Introducere la transparența rochiței MCC


Puțină otravă ministerială de la Memeșe Da’ cool



Când devine vremea numărării a ceea ce se mai poate număra în România, cu mâinile ălora care votează, este foarte instructiv să privești pe uliță. Toamna trecută, când armata vânătorilor, luptători pentru orânduirea situației albastre, era învinsă de armata flotă plus motorizate, corespondentă luptătorilor situației mecanic portocalii, am văzut și eu, pentru prima dată în viață, cum se face predarea puterii la români și pe cuvânt că mi-a fost rușine, serios. În cetatea Ministerului Culturii și Cultelor, de pildă, am fost prinși cam toți, puțini au reușit să fugă de bună voie... Cum era și firesc în niște vremuri civilizate, precum sînt acestea pe care le trăim, Xena, prințesa războinică, varianta olandez-portocalie-zburătoare, împreună cu prietena ei, Delia, prințesa mai supărată a vânătorii de mistreți de prin instituțiile și parcurile naturale ale României, au vrut să ne cunoască, pe noi, prizonierii, să vadă puțin aluatul cu care vor face reforma, dacă suntem sau nu din aceeași făină... Cu respectivul prilej s-a întâmplat sinistrul: un cutremur ontologic a trecut prin colegii mei, de la chelie și zbârciuri și până la monturi, și i-am auzit cum îi lăudau pe ei, învingătorii, cum le spuneau cât de corecți, inteligenți și frumoși sunt, cât de bine este că i-au eliberat de sub vechea stăpânire, terorizantă, coruptă, de neîndurat, ce fericiți vor fi că de acum încolo vor trebui să primească înghețată cu miros de pește drept poțiune magică, ci nu cocteil de numărătoare de ouă cu petrol și asfalt. Ideea era că încă puțin dacă ar mai fi guvernat ceilalți și colegii mei nu ar mai fi rezistat nervos... Dar cu trei zile înainte de aceasta convertire bruscă, posibil ca numai eu să mai țin minte cît de emoționant s-au despărțit minunile mele de colegi de Răzvan Theodorescu, magistrul general cu capul ghiulea, ce regrete, ce dor de vremuri bune, ce suspine... După acest spectacol, a fost pentru prima oară când m-am invitat singur într-o emisiune de radio, să dau și eu o analiză, cum se spune în limbaj periferic. Chiar și în timpul ședinței respective am luat o poziție, cu toată tinerețea corespondentă..., deși Xena trebuise chiar atunci să plece, exact în momentul vorbelor mele, pe frontul Parlamentului, rămânând printre noi doar Delia, abil receptor în gene al vibraților sufletelor și caracterelor celor pe care îi ascultă, și secretarul de stat Ony Sensei, responsabilul de mai apoi al paliturilor crânșene de la Teatrul Național, de la Opera Română, de la Achiziții, de la Subvenții și de piste tot pe unde mai fu nevoie.
Na, fără să ne mai dăm seama, veni vorba de subvenții... În acele condiții, cele care s-au găsit la preluarea mandatului, șef peste toate era doamna Marilena Guga Romanul, care, cu timpul, s-a predat, ori, la rîndul ei, a fost prădată de cele două programe naționale, depinde la ce te raportezi și chiar din ce perspectivă gîndești întîmplarea... Au contat în acest demers ședințele Comisiei de disciplină, pentru că unde există o comisie, acolo poate fi și o problemă…, schimbarea, presa, fără de care nu se poate înțelege lupta dintre armatele despre care făcurăm vorbire mai la deal, dar și dansul continuu, rumba și cha-cha-cha, al doamnei Marilena Guga cu doamna Victoria Stoian, dar și invers este regulamentar, cele două bebelușe ale Ministerului Culturii și Cultelor. Distinsele doamne schimbă între ele rolul și funcția bărbatului, pentru că funcția creează organul. În urma respectivei socializări, doamna Stoian rămâne mereu cu echimoze, pentru că despre doamna Guga se spune că lovește în timpul respectivului dans, se înțelege, ritualic, și cu port-drapelul României. Există plângeri sub acest aspect, al unei specificități intime, și în discuțiile cu cei doi miniștri, deja amîndoi foști, în particular și în comisie. Câțiva editori însă, aparținând unor minorități, au considerat-o chiar xenofobă. Acum, domniei sale i se dă bătăiță la fund, cu un efort instituțional deosebit, luând în calcul suprafața desfășurată, având de elaborat, probabil la bâză, un studiu despre începuturile administrației culturale în principatele române, dar și după Unirea cea mare, ceva de felul ăsta, primind, timp de un an cu suspendare, exonerare de la oricare alte atribuții pe linie de serviciu. Eu știu că situațiile jalnice, asumate și trăite în singurătate, te pun într-o postură mistică... Studiul se va elabora, probabil, în depozitul de carte al cetății noastre, care se află, dintr-o găselniță favorabilă, tocmai la subsolul ministerial. Ce vis pentru orice “condamnat”, să lucreze cu cartea! Gândiți-vă la Mike Tyson, la Fidel Castro ori la Miron Cozma. În plus, să vedeți și dumneavoastră, cititori din sistem sau de rând, ce disidență i se va recunoaște doamnei Guga Romanul în cazul în care vor veni din nou la numărat cavalerii situației albastre. Până atunci, sau până când vor dori zeii, Madame Guga c’est moi! Adicătelea, pînă la alte Ordine și Dispoziții, noi vom plimba oglinda pe deasupra potecilor din MCC, în acest roman realist, în care personajele contribuabile dau năvală ca păgubiții de la FNI. Deocamdată, trebuie să apreciez încă o lovitură de imagine a doamnei fost ministru, prin încredințarea celor două programe, subvenție și achiziție, celor doi teologi ai ministerului, în care, firește, trebuie să credem fără a mai cerceta, ca principiu. Doamne ajută! Oricum, situația nou creată nu amplifică discoteca din salonul 21, unde uneori se face marea spirală, pentru că doamna Guga Romanul, datorită diferitelor comisii ministeriale, toate de disciplină apolitică, tinde să devină un fel de Nicolae Mischie al MCC, un fel de Guga Cămătăreasa, așa se pare. Nemaiavând nimic de pierdut, joacă speculativ, întocmai ca Scuadra Azura. Deloc inspirat, din porunca unor neostoite frământări spirituale, dar și a unor telurice intuiții feminine, dumneaei intrase încă din primul moment, chiar din timpul examenului de încadrare (lingam căutat, sub presiunea contextului), într-un conflict vulgar cu Memeșe Da’ cool, fără să știe că, deși acesta se sinucide continuu, în plan social, i-a învins pe toți cei cu care s-a lovit în sabie și în scut, nume destul de notorii. În schimb, pentru a respecta realitatea, este necesar să precizăm că în ultima vreme solicitudinea doamnei, în ceea ce înseamnă celebra deja Bază de date, este de-a dreptul emoționantă. Și așa va rămâne, mărturie pentru întâmplări care vor veni, pentru comisii foarte eficiente...


P.S. Această rubrică se bazează pe toleranța superiorilor mei ierarhici, marile spirite fiind neapărat indulgente, cărora le cedez și copyright-ul...