În perioada 18 septembrie 2004 – 16 ianuarie 2005, Muzeul Folkwang din Essen, Germania, a organizat o interesantă și complexă expoziție cu tematica “Cézanne – Aufbruch in die Moderne”, programul incluzând atât expoziția propriu-zisă, cât și proiecții periodice de filme și diapozitive, seri tematice, reprezentații de teatru și chiar prezentări pentru copii.
După succesul înregistrat cu Vincent Van Gogh (1990) și Paul Gauguin (1998) obiectivul acestui sezon a fost o expunere a operelor celui de-al treilea pilon al picturii moderne, Paul Cézanne. Putem spune că există un numitor comun între operele celor trei pictori, căci toți cei trei au creat în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, asigurând astfel o tranziție între pictura figurativă și reprezentarea abstractă, pictura așa-zis “oficială”, preconizată de către Academie, și căutarea obstinată de noi forme de expresie. Evoluția istoriei sociale face ca această epocă să coincidă cu aceea a revoluției industriale. Paul Cézanne a rămas toată viața, ca, de altfel, și Gauguin sau Van Gogh, un retras. Cunoscut pentru îndârjirea sa, el și-a sacrificat existența pentru exigențele artei. Retras în Provence a exploatat mereu aceleași teme, lucru neînțeles întotdeauna de către contemporanii săi. Foarte puțini dintre rarii săi colegi au fost într-adevăr capabili să observe caracterul și conținutul revoluționar al artei sale. Ca și Gauguin și Van Gogh, Cézanne este un artist pentru artiști.
Intorcându-mă la expoziție, obiectivul acesteia (și o surpriză placută pentru vizitatori) este punerea în evidență a reacției unor pictori din generația următoare – ei inșiși deveniți celebri – la stilul și tehnica lui Cézanne. De altfel, în prima sală sunt puse la dispoziție câteva informații importante din biografiile tuturor pictorilor expuși. Plecând de la Cézanne, aceștia sunt Pierre Bonnard, George Braque, Maurice Denis, André Derain, Paul Gauguin, Fernard Léger, Henri Matisse, Pablo Picasso și Maurice de Vlaminck.
Regrupând operele după câteva teme reprezentative (portrete, autoportrete, nuduri, scene de tipul “la scăldat”, naturi moarte, peisaje) se poate lesne demonstra cum diverse aspecte ale stilului și tehnicii lui Cézanne au fost reluate și dezvoltate de către artiștii mai tineri, născându-se astfel fauvismul și cubismul.
Prezența numeroasă în special a exponatelor semnate Picasso și Matisse ca ecouri ale operei lui Cézanne nu poate decât să completeze realul succes acestei expoziții realizate cu sprijinul mai multor muzee din lume și al câtorva deținători particulari.
Celebritatea lui Cézanne a adus foarte mulți oaspeți la Essen, ceea ce explică (cel puțin în ziua în care m-am nimerit și eu acolo) imensa coadă cuminte la care am așteptat aproximativ o oră și jumătate, noroc că nu era prea frig afară, iar ploaia trecuse spre alte meleaguri… În ceea ce privește aglomerația, am sa dau totuși vina pe sfârșitul de sezon ca să nu se supere cei ce nu au avut timp să ajungă și nici cei care au migrat din alte orașe mult mai îndepărtate.