Întâmplarea se petrece pe scena unui teatru:
Făcând echilibristică în Privire
Prin care e "suspendat" din Lună
Sprijinit de o Floare
Și călare
Pe o Pasăre cu aripile smulse
Și neouătoare
Apare Poetul:
IATÃ PRIVIREA
IATÃ FLOAREA
IATÃ ZBORUL
ȘI... IATÃ PASÃREA PHEONIX !!!
culmină discursul Poetului
transfigurat
vizualizănd cuvinte.
o clipă de liniște
în sala răsare
Șarpele
care șuieră.
La început timid :
-Stai
Stai cuminte
Așa e ai dreptate
Acestea sunt toate
Pe care le-ai spus.
Aidoma sunt
Dar.. parcă nu-s.
PRIVIREA ,privirea asta e formată
Din ochi,
Spuse.
Da , din ochi:
cu cornee ,cristalin , coroidă ,retină
și, și sclerotică.
Își încheie Șarpele
Expunerea-i haotică.
-Bine
Dar o PRIVIRE e o PRIVIRE.
buza Poetului atârnă
într-o parte
fără ca el să prindă de știre.
Poetul vădi primul semn de nemulțumire.
Șarpele se transforma într-o
Rădașcă vorbitoare
ce își expune punctul de vedere:
ZBORUL ,zborul
ăsta e format
din pasăre.
glăsui fără să-mprăștie mirare.
Pasăre formată din aripi
din fulgi, carne si umoare
spuse ,fiind pe deplin aprobată.
Și e ..demâncare.
-Bine. Dar ZBORUL e ZBOR.
se apără Poetul mohorât.
I se "golea de zbor izvorul"
Și el părea nehotărât.
Rădașca se transforma într-un
Călău
din cel cu glugă neagră.
În mâna stângă are o secure
Cu dreapta mângâie creștetul Poetului:
-Eu cred că
Floarea-i din petale
Spuse Gâdele și se scobi in nas.
Are si ...peduncul
Spuse și se-nvârti "în pas de berbuncul".
Și frunze are și petale.
Argumentă fără să mire pe nime'.
-Bine dar o FLOARE e o FLOARE
Tăcu Poetul
tremurând din mădulare.
Din toate.
Cu PRIVIREA țintă-n tavan.
-Acestea sunt niște "artificii"
Niște focuri Bengale.
La lumina lor vom face sacrificii
Poetice...
jertfind poetul!
Rostiră cei trei
într-un glas:
Să-i înfigem în spinare catargele,
Să-i spargem arcele,
Să-i rupem piciorele.
Cei trei îl înghit deodată pe Poet.
În sală se face liniște.
Fiecare își aduna tacticos lucrușoarele.
Deodată
O voce:
Stați! Nu plecați!
N-ați înțeles nimic!
PASÃREA PHEONIX sunt EU
tună glasul Poetului
apărut în ultimul rând.
-Stați ! Nu plecați!
Nu se poate să vă deziceți de mine
încercă să o dreagă în ultima clipă
-Aici:
era "o icoana peste PRIVIRE"
Toți se leapădă de el
ca de Iuda.
În Privirea lor se citește ura,invidia,
La alții ciuda.
Se scărțăie scaune
Se suflă nasuri
Se închid gențile
Ies din sală.
POETUL cu PRIVIREA rătăcită
Înghite FLOAREA.
PASÃREA o ia la Zbor
țipând :Haiku ,Haiku!
Luna
sclipi în începutul lui de calviție.