Comoara de pe Arieș
articol [ Cultura ]
Apariție editorială

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de nicolae tomescu [inocentiu ]

2019-03-11  |     | 

O carte scrisă cu dragoste pentru locurile natale, pentru înaintașii autorilor. În argument Nicolae Popa spune: pentru nicio ființă omenească nu există un cer mai înalt, mai curat și mai protector decât cerul pe care îl vede prima dată și sub care începe să cunoască lumea, ...Dar nicăieri cerul nu mi-a fost atât de ocrotitor ca cel din prima copilărie....cerul copilăriei mele, a cărui amintire a constituit impulsul determinant ca noi să purcedem la alcătuirea cărții de față. Cartea
este și un omagiu adus preoților și dascălilor de aici. Am pornit, zice autorul, și de la întrebarea pe care mi-am pus-o mereu, care persistă în subconștient și căreia nu-i voi putea da vreodată răspuns: oare de la care preot necunoscut, de la care popă se va fi păstrat numele pe care-l port. Tot în acest context îi amintește și pe strămoșii soției sale, fiică de preot ieșit din școlile Blajului

Colecția de carte chirilică românească de la muzeul etnografic „Pamfil Albu” din Lupșa este acea comoară de pe Arieș menționată în titlu. Ea este compusă din 22 cărți tipărite și două manuscrise. Autorii au întocmit un catalog a celor 22 tipărituri chirilice care cuprinde, pentru fiecare, pagina de titlu , ornamentica, starea de conservare, și observații.
Pentru o mai bună înțelegere a textului, și de către nespecialiști, autorii au înserat o mulțime de note de subsol care depășesc textul propriu zis.
Câteva titluri din catalogul amintit: Chiriacodromion (Bălgrad, 1699) despre care este menționat la observații: tipăritură inclusă în patrimoniul cultural încadrată în categoria tezaur; Evhologhion (București, 1741); Ceaslov ( Sibiu, 1869) ; Evhologhion / Molitvenic ( Blaj, 1815 ) ; Psaltire ( Buda, 1818)
Manuscrisul „Psaltirea” aflat în colecție a fost copiat după Psaltirea în versuri a lui Dosoftei în anul 1842. Primele 60 de file, arată autorii, conțin psalmii lui David, iar pe următoarele 32 sunt notate mai multe cântece (verșuri ) religioase. Unele sunt transpunerea în versuri ale unor texte din Evanghelii pe înțelesul tuturor precum: Verșul lui Lazăr dinVitfania, precum l-au sculat Hristos din morți, Verș cinstitei și de viață dătătoarei Cruci, Verș la Botezul Domnului și Dumnezeului nostru Isus Hristos, La Nașterea Domnului Nostru Isus Hristos cântare ș. a.
Tot în această colecție se află și un manuscris miscelaneu descoperit între paginile unui Ceaslov din Sibiu din 1854. În el se află 4 texte religioase, frânturi de învățătură creștină, folosite de un slujitor al bisericii, probabil cantor, cu atribuții de educare a copiilor, așa cum era în vremurile de demult.
Nu putem trece peste capitolul „Gânduri la sfârșit de parcurs”. Aproape din fiecare frază parcă țâșnește emoția întâlnirii cu vechile cărți de cult, precum în acestea: Cine poate spune câți și de câte ori au simțit alinare slovenind psalmii prorocului și împăratului David în serile de iarnă, la clipirea opaițului ori la fumegarea lămpii de petrol; câți s-au aplecat peste filele îngălbenite în duminici și sărbători. Câți vor fi fost cei care, citind sau ascultând Psalmul 136, al plânsului celor duși în robie la apa Vavilonului, se vor fi gândit la soarta lor de robi acolo, la apa Arieșului. Sunt multe versete în curgerea psalmilor al căror conținut va fi fost receptat de cititori, trecând peste mesajul religios, ca o trimitere la soarta lor de aparținători unui neam asuprit, care începe să-și pună întrebări și să caute răspunsuri
.

Volumul este deschis de un Cuvânt înainte semnat de Irineu, Arhiepiscop al Albei Iulia și se încheie cu un Indice de nume și o bogată Bibliografie

  |