Mâinile ei îl maingaiau ușor iar buzele îi sărutau trupul “te vreau” îi spuse ea cu respirația înăbușită, se uită pierdut la ea un moment după care se întoarse cu spatele la ea și își înveli trupul cu un cearceaf, ea se îmbracă să plece

-Îmi datorezi 100 de lei pt asta chiar dacă nu am făcut nimic, timpul meu înseamnă bani baby

-Iaa...vezi că sunt pe noptieră, sunt banii tăi, îți aparțin

Plecă cu banii în buzunar și totuși nemulțumită, trânti usa după ea, zgomoul îl făcu să clipească apoi oftă adânc: “oare ea e fericită?” își luă un halat pe el și ieși pe balcon să fumeze o țigară “378 de km de becuri și faruri de mașini atât mă desparte de ea însă dacă întâlnesc pe drum o singură lumină stinsă sau un singur bec spart totul se oprește pe loc. Mi-e frică să mă intorc” aruncă țigarea aprinsă jos și îi privi lumina roșie-gălbuie până aceasta dispăru total “34 de secunde...atât a durat lumina țigării...dacă nu era apa jos poate trăia mai mult...e un obstacol” , închise ușa la balcon și se întinse pe pat privind un colț al tavanului în care vopseaua începea să se scorojească “tot tavanul alb...un colț galben...scorojit...exact ca ea”.Închise ochii și adormii.
Razele soarelui îi inundă camera încă de la ora 6, înjură faptul că a uitat să tragă jaluzelele ,se frecă la ochi ,ieși pe balcon să ia pulsul orașului apoi își făcu o cafea
-Kitty pis,pis,pis ce mănânci azi?tot lapte? Nu te ai mai săturat de el?
Pisoiul lingea vesel laptele în timp ce el își bea cafeaua, după ce își termină ambii gustările luă pisica în brațe mangaindui capul zâmbind când această torcea.
-Kitty...te ai gândit vreodată să ne întoarcem acasă?...îți e dor de ea?
Aceasta se opri din tors si clipi din ochi

-Tu ai putea să o ierti?

Pisica îl fixă cu privirea un moment apoi sări din brațele lui ,se duse pe balcon și se așeză ca și cum ar fi căutat drumul spre casă.

-Crezi că merită să încercam? Þie ți-am povestit teoria mea cu luminile? Să nu ne grăbim Kitty poate se vor inventa lumini eterne.

Se uită la ceas care indică ora 6:47, și-a pus pachet pentru la muncă apoi își făcu un duș, se îmbracă, îi date un ultim sfat pisicii și ieși din cameră la ora 7.45. Liniștea holului parcă prea gol făcu să accentueze zgomotul produs de incuiera ușii apoi coborâ treptele urmărindu-și fiecare următor pas.

I se părea penibil ca pentru 15 minute de mers pe jos să pornească mașina,lucru pe care îl făcea numai când era ploaie sau ninsoare așa că merse pe jos spre locul de muncă.

O zi de muncă obijnuinta împărțită în trei capitole de cele două pauze de masă de 15 minute, una la ora 12 iar cealaltă la ora 16 iar când ultimult telefon se închise își luă haina pe el și părăsi clădirea unde petrecuse 12 ore din zi.

Aerul se răcise iar vântul sufla pe asfalt gunoaiele adunate în timpul zilei ,își afundă bărbia în gulerul paltonului “noaptea gunoaiele și scursurile orașului prind viață, cindva, va veni o ploaie adevarat ă și le va spăla pe toate ...”

Urcă scările cu aceiași pași măsurați cu care le-a coborât, scârțăitul ușii alungă umbrele de pe pereți, pisica se alinta printre picioarele lui;

-Kitty, câte lumini s-au mai stins?