Este șase dimineața, afară este vară, duminică. In pat sub o pătură subțire, doarme un El si o Ea. Spate în spate. În camera mică patul ocupă aproape toată podeaua, abia mai încap înghesuite pe lângă pereți câteva mobile. Un dulap slab abia putând să ducă toate hainele din el. Un birou vechi sufocat de mărunțișuri și hârtii pe care stă încovoiată o veioza uitată aprinsă. Un scaun plin cu haine murdare și o pereche de chiloți. Pe peretele de deasupra patului rafturi prinse în perete ce au adunat toate cărțile colecției SF de la editura Nemira, reviste ieftine porno și multe alte obiecte care neavând loc în altă parte s-au urcat acolo. Între rafturi și tavan un loc strâmt și sufocat cu lucruri nefolosite și nearuncate. Îmbrățișați de lumea aceasta, El și Ea respiră ușor și regulat. Prin fereastra deschisă intră lumina, aerul, sunetele dimineții.
Afară trece leneș un tramvai adormit.
Ea s-a trezit dar nu a deschis ochii încă. Ascultă liniștea din cameră și de afară. Simte că este prea dimineață dar nu mai poate să doarmă. O oboseală caldă îi deschide ochii mari și frumoși numai pe jumătate. Visează și e trează în același timp. Își simte gura încărcată cu un miros greu. Ochii plini de puchi și pielea mătuită. Nu îi place de loc de ea. Vrea să se ridice și să se ducă să se spele – să învie. Dar este bine în pat sub pătura caldă și poziția ei este așa de comodă...
Patul se mișcă. El se ridică încet. Ia ceasul ce stă pe jos și îi oprește alarma care trebuia să sune la zece. Îl pune la loc. Rămâne pe marginea patului uitându-se pe fereastră. Perna și cearceaful sunt încă calde deasupra lor un tricou. Ea privește umbra lui pe perete. Nu se mișcă. O undă de aer rece intră pe fereastră și mișcă perdeaua. Intră pe sub pătură, o deranjează; o face să se ridice de pe pernă și să se pună pe marginea patului. Ar vrea să se așeze la loc dar acum că s-a ridicat nu mai poate. Se apleacă și își ia chiloții de pe jos. Și-i trage pe ea. Se așează la loc pe pat... A obosit. Se mai uită odată pe jos apoi caută leneș în pat și își găsește sub pătură sutienul îl miroase apoi și-l pune. El își trage tricoul pe cap. Ea își pune cămașa apoi se ridica și își trage pantalonii. Se încheie la șliț. Își pune haina pe ea și își pune de gât geanta. Se așează... Își dă parul de pe frunte. Stă... El a terminat de îmbrăcat, stă... Ea se apleacă spre podea – picioarele goale - își ia adidașii - ciorapii înăuntru - și-i încalță. A obosit. Stă un pic pe pat... Se ridică și se duce la El. Se așează lângă el. Își lasă capul pe piciorul lui... El. Privirea pierdută în lumina dimineții se întoarce spre el apoi coboară spre chipul ei. Ea. Părul nepieptănat îi cade moale pe obraji. Ochii închiși și gândul blând.
Fetiță mică ce se joacă cu pisicuța în curte la bunica chiar înainte de masă: ”Măi nebuna pământului lasă-l pe Negru în pace și vino odată să te speli pe mâini ”. Mamaia o ia in brațe și o duce spre casă. Ea singurică își suflecă mânecile si se uită în zare. „Mamaie ia uite două avioane”. „Da mămăică se duc și ei la masă”
Cu ochii închiși simte atingerea Lui dulce și înceată. Deschide ochii. Se privesc. O ridică de jos și o așează pe genunchi. Ea e mai mică decât El si poate să se cuibărească la pieptul Lui... Privind afară degetele Lui caută în dezordinea părului ei, în formele-i delicate ale feței, în conturul ochilor și al buzelor. Ea închide ochii, iar fața și corpul răspund atingerii. Ridică capul cu ochii închiși și atinge cu buzele colțul gurii lui. Nu îl sărută. Îl atinge numai. Lumina și adierea vântului sunt ca sunt forme vii de tandră îmbrățișare. Ea deschide ochii și se privesc. Sunt atât de aproape. Își simt răsuflarea unul pe obrazul celuilalt. Buzele ei se retrag și se deschid ușor. Respirația lui îi mișcă Ei părul. Se urmăresc unul pe altul, așteptând următoarea mișcare. Atenția privirii l-i se pierde în simțuri. Mâna lui vrea să îi cuprindă fața dar se oprește... Așteaptă.
Se sărută...
Ea oprește sărutul, rămâne un moment, momentul în care se desprinde de El. Se ridică așteaptă să se întâmple ceva, nu vrea să plece, poate ceva o vă împiedica. Nu o oprește nimeni. Traversează camera evadând din sentimentele ei. Iese...
El rămâne pe margine patului. Privirea pierdută. Respirația grăbită îi mișcă trupul. Devine din ce în ce mai calmă mai adâncă... Își simte pulsul în tâmple, în gât, în piept. Din ce în ce mai calm, mai rar, mai liniște...Liniște...

Afară e soare... câteva păsări se învârt pe cer.