Piesa in doua acte.

Personaje:

Dirzu Andrei- somer, 20 de ani
Arhalache Miron - controlor, 25 ani
Alti doi controlori

Actul I

Scena I

Interiorul unui tramvai.Apar trei controlori in tramvaiul Nufarul-Podul CFR.
Controlorul: Biletul D-vs, va rog...
Dirzu Andrei: Nu trebuie sa ma rogi, mon cher, ti-l dau de-ndata. Dar n-am.
Controlorul stupefiat: Adineaori ai zis ca mi-l dai, cum vine asta? Ai sau nu bilet? Altfel voi fi nevoit sa te amendez.
Dirzu Andrei: N-am domnule, ce mai tura-bura. N-am si n-am, ce anume nu intelegi? Caci, daca il aveau ti-l dadea, nu?
Controlorul: Un act de identitate atunci sa imi prezinti.
Dirzu Andrei: N-am nici bulentin, domnu'.
Controlorul: Se zice BU-LE-TIN.
Dirzu Andrei: Cum ziceti d-voastra dom'le.
Controlorul enervat la culme: Ma vad nevoit sa va amendez. Veniti sa va citesc amenzile corespunzatoare...
Dirzu Andrei: Refuz sa platesc amenda pe care...
Controlorul: Sa veniti sa va citesc numai.
Dirzu Andrei: Ia uite si la asta, nu le stie din cap. Pesemne ca esti novice in meseria ta. Nu-i asa?
Controlorul: Nicidecum, dom'le.
Dirzu Andrei: Atunci cum explici lipsa de experienta? In loc sa studiezi bine graficul amenzilor dumneata te holbai sub fustele domnisoarelor, aha, las ca te stiu eu. Asa sunteti toti.
Controlorul: Jur pe barba mea, sunt insurat, cum puteti crede una ca asta?!
Dirzu Andrei:Hmmmm, nu te ascunde, cu totii avem slabiciuni...
Controlorul exasperat: Va rog sa terminati, atat va rog.
Dirzu Andrei: Bine dom'le. Dar ia stai dumneata. Nu cumva ti-am zarut mutrisoara prin alte locuri?
Controlorul: Nu cred, la ce va referiti?
Dirzu Andrei: Alaltaieri, pe cand imi vizitam un var la inchisoarea de la Baia Mare, am vazut unu cam de statura dumitale...oare nu cumva?
Controlorul smulgandu-si parul din cap: Cum puteti crede una ca asta. Eu sunt om decent, nu umblu cu gainarii. Si-n plus, ce ar cauta un detinut in tramvai?
Dirzu Andrei: Sa se tina de farse. Sau mai stiu eu...Poate face munca in folosul comunitatii, cine poate stii...Numai bunul Dumnezeu.
Controlorul: Eu, farsor?! Doamne fereste si pazeste. Dar vad ca va tineti de glume, dom'le. Ce mai? V-ati gasit cu cine!
Dirzu Andrei: Bine, bine, am glumit. Nu tineti la gluma, sunteti rigid, dom'le. Dar haideti mai bine sa coboram, sa ne lamurim in privinta situatiei pur intamplatoare ce s-a creat.
Controlorul vesel: Vedeti ca vorbim aceiasi limba.

Scena II

Trotuarul luminat slab. Cei doi vorbesc deschis.
Dirzu Andrei: Si spuneti dom'le cat va datorez ?
Controlorul se aprinde: Ce vreti sa spuneti? Ma mituiti? Haaa?
Dirzu Andrei: Nu dom'le, imi aratam recunostiinta pentru ca a-ti coborat cu mine.
Controlorul se vede nedumerit: Adica?
Dirzu Andrei: Stiti, eu am agorafobie, boala din aia, cand ti-e frica de spatii inchise. Ma sufoca dar ce sa fac, traiesc cu ea. Trebuie sa ma duc la soacra-mea, e pe moarte, altfel n-as fi mers. Am vrut sa iau taxiul dar stiti cat de scump este. Si eu biet somer, vai de capu meu.
Controlorul: Da, stiu, ca mi-a placut dintotdeaua biologia. Imi pare rau dom'le, si eu care v-am luat asa de tare. Sa va fac vant?
Dirzu Andrei: Nu e nevoie, ma simt mai bine acum.
Controlorul: Acum trebuie sa va dau amenda...
Dirzu Andrei: Dar nu se poate altfel? Nu am atatia bani ca sa v-o achit...
Controlorul: Ce sa fac? Sunt si eu om, si controlor pe deasupra. Din asta imi castig painea zilnica, si-i duc neveste-mii cate o ciocolata, seara, cand ma intorc acasa. Ca, deh, e gravida...
Dirzu Andrei: Va pot da totii banii pe care ii am la mine, n-am mai mult. Optzeci de mii...
Controlorul: cincizeci de mii sunt suficienti.
Si incepe sa planga.
Controlorul: Sa ii iau neveste-mii o ciocolata, e asa pofticioasa, stiti cum sunt gravidele.
Dirzu Andrei: Imi imaginez...
Cei doi se despart.

Actul II
Scena I

Dirzu Andrei in fata oglinzii Se barbiereste. Discuta cu constiinta sa.
"De astazi sunt alt om: calatoresc cu bilet de tramvai si-l compostez de fiecare data, fara sa ma jenez de lumea din mijlocul de transport care imi arunca priviri gretoase de genu: "Uite si la ala, si-a luat bilet. Cata aroganta si risipa, n-am vazut asa ceva!"
Si, ca sa rad in nas controlorului care se bucura degeaba crezand ca-i va pica si lui o mita derizorie, am stat la coada de la chioscul de tichete, cam mica ce-i drept. Nu-l voi mai mitui pe controlor, cum am facut-o ultima oara.
Pentru ciocolata sau nu, nu voi mai proceda ca ultima data. Si cu asta, basta.S-o fi scumpit ciocolataSau poate nevasta-sa, gravida fiind, consuma numai ciocolata austrica sau mai-stiu-eu-de-care ce nu contine E-uri si alti aditivi. In fine, eu sunt multumit ca nu m-a amendat, n-avea cum sa o faca, e si el om, stiti dumneavoastra cum e treaba in Romania: Remuneratie mica dupa buget...
Mi se pare ca mi-ar fi zis un "ne mai vedem cu alta ocazie". Oare ar fi vrut sa spuna ca maine sufletul sau se va intrupa intr-un politist daltonist si ma va "amenda" ca trec pe VERDE. Sau intr-un chirurg caruia trebuie sa ii aduc vitel si purcel ca sa ma programeze pentru operatia de apendicita,pentru care, a trebuit sa amane un transplant de rinichi. Aceste lucruri nu se pot intampla in Romania, ar fi totusi prea mult...
Pe cand mergeam spre piata ieri, ma impiedic de bordura si observ un text scris cu creta pe trotuar: Dumnezeu te vede. Asta ce-o mai fi: e un semn de la divinitate ca n-ar mai trebui sa dau mita controlorilor din tramvaie. E mita nesanatoasa in asa masura incat sa imi afecteze viata? Ar trebui sa imi fac griji in privinta ei? Arshhhhh!!!