Treburi importante ma asteptau la Buzau, fapt pentru care mi-am pregatit costumul meu cel mai bun. Odata ajuns in Buzau, dupa o calatorie maraton de vreo 9 ore primul gand a fost sa ma odihnesc. Zis si facut. Am mers la un hotel si dupa o odihna de 3 ore si un dus revigorant sunt gata sa infrunt obstacolele inerente unei perfectari de contract avantajos. Dupa negocieri crunte s-a batut palma si nici una nici alta corporatia straina a dorit sa dea o mica petrecere pentru reusita afacerii. La petrecere ca la petrecere. Mancare, bautura, protocolul deh, cu muzica aferenta. La un moment dat vad cum o duduie tanara, frumoasa, se uita insistent la mine. Mai sa fie! mi-am zis, poate am o pata pe cravata si eu n-am observat. Si incep discret sa-mi studiez cravata doar doar voi gasi ceva. Dar nimic. Ma uit la pantofii mei negri, dati cu crema, ca ma gandeam ca poate asta e hiba. Dar nu. Brusc, duduita se ridica zambind si vine spre mine. Ma fac ca-mi gasesc ceva de lucru, admirand un tablou oribil dar urmarind-o cu coada ochiului. Tipesa, numai ce ma abordeaza:
- Domnul Sake, ce bine-mi pare ca va cunosc, in sfarsit. Si brusc ma trezesc cu doua pupicuri dulci pe obraji.
Eu incerc sa ma apar.
- Imi pare rau ca va dezamagesc, doamna, dar nu sunt Sake...
- Lasati modestia deoparte, domnule Sake. Credeti ca nu va cunosc? Ehei, sunt o infocata admiratoare a textelor dumneavoastra....
Fac ochii mari. " Ce vrea si femeia asta? ma intreb oarecum mirat. Despre ce texte vorbeste?" Domnita, vazand uluiala din ochii mei incepe sa peroreze.
- Daca ati stii cat de mult va indragesc. Dar sa ma prezint. Sunt Elena Constantinoiu, pentru prieteni Nuti. Va rog sa-mi spuneti si dvs. Nuti! si ma priveste galesa.
-Bine, zic, dar eu nu sunt Sake, eu sunt...
- Nu mai spuneti nimic, ma intrerupse ea. Mai bine sa ne tutuim. Si sa-mi dati un autograf. Dar stiti unde? (se apropie de urechea mea si-mi sopteste) Pe sanul drept. Te rog.
O privesc pierdut. Intr-adevar arata bine domnita. Dar sa-i dau un autograf pe san, mi-era peste mana, si apoi cum sa-l fi semnat? Nici n-apuc sa-mi duc bine gandul la capat ca un domn usor supraponderal ma bate prieteneste pe umar si dupa ce ma priveste atent imi zice:
- Sa traiti domn Sake! si inchina un pahar de sampanie in cinstea mea.
Ei dracie! imi spun. Ce-i si cu asta? A innebunit lumea. Toti ma considera Sake. Care sa fie cauza? In minte imi fugeau tot felul de ganduri si idei. Pesemne, imi zic, Nuti asta i-a anuntat pe toti cum ca as fi un personaj important. Dar de unde confuzia asta...
Iar n-apuc sa-mi duc ideile pana la capat ca Nuti ma cuprinde tandra de mijloc si-mi zice mieros.
- Sake, Sake, cat de mult imi placi tu mie... Cand citesc un text de-al tau imi tot zic. Asta barbat vesel. asta umorist. Cu asemenea om nu m-as plictisi niciodata..., si dai iar cu pupatul.
- Bine dar, ma apar eu, de unde si pana unde ai scos obsesia asta cu Sake. Si despre ce texte vorbesti?
Duduia parca nici nu ma auzise, se lipise de mine mai ceva ca sarpele de sol si scotea un fel de sunet inganat ca si cum ar fi un tarcat de pisica. Hm. Nu-i a buna. Persemne am baut prea mult, imi zic, sau poate oboseala o fi de vina... Cum duduia nu catadicsea sa-mi raspunda, ma desprind usor de ea, motivand ca am de mers la toaleta si in drum imi tot studiam tinuta. Nimic dubios. Mi-am zis: Hai sa ma amestec in multimea de invitati, ca poate scap de apelativul acesta ciudat. Imediat ajuns langa invitati ca vreo patru tinerei si vreo doua domnisoare incepeau sa ridice paharele in sus, si sa zica toti in cor: Sa inchinam in cinstea lui Sake pentru afacerea care a incheiat-o cu noi.
"Pe toti sfintii!" racnesc eu. "Sake in sus, Sake in jos. Ce naiba doar eu sunt..." Dar Nuti, venind langa mine, ma priveste ciudat ca si cum mi-ar reprosa faptul ca ma incapatanez sa nu recunosc ca ma cheama Sake.
- Ei vezi, imi zice ea dragastos, toti stiu ca esti Sake, numai tu vrei sa pretinzi ca esti altcineva.
- Dar sunt altcineva, nu intelegi? zic eu facand o mutra disperata care o amuza pe Nuti.
- Vezi, zice Nuti, si cand nu scrii esti amuzant prin gesturile tale, prin mimica ta, prin indaratnicia ta. De-aia imi placi. Si as vrea sa ma culc cu tine, ca am auzit eu ca umoristii sunt persoane tare iubarete...
Am ramas uluit auzind propunerea ei. Trebuia cumva s-o fac sa inteleaga ca nu-s Sake, si dintr-o data ma luminez. "Da, imi zic, am sa-i arat buletinul meu. Asa o sa se convinga ca-s alta persoana, altfel nu scap de ea..." si-mi duc mana la buzunar. Stupoare! Buletinul nu era acolo. Am inceput sa ma agit, pana cand, in cele din urma mi-am dat seama ca buletinul meu a ramas la receptia hotelului unde ma cazasem si urma sa mi-l dea odata cu parasirea definitiva a camerei. Deh, obiceiuri de-a lor. Dar cum sa fac sa scap de Nuti? E drept, fata e faina, mi-ar surade o partida cu ea, dar asa in conditiile astea, cand ea mi se ofera pe tava nu accept. Alta era situatia daca eu ii faceam propunerea, si nu ea. Asa parca ma simt lovit in amorul propriu...
- Ei, ce zici? ma intreaba Nuti. Vreau sa ne cunoastem mai bine, mai intim, si apoi, sa nu-mi spui ca as fi o persoana de lepadat... Si ma priveste cu niste ochi care ar inmuia si inima unui tiran.
Nu mai stiu cum am reusit sa scap de ea. Pesemne i-am zis ca e tarziu, ca sunt obosit, ca maine dimineata trebuie sa fiu din nou acasa. Cert e ca pana la urma m-a lasat in pace, nu inainte de a ma saruta de final si de a-mi strecura in buzunarul de la pantaloni numarul ei de telefon si adresa.
In sfarsit, ajuns acasa, dau sa ma dezbrac de costumul cel elegant cand observ in buzunarul de la piept o dunga alba ce era usor iesita afara. Duc speriat mana la buzunar crezand ca m-am patat cu ceva si cand pun mana pe acea chestie ce semana parca cu marginea unei batiste, pusa elegant si desuet la piept cum se obisnuia demult, dau de o hartiuta, de fapt un fluturas, pe care il iau si-l citesc. Dintr-o data ma pufneste rasul. Asa care vasazica, imi spun, de aici mi se trage confuzia de nume! Si brusc imi amintesc de vizita pe care am facut-o la un salon de produse alimentare si bauturi alcoolice, unde, la diferite standuri se dadeau diverse pliante, brosurici si fluturasi cu produsele expuse. Din cate stiu eu le-am aruncat pe toate, dar la standul cu produse japoneze am stat ceva mai mult, incantat nu atat de aspectul acelor alimente cat de o gheisa frumoasa care zambea tot timpul. Si poate, instinctiv, fluturasul pe care mi l-a intins ea gratioasa l-am varat pierdut in buzunarul de la pieptul costumului. Revenindu-mi din visarea cu gheisa, mai citesc o data fluturasul, cauza confuziei generale si rad atat de situatia ivita cat si de naivitatea de acolo, caci bucatica de hartie semana parca a ecuson, in care era scris acest nume Sake, singurul de altfel vizibil. Fluturasul cu pricina avea scris " SAKE DRINK. MADE IN JAPAN." Mototolesc fluturasul inciudat ca am ratat o aventura amoroasa cu o tipa trasnet, numai din pricina acestui mic textulet...