Consultându-mi oasele, apoi numărând punctele tele-vizionare de audiență marcate de către Președinte prin studiourile ne-mogulice – chipurile! – am citit viitorul țării, cu ochii deschiși, ca-n palmă.
Păi arată ca o crăpătură imensă, mai ceva decât falia San Andreas, de ne (D.N. = drum național, prin extensie: drum european – n.n.!) așteaptă o mulțime de frecușuri, că cică o țară care vrea să prospere tre’ să facă față nenumăratelor frecușuri și, la fel, cică tre’ să se procedeze și dacă țara are datorii externe de plătit.
În mod deosebit tre’ să fie făcute toate frecușurile posibile pentru, prin și cu infrastructura, altminteri ne-mpotmolim, cum se spune, ca... minoritatea la mal! Așa că, dumneavoastă, domnu’ căpitan, care vă pricepeți la navlu, știți cam unde bat. Eu vă dau aci “scrisoarea de trăsură”. Spălați-vă cu ea pe cap, dar nu uitați că face cam cinci miliarde de euroi marfa asta și că e... cadou de la Doamna d’UE!

Am aflat, din “sursele mele bibliografice”, că, tehnic vorbind, transportul e o latură importantă a producției materiale, care prin rolul lui de deplasare a mărfurilor, influențează hotărâtor și celelalte ramuri ale economiei noastre, cât și pe ale economiei mondiale, inclusiv comerțul internațional, constituind, se poate spune, un adevărat mijloc material efectiv pentru comercializarea relațiilor economice inter-statale, transporturile economice internaționale putând fi considerate un soi de aparat circulator al economiei mondiale.
Ia priviți ce sunt în stare să facă transporturile internaționale, când sunt băgate-n seamă: contribuie direct la realizarea acordurilor interstatale de cooperare economică; realizează un sistem de distribuție cât mai apropiat de necesitățile beneficiarilor; introduc în circuitul mondial toate zonele de pe glob, prin crearea posibilităților de realizare a capacităților statelor de a participa la diviziunea internațională a muncii.
Mai mult, dinamica creșterii capacității de transport pe plan mondial din ultimile decenii are o tendință similară cu aceea a dinamicii comerțului internațional, acestea fiind determinate, la rândul lor, de: rapiditatea diversificării producției de bunuri materiale, care determină modificări structurale în schimburile internaționale; lărgirea schimburilor economice între state și creșterea numărului de parteneri comerciali, care conduc, implicit, la creșterea distanțelor fizice dintre parteneri; repartizarea inegală, pe plan mondial, a factorilor de producție; pe măsura dezvoltării comerțului internațional și a creșterii distanțelor de transport a mărfurilor de comerț exterior se majorează cheltuielile de/pentru transport; dezvoltarea în ritm intens a schimbului de mărfuri pe plan internațional a determinat și sporirea preocupărilor pentru organizarea activităților de depozitare și manipulare a mărfurilor; transportul internațional contribuie la realizarea strategiei desfacerii mărfurilor pe piața internațională; o influență hotărâtoare asupra activității de comerț internațional o au și transporturile din punct de vedere al calității serviciilor prestate de către participanții la expedițiile internaționale; ca parte a comerțului “invizibil” transporturile contribuie în mod direct la echilibrarea balanței de plăți externe a unei țări.
Puteți să faceți și “tramp-e”, domnule comandant, nu zic nu! dar aveți grijă mare cu “conosamentul la ordin” (to order), că e o formă de evaziune fiscală.
Și cu “andosamentele” alea în alb să aveți grijă, căci...
Până la urmă, eu zic, domnule comandant, să vă canalizați atenția și efortul înspre efectele utile/bune ale transporturilor: învingerea distanței dintre producător și consumator, investiția sigură și ocuparea forței de muncă. Ar ajunge și, ne-ar mai și prisosi.

Încă puțin... șefu’, m-auzi!?:ai face bine să-ți tratezi matrozii cu câte un pahar de apă de ploaie, în care-ai pus patru cubulețe de ghiață și un strat de nea, gros de două degete, pe deasupra. Asta așa, ca să revenim puțin la tradițiile noastre.
Și să faceți bine, șefu’!, să primiți cu uratul și să intelectați vorbele astea... cam de coarne de Plugușor, nu chiar de cârmă de navă maritimă comercială, manșă de avion comercial, ori ace și șine pentru trenuri de marfă și călători:

“Drumurile toate-s moi, pline de gropi și noroi,
Se duc zile, ore, clipe scuturând prin ploi aripe,
Oamenii pleacă pe rând, tot Apusu-ntunecând.
Parlamentu’ și Guvernu’ sunt ca lupu’ și cu mielu’,
Înfocați și cu tot zelu’, bubuind spre Cotrocelu’,
Voiculescu și Vadim ne-au umplut de mult venin,
Căci, la votul ce-a trecut, poporul nu i-a mai vrut,
Acu’ știe-ntreaga țară, c-au rămas pe dinafară,
Făr-acoperiș ori scară, ba... nici apă n-au la moară.
Iar, Tu Doamne din Cer sfânt, de cobori iar pe pământ,
Ai să vezi, de-i apuca, cei parlamentari sadea,
Cum s-adună-n goana mare, seara, prin televizoare,
Și se ceartă ‘n mama... lui, ca la ușa cortului.

Ia mai mânați, măi flăcăi, și sunați din zurgălăi
Și pocniți din bice, să se audă peste văi:
Hă, hă, hăi!!!”