poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-08-23 | | În anul 2009, la Viena, poetul Mircea Lăcătuș publica la editura Exil (nume foarte sugestiv) volumul bilingv de poezii construiam o cetate în jurul părinților mei (rund um meine eltern eine burg). Cele 177 de pagini ale cărții cuprind poeme în limba germană și în limba română. Poemele sunt caracterizate de un lirism pur și de o sinceritate sfîșietoare. Poetul abordează deseori teme delicate și dificile, dar prin atmosfera gravă pe care o creează, el își dovedește capacitatea de a pătrunde în esența lucrurilor, fără a cădea în banal sau simplism. Mircea Lăcătuș reușește să facă fantasticul să pară natural, nu face excese obositoare, textele sunt echilibrate, discursul este simplu și impresionează prin melodicitate și printr-o desfășurare vie a secvențelor redate. Fiindcă foarte multe poezii din volum s-au bucurat de aprecieri chiar aici, pe poezie.ro, această carte merită să ajungă în atenția tuturor, chiar dacă asta se întîmplă cu o întîrziere de doi ani. Cîteva cuvinte despre poeziile lui Mircea Lăcătuș sunt scrise de Gisela von Wysocki: „Prin poeziile sale, Mircea Lăcătuș ne poartă cu el într-o călătorie al cărui ritm de înaintare poate fi numit temerar. Metaforele centrale ale acestor texte intens poetice și discursul lor matur orbitează în jurul unor mijloace de înaintare în spațiu, precum aripi, cai, bocanci, toate acestea fiind instrumente care facilitează un crescendo ferm al evoluției. Profunzimea imaginilor se transformă în ample corpuri de rezonanță care lasă lumea într-o stare de vibrație pură, făcând-o să plutească. Probabil că așa percepe realitatea un înger care o privește din înălțimi și din interiorul ei.” construiam o cetate în jurul părinților mei părinții mei își făceau casă toată ziulica munceau și nu știau de mine construiau în jurul unui cais bătrân pe care tata n-a vrut să-l taie era acolo o grămadă mare de nisip fin fin auriu și umed în fiecare zi ridicam un castel erau mai degrabă niște cetăți cu turnuri ziduri groase crneluri metereze șanțuri poduri tuneluri ascunse sacrificam viața unei insecte și-o îngropam la temelia zidului de meșterul manole nu auzisem încă și nu știam că insectele se eliberau singure din nisipul fierbinte mă uitam cum zideau casa cea mare și mai întindeam un pod între ei sau un turn de veghe cu trei ferestre mici una să dea spre mama una spre tata și una spre cais cădeau flori peste cetatea mea și mama cânta un cântec de dragoste eu puneam palmele și urechea pe zidul de cărămidă era cald și auzeam cum bate în el o inimă inima mamei care se zidea singură în fiecare zi cărămidă după cărămidă tata sărutând-o cu privirea pleoapă după pleoapă lumină după lumină eu sub cais construind metereze în jurul părinților mei zid peste zid numai caisul se făcea că nu știe nimic și mă ningea cu flori mari mari albastre
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate