Adam și Eva în conflict.

ADAM _ Doamne! De ce m-ai izgonit din Rai?!
DUMNEZEU _ Ca să-ți pedepsesc neascultarea, Adame.
ADAM _ Ai fi putut măcar să-mi găsești circumstanțe atenuante și să mă condamni cu suspendare, căci Eva este cea care m-a îndemnat să-ți nesocotesc porunca. Ea este autorul moral și este deci mult mai vinovată decât mine.
DUMNEZEU _ Toate câte s-au întâmplat, trebuiau să se întâmple Adame. Aceasta a fost voia mea!
ADAM _ Atunci, eu de fapt, n-am nici o vină! Totul s-a consumat potrivit unui scenariu și încă nu am auzit ca un actor să fie judecat și condamnat, pentru că în distribuție, ajucat rolul unui criminal.
DUMNEZEU _ În piesa pe care am scris-o eu, mai ai încă multe roluri de jucat; la care se adaugă și remake-urile,
așa că vrând-nevrând, trebuie să te consolezi cu ideea că ai drum lung până la capăt.
ADAM _ Facă-se voia ta, Doamne!...
EVA _ Cu cine stăteai la bârfă, dragule??
ADAM _ Cu Tatăl nostru cel...
EVA _ Așaaa?!...I-ai spus să ne mai țină încă un purcel, ca să avem ce tăia de Paști, Căci numai cel de la Crăciun nu ajunge până atunci?!
ADAM _ Dragă...
EVA _ Dar de damigeana cu vin pentru aniversarea celor 17 mii de ani de căsătorie, i-ai amintit?!
ADAM _ Puișor...
EVA _ Răspunde scurt, cu da sau nu!! Ce mă tot iei cu siropele și bombonici?!
ADAM _ Iubito, dar tu crezi că-i putem cere atâtea?! O să ne întrebe, ce facem noi cu salariile?
EVA _ Ce-ai spuuus??!!...Salarii??!!...Omule, tu vrei să fac infarct??!!...Urmărești să scapi de mine?!...Þi-ai găsit alta??!!...E mai frumoasă?!...E mai tânără, nu?!...
Hai, nu te mai codi! Mărturisește!...Ce taci ca o momâie?!...Cum poți să vorbești cu atâta nonșalanță despre...pff...salarii-ca și când,acestea ar fi cu adevărat ceea ce se pretind a fi?!...Spune-le...ajutor pentru handicapați...pensii C.A.P...sponsorizări pentru revigorarea producției de sticle de lampă...Spune-le cum vrei! Numai salarii!!...Te rog din suflet! Te implor, chiar! Nu le mai spune!...
ADAM _ Draga mea! Bobocule scump! Iartă-mă, dacă te-am supărat; dar trebuie să-ți atrag atenția, că alții n-au deloc...Observi că n-am mai pronunțat cuvântul acela oribil...Oare aceștia,cum s-or fi descurcând?...
EVA _ Cel puțin, ei pot să-și facă planuri și vise, în care să se vadă ajunși peste noapte milionari...Dar ce zic eu?! Miliardari ca J.R...Ooo!! Ce mi-ar mai plăcea și mie!...
ADAM _ Pe noi, cine ne oprește să facem planuri și să visăm?
EVA _ Teama că am fi într-o bună zi mai tentați de vis, decât de realitate.
ADAM _ Oh! Doamne-Dumnezeule! Eva dragă, cu tine nu ajung la nici un rezultat. Dacă este... de ce este? Dacă nu-i...de ce nu-i? În tine zace germenul unei eterne stări conflictuale. Spune! Ai fost mulțumită vreodată pe deplin?...
EVA _ ...Da! Asta se întâmpla în perioada Matriarhatului, când eu eram Doamnă și Stăpână!
ADAM _ Dar acum, parcă nu-i tot așa? Dorințele tale sunt mai presus decât orice pentru mine. Când la alegeri eu am vrut să votez un singur trandafir...tu mi-ai spus să votez tot buchetul...și uite-așa, m-am trezit în opoziție. Când am vrut să mergem în concediu la munte...tu ai vrut la mare...și m-am ales cu o insolație. Când am vrut să cumpăr lemne pentru iarnă, tu ai obiectat; spunându-mi, că mai bine din banii respectivi îți cumperi o haină de blană- pentru că și așa, meteorologii au prognozat o iarnă blândă...și-au fost geruri de -30°C, astfel că eu am tremurat ca să mă-ncălzesc; iar tu ai dormit cu haina pe tine...Și lista ar putea continua. Ce vrei mai mult de-atât?!...
EVA _ Om hain și fără inimă ce ești! Monstrule!! Cauți permanent să mă faci, să mă simt vinovată de toate relele...Să știi, că te părăsesc! Plec la mama!...Pe Abel o să-l iau cu mine- căci și așa urmează să moară. Cain o să rămână la tine...Sper să-ți facă destule necazuri și să-ți pape banii pentru cauțiune vreun avocat, mințindu-te că-l scapă de pușcărie.
ADAM _ Draga mea! Odorul meu iubit! Mai gândește-te înainte de a lua asemenea hotărâre!...Nu te juca cu focul!
EVA _ Grija cui o porți?! A mea, sau a ta?!
ADAM _ Nu-i vorba de grijă aici, ci de cu totul altceva. Miile de ani petrecuți împreună...Copiii pe care i-am făcut din dragoste...Peștera cu etaj și posibilități de mansardare...și câte și mai câte...nu mai reprezintă nimic pentru tine?!
EVA _ Orice mi-ai spune, să știi că hotărârea mea este definitivă!
ADAM _ Da?!...
EVA _ Da!...
ADAM _ Bine, dar să știi că o să-ți pară rău!
EVA _ De ce mă rog, să-mi pară?!
ADAM _ Pentru că ai luat o asemenea decizie, într-un moment în care enervarea ți-a răpit luciditatea gândirii...de care de altfel nu ai dat dovadă niciodată...
Și apoi, n-ai luat în calcul nici faptul că eu sunt unicul bărbat.
EVA _ Ha! Ha! Ha! Sfântă naivitate!! Despre Dracu',n-ai auzit povestindu-se?!...În plus, scap și de spălatul lenjeriei și a șosetelor tale- veșnic transpirate; lucru pe care l-am acceptat cu greu, încă din perioada prexistenței mele; atunci când mă găseam în stadiu de coastă.
ADAM _ Dumnezeule!! Eva! Câte aflu acum despre tine?!...Tu, de fapt nu m-ai iubit niciodată!...
EVA _ Ba, te-am iubit!...Am fost, ca să zic așa...chiar nebună după tine...
ADAM _ ...M-ai mințit permanent!...Ia te uită domnule, cu cine am împărțit pâinea- și nu numai pâinea- atâta amar de ani?!?!...
EVA _ Miră-te! Miră-te! Când de fapt, eu ar trebui să mă mir, cum de n-am văzut până acum că ești un om slab și influențabil; care n-a făcut în toată viața lui...decât ceea ce am vrut eu?...Tot timpul te-ai considerat o victimă, un om lipsit de noroc...Dar oare faptul de a mă avea pe mine, nu trebuia să te facă , să te simți cel mai norocos om din lume?!...Te lauzi că scrii poezii- și alea triste- dar ai uitat cine ți-a fost muza?!...EU, băiete!! Eu am fost alfa și omega pentru tine!...Așa să știi!!...Pa!
ADAM _ ...Eva! Nu pleca! Mai ai posibilitatea să te răzgândești.
EVA _ NICIODATÂ !!!...De un singur lucru îmi pare rău, că n-am făcut-o mai demult. Mi-a spus Șarpele, că n-am să fac casă cu tine; dar nu l-am crezut- și uite că am ajuns la vorba lui. Adio domnule! Ne vedem la Tribunal!
ADAM _ Doamne, ce să mă fac?! Femeia asta nu glumește! Chiar are de gând să se despartă de mine!...
DUMNEZEU _ Deh, Adame! Ai luat în derâdere mișcarea de emancipare a femeilor; așa că acum nu poți decât să suporți consecințele. Ai văzut cât de repede ți-a amintit de Matriarhat?!...Recunosc, a fost o scăpare a mea. Am vrut să mai rup monotonia; dar mi-am dat seama că cineva o să spună referindu-se la femei-"poale lungi și minte scurtă"- așa că mi-am remediat greșeala, cât am putut de repede.
ADAM _ Bine, bine, însă nu mi-ai răspuns la întrebare. Acum, eu ce trebuie să fac?
DUMNEZEU _ Nu trebuie să faci ceva anume. N-ai alungat-o tu din casă, ci a plecat singură. Peste tot pe unde va merge, va trebui să intre pe ușâ; iar atunci când se va lovi de pragul de sus, are să-l vadă și pe cel de jos; iar aceasta-i va fi pedeapsa.
ADAM _ Doamne, de ce ai făcut femeia atât de capricioasă și de schimbătoare?
DUMNEZEU _ Ca să dau apă la moară misoginilor.
ADAM _ Cu riscul de a te plictisi; mai răspunde-mi te rog la o întrebare: Voi mai fi eu fericit cândva, alături de o altă femeie?...
DUMNEZEU _ Posibil, Adame. În viață, omul este asemeni unui posesor de bilet Teleurobingo- cu unul singur, poate participa la mai multe extrageri.
ADAM _ Mulțumescu-ți Doamne! Mi-ai luat o piatră de pe inimă!
Cântat:
De ce oare eu te-am cunoscut?
Și de ce pe brațe m-ai ținut?
Gura tu de ce mi-o sărutai?
Dac-ai vrut uitării să mă dai?...