„Libertatea apărată de stat poate să vină în conflict cu obiceiuri bune și proaste din unele mileuri sociale“, spune scriitorul Rüdiger Safranski (*1945) într-un eseu din NEUE ZÜRCHER ZEITUNG și se gândește la asuprirea femeii în cercuri musulmane, dar și la bancheri, declanșatorii crizei financiare și economice.

La 4 ianuarie 2011 poeta Nora Iuga a împlinit vârsta de 80 de ani. Postul de radio DEUTSCHLANDRADIO KULTUR i-a dedicat cu această ocazie o emisiune de 30 de minute. Titlul emisiunii: Fata cu cele o mie de riduri. Emisiunea a fost realizată și transmisă deja în toamna anului 1907. Reluarea din această săptămână arată că literatura nu este, ca multe alte componente ale vieții politice, culturale, sportive și chiar sociale, o victimă a vitezei timpului. Ea mai are aptitudinea de a zăbovi. Această emisiune nu a pierdut nimic din prospețimea și actualitatea ei de acum trei ani.
Ernest Wichner (*1952), traducătorul ei în lb. germană, spune în această emisiune printre altele: „Când traduc din poesiile ei, dacă am adunat 10, le bag într-un plic și i le trimit la București și îi spun, Nora, uităte la asta, așa ar fi la mine; poate una sau alta nu-ți place în germană, atunci putem s-o schimbăm.“ Iată cum arată o relație autor – traducător.
Și Joachim Sartorius (*1946), un cunoscut jurist, diplomat, intendant de teatru, poet și traducător, a fost intervivat pentru această emisiune și se arată exaltat: „Nora Iuga este într-o măsură anume ca imaginile ei, strofele ei, ca ritmul poeziilor ei și – da, ați observat, sunt întrăgostit de ea!
Un omagiu frumos pentru „prima suprarealistă a României și ultima suprarealistă a Europei“, cum o denumește moderatorul emisiunii.

Una din cele mai citite poete al fostei RDG a fost Eva Strittmatter, soția renumitului scriitor Erwin Strittmatter (1912 – 1994). A început să publice abia la vârsta de 43 de ani. În total au apărut 12 cărți de poezii ale poetei din apropierea orașului Neuruppin din landul Brandenburg. Luni, 3 ianuarie 2011, Eva Strittmatter a murit în etate de 80 de ani la Berlin.

Fostul bancher și politician Thilo Sarrazin a devenit prin vânzarea cărții sale „Deutschland schafft sich ab” (Germania se desființează) milionar și a generat multe discuții în țară. Teza sa principală spune că imigrarea continuă a oamenilor cu un grad inferior de cultură și civilizație din țările musulmane periclitează viitorul Germaniei ca nație și stat. Acum doamna Dr. Naika Foroutan (politolog) combate această teorie într-o lucrare științifică, susținând că „imaginea publică deficitară a musulmanilor din Germania, datorată efectului Sarrazin, nu corespunde cu succesele procesului de integrare, cum sunt înregistrate de institute renumite de cercetare.”

„Drumurile spre comunism putem să le găsim doar dacă începem să le pășim, indiferent dacă suntem in opoziție sau în guvern. În orice caz, nu va exista acel drum unic, ci foarte multe drumuri deosebite, care duc la țel.”
Cu această pledoarie, doamna Gesine Lötzsch, una din cei doi președinți ai partidului german Stânga, a provocat o serie de discuții în foiletonul german. Se vede că ideea comunismului nu a murit în Germania, cu toate că experimentul RDG a eșuat lamentabil. Idealul politic al partidului este Rosa Luxemburg (1871 – 1919), o importantă reprezentantă a proletarismului internațional, ucisă de militanți naționaliști.
Tocmai referința Gesinei Lötzsch la această luptătoare socialistă relativează însă formulările ei despre modelul unei societăți comuniste. „Rosa Luxemburg a fost o radicală luptătoare pentru un socialism democratic și o consecventă luptătoare pentru o democrație socialistă. De aceea nici comunismul de partid sovietic și nici liberalismul burgez nu puteau să se împace cu ea. Ambii s-au simțit provocați și au respins tezele ei. Și tocmai de aceea este pentru partidul Stânga cea mai importantă persoană de referință din istoria mișcării muncitorești.”
La sfârșitul eseului ei, Gesine Lötzsch nu mai vorbește de comunism, ci doar de socialismul democratic, pentru care luptă partidul ei. Reacțiile speriate se referă însă toate la „drumul comunist”.