Am auzit, de nenumărate ori în ultimii ani, că românii mănâncă mult și prost, de asemenea că beau mult și prost. Dar, că ei călătoresc mult și prost am citit doar de curând. Adică, puțini mai au timp și chef să meargă și pe jos, să privească ruine și peisaje, clădiri și oameni, piețe și plaje, apusuri și răsărituri. Altfel spus, călătoresc mult și văd puțin.

Nu așa stau lucrurile în cazul lui Dan Norea (inginer programator I.T., n. 1949) din Constanța, care ne convinge prin cele 14 jurnale de călătorie din cartea sa („Călător prin lume amator de glume”, EX PONTO, Constanța - 2018) că el călătorește mult și bine.

Volumul citat în rândurile de mai sus îmi amintește de alte 3 cărți gândite ca jurnale de călătorie, scrise de autori celebri.

Menționez, în primul rând, „America ogarului cenușiu” de Romulus Rusan, pe care am procurat-o cu foarte mare greutate și am citit-o „cu sufletul la gură”, la începutul anilor ‘80 ai secolului trecut. Mi-am amintit de meticulozitatea cu care autorul pregătea fiecare etapă a călătoriei sale, de preocuparea de a reda cât mai fidel ceea ce vede, trăsături caracteristice și lui Dan Norea. Aparent mai puțin importantă este includerea în jurnalele de călătorie, atât în „America ogarului cenușiu, cât și în „Călător prin lume amator de glume” a soțiilor celor doi autori. Spuneam că doar în aparență acest aspect este mai puțin important, fiindcă, mai ales la Dan Norea, amănuntul despre care vorbim contribuie la crearea unei atmosfere intime, în care cititorul se simte, și el, părtaș la excursiile descrise în carte.

Am cumpărat și citit „De la Bârca la Viena și înapoi”, de Adrian Păunescu, în aceleași condiții și în aceiași ani ca jurnalul lui Romulus Rusan. Adrian Păunescu a mărturisit că a conceput călătoria respectivă ca pe un cadou pentru fiul său, la fel cum Dan Norea dă de înțeles că unele din excursiile sale au fost prilejuite de aniversări familiale. Și, mai important, niciunul din cei doi autori nu uită de preocupările lor literare pe timpul călătoriilor: Dan Norea „asezonează”, adeseori, pe parcursul cărții, relatările sale cu catrene umoristice, cronici rimate și micropoeme senryu, așa cum Adrian Păunescu a inserat în jurnalul său câteva poezii incluse ulterior în antologiile personale de poezie.

În fine, „Călător prin lume amator de glume” îmi amintește și de „America fără etaje” de Ilf și Petrov, citită de mine doar acum câțiva ani, la mai multe decenii trecute de la apariția cărții. Nu am putut să nu remarc faptul că atât celebrii autori amintiți mai sus, cât și Dan Norea se afirmă și în aceste cărți ca umoriști, dar practicând un umor puțin altfel decât cel cu care ne-au obișnuit în celelalte cărți ale lor. Ilf și Petrov nu ne provoacă prin jurnalul de călătorie hohote de râs, ci aici este vorba de un umor mai blând și mai diluat. Așa cum ei prezintă cu îngăduință situațiile amuzante în care au fost puși, mai ales în relațiile pe care le-au avut cu însoțitorii lor, tot așa și Dan Norea își ironizează unii colegi de excursie cu o finețe datorită căreia chiar și criticile mai dure la adresa organizatorilor sau a ghidului ne apar amuzante și cu o tentă de acceptare superioară.

Bineînțeles, să nu uităm, făcând comparațiile respective, că în toate cărțile citate fiind vorba de jurnale de călătorie, Dan Norea este, în mod evident, dezavantajat de faptul că nu s-a afirmat până acum și ca ziarist, spre deosebire de Ilf și Petrov care erau gazetari de meserie, de Adrian Păunescu, remarcat ca ziarist „de forță” sau de Romulus Rusan, nici el total străin de activitatea gazetărească. În aceste condiții, cu atât mai mare este meritul lui Dan Norea, care s-a încumetat și a reușit să scrie, cu rezultate foarte bune, o asemenea carte.

În plus față de ceea ce am menționat până acum aș mai sublinia următoarele elemente care dau valoare cărții „Călător prin lume amator de glume”:

- volumul se remarcă prin bogăția de informații, prin prezentarea lor într-o manieră accesibilă, atractivă, prin limbajul corect și curat, textul fiind însoțit de foarte multe fotografii, sugestive și de bună calitate artistică;
- de mare efect este grija autorului de a trece totul, nu numai rațional, dar și afectiv, prin „filtrele personale”, de a ne spune unele chestiuni care ne ajută să-l cunoaștem mai bine; de fapt, tocmai acest echilibru între seriozitatea documentării, rigoarea relatării, pe de o parte și căldura limbajului pe de altă parte, cadrul intim realizat reprezintă nota personală a jurnalelor lui Dan Norea;
- în aceeași idee, autorul nu doar descrie colțuri din natură, ci se raportează în permanență la mediul înconjurător și se situează în centrul tabloului descris, comentând aproape orice vede, făcându-ne și pe noi cititorii să trăim sentimentele sale;
- jurnalele de călătorie din carte, pe lângă faptul că sunt plăcute la citit sunt o bună sursă de documentare și conțin chiar îndrumări practice pentru alți excursioniști;
- deși în aparență textele din volumul prezentat ar presupune doar rigoare, exactitate, fidelitate și - mai ales – concizie, Dan Norea folosește cu succes și narațiunea relativ extinsă care, chiar dacă este încărcată cu destul de multe date, nu-l obosește pe cititor, dimpotrivă, ea curge captivant, ca într-un roman de aventuri.

Trebuie să închei, deoarece de când am terminat de citit cartea lui Dan Norea mi s-a făcut un dor de ducă!! Gata cu vorbele! Mă pregătesc să plec într-o excursie!