Noaptea-si asternu, grijulie, paturile groase ...invelind oamenii intr-o mantie de ameteala.In desisul ei o umbra cotobaieste ..iar eu o vad...se agita , fuge din loc in loc..in cautarea unui ceva pierdut...Nemiscat la fereastra sparta..inchid ochii sperand ca nu ma vede...si nu ma vede..ea-si continua, grabita, cautarea acelui nu-stiu ce..Vantul sufla omeneste...coroanele copacilor ratacesc in vise profunde ..iar eu stau, pandind aratarea ce-n mijlocul strazii zoreste...D-odata se opreste ca trasnita...iar ochii-si arunca spre fereastra stirba..unde eu-mi asternusem culcus de priviri curioase...Privirea-i neagra ma cauta..si un luciu demonic i se arata..luna-si ascunde acum zambetul...iar vantul, ca trezit, zbiera incorsetat de tensiunea situatiei...Sangele-mi ingheata...iar pe fata-i hada..un zambet putrezit se asterne...un fel de scarba amestecata cu bucurie..si ma priveste..Doamne ce privire...ce vapai isi gasesc lacasul in acesti ochi...un iad .La un semn copacii isi inceteaza forfota iar umbre de dupa copaci incep a rasari...lasau in urma goluri...rupturi dintr-un trup schilodit..si inaintau in strada...o armata de umbre mi se infatzisa-n fatza...si toate se uita la mine...iar mai presus de ele..o pereche de faclii...iar ura din acesti ochi..incepe sa prinda noi taramuri imaginare...si creste...creste..
O explozie de lumina trambita atacul..si umbrele isi incepu atacul spre fortareata mea,ce era reprezentata de acea ferestruica....insotita de un tunet puternic, lumea tresare..si cu ea...si eu..Faptura si supusii ei dispar...iar urmele lor sunt acum spalate de lacrimile norilor ce-si plangeau eroii.Broboadele de sudoare de la tample sunt acum sterse cu dosul palmei...iar visul uitat..si el, poate, spalat de sarmanii nori.