăitul unui mare cutremur de pămînt. Matei – Capitolul 19 14. Și Isus le-a zis: Lăsați copilașii să vină la Mine, și nu-i opriți, căci Împărăția cerurilor este a celor ca ei." – (Cu timpul, omenirea o să progreseze și generațiile viitoare, care o să vină după Hristos, o să zboare în Cosmos. N.n.). Ioan - Capitolul 3 31. Celce vine din cer, este mai pe sus de toți; celce este depe pămînt, este pămîntesc, și vorbește ca de pe pămînt. Celce vine din cer, este mai pe sus de toți. Ioan - Capitolul 8 12. Isus le-a vorbit din nou, și a zis: Eu sînt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întunerec, ci va avea lumina vieții." 21. Isus le-a mai spus: Eu Mă duc, și Mă veți căuta, și veți muri în păcatul vostru; acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni." 23. Voi sînteți de jos", le-a zis El; Eu sînt de sus: voi sînteți din lumea aceasta, Eu nu sînt din lumea aceasta. - (Sunt de pe altă planetă. N.n.). 28. Isus deci le-a zis: Cînd veți înălța pe Fiul omului, atunci veți cunoaște că Eu sînt, și că nu fac nimic dela Mine însumi, ci vorbesc după cum M-a învățat Tatăl Meu. – (Când va zbura omul în Cosmos, atunci veți înțelege. N.n.) 57. N-ai nici cincizeci ce ani", I-au zis Iudeii, și ai văzut pe Avraam!" 58. Isus le-a zis: Adevărat, adevărat, vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sînt Eu.". (Teoria relativității. N.n.) Ioan - Capitolul 12 46. Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine, să nu rămînă în întunerec. Ioan - Capitolul 14 2.În casa Tatălui Meu sînt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc – (Pe o altă planetă, unde este viață. N.n.) 3. Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sînt Eu, să fiți și voi. 12. Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face și el lucrările pe cari le fac Eu; ba încă va face altele și mai mari decît acestea; pentrucă Eu mă duc la Tatăl: (Hrisos spunea că omul, cu timpul, va face lucruri și mai mari decât El, deoarece omenirea va progresa. El știa lucrul acesta! N.n.). 16. Și Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mîngîietor (Grecește: Paraclet, apărător, ajutor), care să rămînă cu voi în veac; 26. Dar Mîngîietorul, adică Duhul Sfînt, pe care-L va trimete Tatăl, în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile, și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu. 28. Ați auzit că v-am spus: Mă duc, și Mă voi întoarce la voi. Dacă M-ați iubi, v-ați fi bucurat că v-am zis: Mă duc la Tatăl; căci Tatăl este mai mare decît Mine. – ( Pământul a fost vizitat de Dumnezeu, apoi – de Fiul. Și zeii îmbătrânesc, mor. Hristos a promis oamenilor că va veni un alt Mângâietor (astronaut) pe Pâmânt, - dacă planeta lor nu s-a distrus ca Faeton!Sau încă nu a venit ziua sosirii lui Mesia N.n.) : “Despre ziua aceea și despre ceasul acela, nu știe nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl” (Matei 24. 36) 29. Și v-am spus aceste lucruri acum, înainte ca să se întîmple, pentruca atunci cînd se vor întîmpla, să credeți. Ioan - Capitolul 15 26. Cînd va veni Mîngîietorul, pe care-L voi trimete dela Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede dela Tatăl, El va mărturisi despre Mine. 27. Și voi deasemenea veți mărturisi, pentrucă ați fost cu Mine dela început. Ioan - Capitolul 16 7. Totuș, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mîngîietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimete – (Mângâietorul, extraterestrul nu o să știe unde se află planeta Pământ și nu o să poată veni, ca să ne povățuiască, dacă Hristos nu va pleca! N.n.). 10. în ce privește neprihănirea: fiindcă Mă duc la Tatăl, și nu Mă veți mai vedea; 13. Cînd va veni Mîngîietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi dela El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, și vă va descoperi lucrurile viitoare. 14. El Mă va proslăvi, pentrucă va lua din ce este al Meu, și vă va descoperi – (Hristos spune că pleacă la Tatăl, sus și va trimite oamenilor un alt Mângîietor, învățător, ca să-i povățuiască. Dacă El nu va pleca și nu-i va spune coordonatele, Mângâietorul n-o să poată DESCOPERI planeta Pământ! N.n). 25. V-am spus aceste lucruri în pilde. Vine ceasul cînd nu vă voi mai vorbi în pilde, ci vă voi vorbi deslușit despre Tatăl – (Hristos a vorbit ÎN PILDE, pentru că oamenii primitivi nu puteau înțelege altfel lucrurile. N.n.). Fapte - Capitolul 1 9. După ce a spus aceste lucruri, pe cînd se uitau ei la El, S-a înălțat la cer, și un nor L-a ascuns din ochii lor. 10. Și cum stăteau ei cu ochii pironiți spre cer, pe cînd Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbați îmbrăcați în alb, 11. și au zis: Bărbați Galileeni, de ce stați și vă uitați spre cer? Acest Isus, care S-a înălțat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaș fel cum L-ați văzut mergînd la cer." Apocalipsa 10 1.Apoi am văzut un alt înger puternic, care se pogora din cer, învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; fața lui era ca soarele, și picioarele lui erau ca niște stîlpi de foc. Apocalipsa 14 18. Și un alt înger, care avea stăpînire asupra focului, a ieșit din altar, și a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuțit: Pune cosorul tău cel ascuțit, și culege strugurii viei pămîntului, căci strugurii ei sînt copți." Apocalipsa 21 1. Apoi am văzut un cer nou și un pămînt nou; pentrucă cerul dintîi și pămîntul dintîi pieriseră, și marea nu mai era.- (Planetele sunt ca ființele vii, care se nasc, se dezvoltă și mor – pustiesc. Când planeta începe să îmbătrânească, oamenii caută o altă zonă vitală pe un alt cer și pământ nou! N.n.). Surse: BIBLIA. Vechiul și Noul Testament http://www.foxdesign.ru/legend/i_god.html http://ro.wikipedia.org/wiki/Religii http://www.harrypotter.as.ro/biblioteca/mitologie http://forum.softpedia.com/index.php?showtopic=66482 http://vif2ne.ru/nvz/forum/archive/119/119039.htm www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/ISTORIE/Santilie%20de%20JMC.htm www.fanclub.ro/showthread.php?t=7745&page=3 http://www.atman.as.ro/religie.php?p=articole/religie/ziua_odihna_03.php http://mb-soft.com/believe/tro/lilith.htm http://white-traditions.nm.ru/rodnoverie/ozar/ozar_04.html www.nm.md http://dexonline.ro De același autor: „Tinerimea Moldovei”, nr. 109 (3703) din 13 septembrie 1970, „Prometeu a fost cosmonaut?”, pag. 2 . - Chișinău; «Наука и религия» nr. 9 1970, în articolul „Были ли на Земле пришельцы из космоса?» la pag, 30 sunt inserate ideile autorului că religia are rădăcini cosmice și biserica e macheta rachetei cu care veneau pe Terra zeii-astronauți. – Moscova; „Calendar 1972” (alcătuitori G. Cincilei, V. Nazar, P. Râbalco), „Prometeu a fost cosmonaut?”, pag. 58-59. Editura „Cartea Moldovenească”, 1971. - Chișinău; «Кишиневский университет», nr. 23 (922) din 18 iunie 1974, „Prometeu a fost cosmonaut?”, pag. 3. Universitatea de Stat din Moldova. - Chișinău; „Tînărul învățător”, nr. 10 (549) din 12 martie 1990, „Разгадывая тайны НЛО”, pag. 2. Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”. – Chișinău; „Tineretul Moldovei”, nr. 55 din 6 mai 1990, „Tainele „farfuriilor zburătoare”, pag 6. – Chișinău; „Intellectus”, nr. 6 2000, „Hristos – salvatorul lumii”, pag 61-62. Revista inventatorilor și cercetătorilor. – Chișinău. Imagini: la http://site.neogen.ro/divertis/files/ps_imagini.php?id=576634 Clopotnița și catedrala din Chișinău Templu Stupa din Thailanda |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate