Comando pentru România

Scena I

( O sală de consiliu. Pe un perete se află o hartă uriașă a Europei, pe care leduri strălucitoare indică posibile puncte strategice. În jurul unei mese stau șase domni în vârstă, rasați, îmbrăcați impecabil, cu toții ascultându-l cu atenție pe cel care le vorbește, un bărbat cam la 60 de ani, cu mustață căruntă, privire pătrunzătoare, glas metalic, ce impune respect).
Klaus Stopf : Domnilor, viața ne obligă să ne mișcăm mai repede decât ne-am fi dorit și știți că orice minut irosit înseamnă un avantaj pentru adversarii noștri!
Michael(trecâdu-și nervos dintr-o mână în alta pipa) : Dar bine, d-le Klaus, stabilisem să nu derogăm data fixată! Știți bine că în astfel de acțiuni cu implicații în politica și relațiile dintre două state, totul trebuie calculat. Nimic nu se face în pripă, oricare ar fi rațiunile acestei...
Klaus Stopf( întrerupându-l brutal și aruncându-i o privire glacială) : Nu înțelegi nimic, domnul meu, îmi pare rău pentru dumneata, fiindcă nu este prima dată când mă dezamăgești cu gândirea dumitale pe termen scurt...Să continuăm și sper să nu mai fiu întrerupt!
(Se îndreptă apoi spre un aparat de proiecție. În sală se așterne întunericul. Pe un ecran imens apăru fizionomia unui bărbat de aproape 50 de ani, ten măsliniu, privire inteligentă, nas acvilin, bărbie voluntară).
Klaus Stopf : Domnilor, faceți cunoștiință cu Khaled El Zakhi, cetățean sirian, nume de cod „Corbul”, ofițer de informații, implicat în afacerea „Plutoniu 90”, afacere în care am pierdut trei dintre cei mai buni agenți ai noștri. După cum bine știți, „Corbul” nu este străin de acest lucru, și nu-i putem ierta faptul că, deși racolat de noi, a făcut un joc murdar, dar atât de dibaci, încât ne-a suflat de sub nas această afacere atât de importantă pentru statul nostru. Am primit chiar ieri un raport amănunțit privind o apropiată vizită a „Corbului” în România. Românii vor organiza un târg internațional și „Corbul” va fi reprezentantul unei firme din țara sa. Bineânțeles, că altele vor fi scopurile deplasării sale, mai ales că va călători sub nume fictiv, Mohamed Barsumi...Vrem ca Bucureștiul să fie punctul terminus al călătoriei sale. Am ales pentru această misiune pe omul nostru cel mai destoinic. Îl știți cu toții, desigur! Este vorba de „Dihorul” și vă sunt cunoscute de acum acțiunile lui de la Roma și Stockholm, grație cărora serviciul nostru le-a suflat adversarilor informații deosebit de prețioase. „Dihorul” a mai fost în România, cunoaște bine limba, are acolo câțiva oameni de legătură, care îl pot ajuta cu logistică și forță umană. V-am spus că trebuie să ne mișcăm mai repede decât planul inițial, fiindcă am aflat că un comando al batalioanelor „Panterele negre” pregătește o acțiune teroristă, căreia cine credeți că îi va cădea victimă?
(Toate privirile se îndreptară spre ecranul luminat de figura „Corbului”).
Nu știu care sunt rațiunile acestei hotărâri, dar se pare că e vorba de o încălcare a canoanelor acestor batalioane, din care a făcut cândva parte și „Corbul”. Noi însă va trebui să ne mișcăm mai repede decât ei. Vreau ca „Dihorul” să înhațe „Corbul” înaintea lor pentru a-i smulge o serie de date privind filiera lor din Europa de Est, cea datorită căreia ne-am pierdut trei oameni în afacerea „Plutoniu '90”. După ce vom obține aceste date, pe care, fiți siguri, „Dihorul” știe mai bine ca nimeni altul să le smulgă sub tortură psihică și fizică, „Corbului” i se vor tăia aripile definitiv!
Peter : Bănuiesc că oamenii noștri de la departamentul de studii psihologice muncesc deja la problemă?
Klaus : Fii liniștit, s-a elaborat deja un studiu, ale cărui elemente îl vor ajuta pe „Dihor” să-și ducă la bun sfârșit misiunea. Am obținut cu bani grei, desigur ,o informație ce ne dă pe tavă numele celor trei „pantere negre” ce vor alcătui comandoul venit în România pentru a-l anihila pe „Corb”. Computerele noastre au întocmit deja fișa fiecăruia dintre ei, cu pasiuni, hobyy-uri, slăbiciuni umane, și serviciul de analiză carateriologică lucrează acum la un cumul de măsuri adecvate, pe care „Dihorul” le va putea lua împotriva lor.
Peter : Și românii?
Klaus Stopf : Nu ne facem probleme cu ei, serviciile lor de informații abia se pun pe picioare după mascarada din Decembrie '89, și oricum ei vor fi mai preocupați cu organizarea și paza acestui târg internațional. Sunt întrebări? Dacă nu, d-lor, la treabă!
( Sala se umplu iar de lumina policandrelor. Cei șase părăsesc pe rând încăperea. Obiectivul camerei se apropie de harta Europei, focalizând imaginea României și ledul roșu, ce indică Bucureștiul).


Scena II


Un birou de lucru. La o masă col. Davidescu răsfoiește niște hârtii. Alături de el, doi subalterni, mult mai tineri, cpt. Filip și mr. Mușat, urmăresc un traseu pe o hartă.
Davidescu: D-lor, v-a parvenit lista oficială a tuturor reprezentanților firmelor străine acreditate la TIB '92?
Filip : Da, d-le colonel, am primit-o azi dimineață și am trecut la verificarea tuturor persoanelor ce apar pentru prima dată față de lista de anul trecut. De ce întrebați?
Davidescu: Aseară m-am întâlnit la o partidă de biliard, la clubul polițiștilor, cu Doru Scarlat...
Filip : Căpitanul de la Brigada Antiteroristă?
Davidescu : Da. Era foarte surescitat. Se pare că o serie de informații culese de ei converg spre posibilitatea deplasării unui comando către România...
Filip : Un fenomen la modă! Au date certe?
Davidescu : Da. Știți că Doru se învârte conspirat de ani de zile în cercul studenților străini de la Grozăvești și Regie. E o figură pitorească a locurilor cu mutra lui ștrengărească, cu micile afaceri pe sub mână pe care le învârte pentru a întări încrederea celorlalți în el. Are acolo o serie de oameni de legătură de primă mână, mai ales în rândul studenților arabi...Mă voi întâlni mâine cu șeful lui, col. Avramescu, pentru a elabora un plan comun de acțiune. Deschiderea târgului îi pune și pe ei pe jar, ca și pe noi, de altfel. Să așteptăm să ne sosească raportul privind fișele reprezentanților de firmă și apoi vom ști încotro s-o apucăm și, mai ales, vom ști dacă acel comando are sau nu în vizor târgul nostru sau o anumită persoană-țintă de acolo.
(În birou intră un tânăr atletic, cpt Panait):
Panait : D-le colonel, am o informație care cred că vă interesează. Ieri am fost cu familia și un grup de prieteni la Snagov. Copiii mei învață la istorie despre domnia lui Vlad Þepeș și au vrut să vadă mânăstirea acestuia de pe insulă. Trecând cu vaporașul, la întoarcere, ce credeți că mi-a atras atenția?
Davidescu(surâzând) : Vreo fată frumoasă, Panaite!
Panait : În fața fostei vile a lui Manolescu era parcată o mașină superbă...
Davidescu : Poate că cineva încinsese o partidă de pescuit în zonă...
Panait : Iar pe coșul casei ieșea un fum alb, așa ca și cum cineva se dedulcea la odihna șemineului, acum spre ceasul ăsta agonizant al toamnei târzii...
Davidescu( sculându-se precipitat de pe scaun) : Fum? Interesant! Să se fi întors fiul risipitor și noi să nu știm? Mă-ndoiesc?
Panait : Știam că vă va interesa cazul, așa că...
Davidescu : Ai făcut verificări, da?
Panait : Mi-am permis să vin cu o clipă mai devreme în întâmpinarea ordinelor d-voastră...
Davidescu : S-auzim, Panaite!
Panait : Vila a fost închiriată...
Davidescu : Cum închiriată? Știam că după fuga lui Manolescu cu datele privind serul acela în premieră mondială, vila a fost rechiziționată de stat...!
Panait : Așa a fost, dar, vă amintiți, pe urmă a fost vândută la licitație, ca multe altele din zonă...
Davidescu : Nu știam! Și?
Panait : A cumpărat-o o societate de turism și comerț din străinătate, „Mondo-Travell”. A restaurat-o, i-a asigurat tot confortul și a început să o închirieze celor amatori de pescuit și liniște discretă.
Davidescu : Atunci se explică prezența acelei mașini care ți-a luat ochii...
Panait : Manolescu se afla ultima dată în Mediterana, căutat de Interpol. Serul său nu numai că nu avea proprietăți curative, dar se pare că a făcut o serie de victime în câteva țări europene.
Davidescu : Conform notei primite de noi de la Interpol serul era o invenție diabolică, de fapt o armă de distrugere în masă testată pe câțiva nefericiți cobai umani. După ce și-a luat, probabil, solda de la cei care i-au cumpărat serul, Manolescu a dispărut în lume. Așa că...
Panait : În ciuda celor raportate mai sus am continuat investigația. În vilă locuiește un turist, Robert Cerniatinsky, pașaport belgian, de profesie medic, intrat în țară pe 28.VI.
Davidescu : Deci de aproape trei luni...
Panait : Călătorește singur. Un bătrânel liniștit, amator de pescuit...
Savidescu : Ce propui?
Panait : D-le colonel, ținând cont și de conjunctura actuală cu TIB-ul, cred că ar fi bine să-l supraveghem câteva zile, de rutină...
(Bătăi în ușă. Intră un tânăr cu mustață pe oală, cpt. Mureșan)
Mureșan : D-le colonel, vă rog să mă scuzați că vă deranjez. Îi rămăsesem dator lui Panait cu un răspuns.
(Îi întinde acestuia un plic și iese)
Panait(deschizând plicul și citindu-l): D-le colonel, punct ochit, punct lovit! L-am rugat pe Bebe Mureșan să mă ajute să verific prin mijloacele lor specifice paternitatea societății „Mondo-Travell”. Și știți de ce? Fiindcă o parte din cei ce stau în vilele vecine cu cea a lui Manolescu mi-au spus că de la renovarea de acum doi ani, nimeni nu a mai locuit acolo. Chiar se întrebau și ei de ce atâta liniște.
Davidescu : Și a găsit ceva Mureșan?
Panait : Da! Se pare că societatea asta este o fantomă, un off-shore abil constituit, ce ascunde în spatele ei altceva. Nu apare în nicio evidență informativă a Registrului Comerțului, care știți și d-voastră este oglinda vie a fluctuațiilor tuturor firmelor ce tranzitează sau au legături cu România.
Davidescu : Filaj discret la belgian. Mă ții la curent cu orice informație!
- va urma -