Paul Celan, Edith Silbermann, Rose Ausländer și Alfred Kittner nu mai sunt nume necunoscute publicului interesat de poezie și de Cernauți, colțul acela de lume în care „Oameni și cărți“ au trăit în simbioză până la cel de-al Doilea Război Mondial.

Recent a apărut, la editura germană Wilhelm Fink, de la München, volumul „Paul Celan - Edith Silbermann / Zeugnisse einer Freundschaft/ Gedichte, Briefwechsel, Erinnerungen“ („Paul Celan – Edith Silbermann / Dovezile unei prietenii / Poezii, Scrisori, Amintiri“), care oferă, preț de 366 de pagini, detalii din viața celor doi, petrecută atât în Cernăuți, în România, cât și în străinătatea în care au fost obligați să se salveze. Volumul pune la dispoziție și un compact disc cu poeme și amintiri în lectura actriței Edith Horowitz-Silbermann.

Martori ai unei realități monstruoase – a secolului XX – căreia nu i-au capitulat, cei doi au știut să exploateze literar deopotrivă bucuria și durerea, pierderile și amintirile acelei lumi. Și au făcut-o într-o formă atât de impresionantă și originală, încât operele lor conving prin universalitate.

„Cine nu știe de unde provine, nu știe nici încotro dorește să meargă“, spune o veche zicală din lumea cernăuțeană a secolului trecut. Poate acesta este și unul dintre motivele pentru care Amy Colin, profesor de literatură în Statele Unite, și Edith Horowitz-Silbermann, actriță și traducătoare a lui Tudor Arghezi în limba germană, au publicat volumul după mulți ani de cercetări și muncă acribică.

Prin rememorări, documentare fotografică, poeme inedite și scrisori, autorii reînnoadă firul istoriei, atât de des întrerupt de calamitățile sociale prin care a trebuit să treacă Bucovina în secolul trecut.

Edith Horowitz-Silbermann a perseverat ani de-a rândul la editura Suhrkamp și la Eric Celan, fiul poetului, pentru a primi aprobarea de publicare a poeziilor lui Paul Celan, pe care, la rândul ei, le primis în tinerețe de la însuși poetul. Era vremea în care acesta din urmă își spunea încă Paul Ancel și visa la „lumea din spatele castanilor“ („hinter den Kastanien liegt die Welt“).

„Dovezile unei prietenii“ povestește despre, desigur, o prietenie – a poetului Celan cu vecina sa Edith, fiica avocatului Horowitz din Cernăuți. În casa familiei Horowitz se găsea cea mai mare bibliotecă din orașul bucovinean, o mare atracție pentru tânărul Paul, întors în 1938 de la studiile sale din Franța. Mult timp avea să și-l petreacă, împreună cu prietenii, în casa Horowitz; și tot aici a scris și multe poeme – pe care, mai apoi, le-a lăsat drept amintire.

Când Edith Horowitz-Silbermann a reușit să emigreze, în anii 60, și s-a stabilit la Düsseldorf, Paul Celan s-a bucurat ca se poate revanșa pentru ajutorul din timpul războiului, ajutându-și, la rândul său, prietenii. Celan a ținut mult la relația sa cu familia Silbermann, mai ales că anii 60 au fost pentru el extrem de apăsători, din cauza acuzelor pe care i le aducea Claire Goll. Aceasta afirmase că multe din metaforele primelor poeme ale poetului nu ar fi fost originale, ci ar fi fost, de fapt, din lirica poetului Ivan Goll.

Ani de zile Celan a suferit datorită acestui proces, iar familia Silbermann, cum se poate afla din amintirile publicate, i-a fost de mare ajutor.

Cu puțin timp înainte de a se sinucide, Paul Celan și-a sunat prietenii, care nu și-au putut ierta faptul că nu au înțeles pe deplin mesajul: dacă poetul a cerut ajutor sau și-a luat rămas bun rămâne un secret.

Edith Silbermann, care a pus cap la cap amintirile după ce viața orașului și tinerețea lor a fost întreruptă brusc, în 1941, la primele deportări în Transnistria, nu a mai reușit să-și vadă cartea publicată, murind în anul 2008.

O relevanță aparte, în acest volum documentar, o au cele 15 pagini în care autoarea demontează (în capitolul „Mituri în cercetarea operei celaniene“) ceea ce ea numește a fi neadevăruri, presupuneri sau concluzii eronate despre viața lui Paul Celan.

Inedit este și capitolul documentelor fotografice, relevând nu doar viața privată a personajelor ci și multe imagini din Cernăuții vremii.

Până la urmă, cheia volumului apărut acum stă în completările pe care le aduce „Operei de început” a poetului din Cernăuți („Das Frühwerk“).

Merită precizat, în context, că la editura C. H. Beck a apărut și un alt volum intitulat „Amintiri din Czernowitz“. Autorul, Zvi Yavetz, aduce amănunte – bine documentate dar și extrem de cald descrise – despre istoria orașului, despre minoritățile sale care generau o majoritate culturală productivă în cinci limbi, despre personalități si arhitectură.

Cele două cărți deschid o fereastră spre lumea apusă a acelei margini de Europă în care s-a creat și s-a trăit, se pare, cu multă pasiune.