Jungle V.I.P.


Personaje: Ana, Miana, Dio și Eli

Cortina este trasă iar în fața scenei este așezat un scaun cu spătarul către public. Naratorul vine din spatele sălii de spectacol preocupat de ceea ce ține în mână… adică un caiet; se așează pe scaun și își întoarce capul spre public cât să le adreseze un scurt: ”Hello!”… apoi în timp ce își întoarce scaunul în poziție opusă celei din tâi începe să converseze cu publicul:
„Deși dacă stau bine să mă gândesc, eu nu am venit astăzi pentru a spune „Bună!” la toată lumea; ori să dau explicații în legătură cu întârzierea mea de… (privește la ceas)… 5 minute… ei na! Mare tragedie… (își modifică pozițiea pe scaun)… iar dacă vreți să vă vorbesc despre structura lumii în care trăim astăzi… pot să vă spun un singur lucru: și anume: că este ceva asemănător cu teoria chibritului… deci… ”Next time!”. De fapt și de drept eu am venit astăzi… aici… (lungește cuvintele)… pentru a vă spune un singur lucru: peste un minut, poate mai mult, va avea loc o chestie cu iz de scenetă sau ceva asemănător. (se ridică de pe scaun și zice) ”Iar pentru orice scenetă am nevoie de subiect. Ce descoperire! Fantastic!” (pe jos se află împrăștiate mai multe foi scrise… albe…) Vedeți aceste foi? Sunt post–subiectul sau quelque chose-ul ce s-a vrut a fi subiect. De fapt, ceea ce am eu în mână (arată caietul) este tema în sine… formată din 4 temperamente: (în timp ce va prezenta cele patru temperamente va lua câte o foaie și o va mototoli). O oarecare (face un ghem), Eli, are nemaipomenita idee de a se certa cu școala, prietenii și în mod special cu o altă oarecare: Miana (face încă un ghem)… o romancieră-care fie vorba între noi nu a scris nici măcar un prim capitol din posibilul ei roman, PARDON!… vroiam să zic… o romantică incurabilă. În jurul acestor doi oarecare mai gravitează: Ana (face încă un ghem), care în ciuda temperamentului său extrem de pașnic reușește să activeze bomba atomică a acestui oraș: Dio (alt ghem)! Ce rezultă?
Una harababură/kilogram. Cum se termină? (se apleacă să strângă foile așezate pe scaun și în jur vorbind în continuare) să zic?… să nu zic?… da?… nu?… da?… nu?… (aruncă foile strânse pe scaun). Nu vă spun! Prefer să descoperiți singuri cum se termină un quelque chose din patru temperamente. (își ia scaunul și iese din scenă)
(Se trage cortina și începe primul act)


-I-
Ana, Eli, Dio, Miana: Vine vacanța!
Ana: Ce planuri mărețe meșteriți ?
Miana: Planuri direct proporționale cu lungimea vacanței!
Dio: Sună bine… doar că … ați cam uitat ceva! Tezele!
Eli: Oh nu!!!!!!!! Iar?!
Dio: What? Pe primul loc ele, apoi vom mai vedea… că doar avem timp pentru celelalte lucruri… Nu ne gonesc câini!
Eli:Nu zău! Teză… ce-i aia teză? O iau… perfect! Nu… din nou: perfect!
Dio: ”Perfect”! Mamă dragă… dai dovadă de o gândire atât de „profundă” încât…
Eli: (se strâmbă)
Ana: Eu vreau să merg la mare… ba nu… e iarnă!… atunci…vreau să merg la munte… Da! La munte!Ce zice-ți?Mergem la munte?
Miana: Bună idee!Doar că…
Eli: Are teze! Eu una nu am nici o problemă… pentru că iau șinele la picioare doar pentru București!
Ana,Eli,Dio,Miana: Ca să? Pentru?
Eli: Secret!
Ana,Eli ,Dio,Miana: Aaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!!!!!!!!!!
Eli: Dar tu Dio? Ce ai de gând să faci?
Dio: Eu prefer Crăciunul în familie… (în timp ce se deplasează către marginea scenei cântă..."we wish you a Merry Christmas"...
Eli: Miroase a naftalină! ( și o îmbrâncește)
Dio: "and a happy New Year" cu voi, bine înțeles! (se îndreaptă spre Eli)
Eli: A ! Asta sună bine de tot!
Dio: So… mergem la munte, împreună?
Eli: Un pic și mai mult! Miana?… ce-ți clocește mintea?
Miana: Păi… eu m-am gândit să iau…
Ana: tezele… mai departe!
Miana: să vină vacanța… și să scriu un roman.
Ana: Uau! Super! (o îmbrățișează)
Eli: Super? Roman? Vrei să-ți mărești dioptriile și nu știi cum? De fapt, de ce ce mă mir? Tu și romanele: nr.1 la toceală!
Dio: Toceală… sigur ai consultat un dicționar? (se întoarce spre public) În cazul în care știe cum arată așa ceva! Oricum… ideea e că Miana face ceva super pe când tu…
Ana: Crează o nouă linie de dezastre liceale, metode de tras mâța de coadă și vă rog frumos… cireașa de pe tort: teza!
Eli: Exact! Îmi dezvolt neuro-berea; plămâno-fumatul; scandalo-cuvinte…
Ana: Într-un cuvânt dă naștere la o nouă mentalitate, noi cuvinte…
Eli: Într-un cuvânt demonstrez că ești idioată (arată spre Ana)
Ana: Niciodată nu ți-a plăcut adevărul, moralitatea în proporții normale!
Eli:Că e tocilară (se întoarce spre Miana), că e speriată de bombe (se întoarce spre Dio) și să fiu a naibii dacă nu s-a dus pe apa sâmbetei gașca noastră! Distracție! Cuvântul cheie! Unde?
Dio: Ok! Hai să ne calmăm! Eli nu s-a distrus nimic! Doar că pe lângă distracție mai există și școală… romane… prieteni… plus o profă care nu e prea drăguță la ascultare… și dacă nu ești atentă…
Ana: Te-a halit balena!Lăsând balena…ce ai cu Miana?
Miana: Sunt întruchiparea școlii…deci…
Eli: Un moment! Azi fără noțiunea mai sus pomenită! Aici e camera unei super trăsnite persoane deci…
Dio: Fără deci!
Eli: Și prin urmare… ce ziceți de ceva de băut, de mâncat… reviste… muzică …filme… și mai vedem noi!?
Dio: Hai să te ajut!
(Se retrag de pe scenă… Miana și Ana sunt așezate pe două scaune una lângă alta)
Ana: Mianaaaaa……….
Miana: Daaaaaaaaaa………….
Ana: Și chiar vrei să scrii un roman? sau ceva asemănător?
Miana: Hai s-o lăsăm baltă! N-am chef de discuții în stilul prezent aici! (și-și trage scaunul mai departe)
Ana: (aducându-și scaunul după Miana) Te rooooog!!!!!!!!!!!!!!!!! Nu sunt Eli! Sunt pașnică! Ok?
Miana: Da… dar… chiar nu vreau să vorbesc!
Ana: Bineeeee… dar totuși, spune-mi care e subiectul!? Te rooooog și cum ai să-l scrii!? Te roooog! (Apar Dio și Eli)
Dio: Corect! Cum o să-l scrii?
Miana: Păi… subiectele sunt multiple, despre tot ceea ce înseamnă viață… deci… nimic de explicat, multe de scris!
Eli: Și a doua întrebare?
Dio: Of! Cap sec! Există compu… stiloul… caiete… chestiile ălea albe din lemn bătut, numite foi… există multe pentru a scrie… ori exactitatea te împiedică să prelucrezi datele?
Eli: Exact… știi… uneori… ei, mai bine lasă!
Miana: Gata! Roman zero!… prezent ok! Nu trebuie să fie de acord cu ideea roman și nici cu cine îl scrie!
Ana: Dar nici să te ia peste picior!
Dio: Bingo! Fiecare alegem ceva!
Ana: Și trebuie să ne respectăm între noi!
Dio: Prima regulă a grupului nostru!
Eli: Pe mine, realmente nu mă pasionează ideile din placenta previa a creierului dioptriat care în curând va fi roman! Iar dacă mai aud ceva, îți fac pașaport direct spre crematoriu!
Ana: Asta ți-ar lua ceva timp!
Dio: Și ar pleca…
Miana: Ok! Sunt de acord… dar ca orice lady mă vei însoți până la destinație!
Ana: Tu chiar crezi că e o doamnă? Mia, e mult până acolo!
Eli: Hai, nu zău!… filozoafele mele prea iubite vă foarte înșelați, dar am prea mulți nervi îndreptați spre tine (arată spre Miana) ca să-ți demonstrez (arată spre Ana) contrariul celor spuse!
Dio: Gata! Ați întrecut măsura!
Miana: Taci!
Eli: Doamna dioptrii are ceva de comentat?
Miana: Exact!
1: M-am înșelat în privința ta!
Dio: V-ați virusat rău de tot!
Miana: 2: Îmi vei demonstra că ești o exactă nenorocită care-și numără până și gramul de aer necesar unui salut!
Eli: Oh! Ce trist! Prefer să fiu așa decât o inexactă care scrie romane și care halește cerneală pentru vise stupide!
Dio: Aveți o conversație demnă de milă!
Miana: Gura!
3: Nu halesc cerneală, Einstein for ever!
4: Romanul nu va ajunge la crematoriu pentru că nu voi vrea eu… de altfel dacă stau bine să gândesc, nici nu mă mir că nu ești o lady, ești doar o ciubotă mucegăită (ridică un papuc de prin cameră pe care îl aruncă în fața ei) și nu mă supăr că nu-ți pui lăbuțele jegoase pe romanul meu!
Eli: Normal… tu scrii (ridică papucul și îl aruncă înapoi în ea) doar pentru pantofii lăcuiți și fandosiți, nu pentru noi… ciuboțele!
Dio: Gradul de alcolemie e periculos de ridicat!
Ana: Alcolemia de la suc sau de la imaginara bere?
Eli: Ești insuportabilă!
Dio: Gata doamnelor amazoane… vă rog! Nu distrugeți blocul pentru un roman!
Ana: Lasă-le să se exprime!
Dio: Chiar dacă se păruiesc!
Eli: Distrug și Everestul dacă mai văd creierul dioptric!
Miana: Þi-ai dori! Când vei distruge Everestul va zbura marmota și… dioptric e inexistent în DEX!
Dio: Zău că mor de foame… so… să punem ceva la ghiozdan până apele se vor liniști… să sperăm…
Ana:Și muzica?
Dio: (se duce și pune muzică la casetofon)
Ana, Dio, Eli dansează… se duc s-o ridice și pe Miana care opune rezistență și apoi toate dansează pentru puțin timp… apoi se aude o bătaie la ușă…
Dio: Cine-i ?
Vocea: Vecinu de la patru… dați muzica mai încet sau chem poliția!
Ana, Dio, Miana, Eli: Da sigur…!
Se așează să mănânce… în timpul acesta Dio… o întreabă pe Miana:
Și ce se întâmplă dacă vei suferi de lipsă de idei ? Capu’ la cutie?
Miana: Voi scrie la sfârșit: ”Lipsă de imaginație!”
Eli: Și dacă la început e zero tăiat în patru, ca mai apoi… Bum!… explozie literară?
Miana: ”Semilipsă de imaginație!”
Eli: Doamne ferește! Ești culmea!
Dio: În nici un caz culmea culmilor cum ești tu!
Ana: Alt înțelept!
Dio: Printre care și tu!
Eli: Știți ceva? Mă duc să mă răcoresc iar când mă întorc să nu mai găsesc pe cineva… poate aveți treabă pe acasă!

Cade cortina

-II –

La școală:
Miana: Ați văzut-o pe Lady rock?
Dio: Negativ!
Ana: S-a lipit cu super glue de bancă!
Miana: Parol?
Ana: Au căzut cornițele și…
(apare Eli)
Eli: Bună la toată lumea!
Ana: Și… a luat 10, 10, 9, 8 la teze!
Eli: Cum?
Miana: Cum așa? Tocmai tu?
Eli: Păi… Lady rock a fost o iluzie… doar ca să pot observa cum veți reacționa atunci când mentalitățile se vor ciocni și vor face BUM!
Dio: Nota 4 pentru toate! ( replica este rostită spre final de toate cele trei prietene)
Eli: Nu… zău! Ați fost super!
Dio: Trei săptămâni nu te-am văzut!
Ana: N-am vorbit…
Miana:Am murit!
Dio: Și tu zici că am fost super?
Eli: Păi cam așa ceva… pentru că am aflat că ați fost îngerii mei păzitori… m-ați căutat… v-ați îngrijorat… ce-i drept pe mess dar asta a contat!
Miana: Măi să fie!
Dio: Și totuși în vacanță mergem la munte?
Eli: Aaaaa!… naftalina….
Ana: Păi… muntele meu s-ar face naftalină de familie… pardon!… Crăciun. Hâm…Ok!… Bat palma!
Eli: Bucureștiul meu intră în concediu… so… bați palma cu mine… și tu Dio… dar tu Miana?
Miana: Păi… am luat tezele… vine vacanța… voi scrie romanul… dar nu înainte de a mirosi a naftalină!
Eli: Cât despre roman… abea aștept să-l devorez! Va fi super!
Dio: Atunci s–a făcut! La munte! ”Jungle V.I.P!”
Urmează un dans pe cântecul lui Baloo din „Cartea junglei” și cade cortina
-III-
Caiete, hârtii… naratorul le aruncă, le răscolește și dispare dipă cortină.
Două prietene stau de vorbă.
Dio: Tu, ai vrea să-mi spui și mie ce s-a întâmplat cu Ana?
Eli: Ce să se întâmple? Nimic! Chiar ieri dimineață am vorbit cu ea pe mess… cică vrea să meargă la București, n-a renunțat la ideea de anul trecut când ar fi trebuit să meargă cu mine.
Dio: Pentru? I s-a urât de școală, de Galați? Ce are?
Eli: E… aici m-ai prins în opside… N-am nici cea mai vagă idee.
Dio: Pe la ce oră ați vorbit? Pemtru că eu am fost pe mess de la 12 încolo și n-am găsit-o online.
Eli: De… puteai și tu să intri cu o oră mai devreme și o găseai… oricum mi s-a părut întregă și nevătămată… așa că nu înțeleg ce-ți veni să mă chestionezi!
Dio: Pentru că am sunat-o pe „greier” (arată mobilul) și greier m-am făcut! Apoi am căutat-o acasă și zero tăiat în patru… toată ziua… m-am jucat de-a șoarecele și pisica. Astăzi the same thing! so…
Eli: Stai s-o sun și eu, poate s-a îmbătat greierașul tău… (sună și ea) Oups!!!! Nu-mi place! Poate că… (sună la ușă)
Dio: Ana! Bagi toți sperieții în mine!
Ana: Sal! Se poate intra și fără invitație? Nu de alta dar me-a mâncat-o pisica… de prea multă silă de Kity-Kat.
Dio: Nici să nu te gândești! E interzis prin lege… de când cu atentatele astea… deci, te rog să înțelegi că este interzisă pătrunderea în casă a persoanelor morocănoase! Ha! Glumeam!
Eli: Ce faci? Te-ai înecat? Te-ai mutat pe Lună? De ce nu răspunzi la telefon?
Ana: Gata! Luați-o mai încet! N-am chef nici de atentate, nici de telefoane, nici de tâmple reci de griji… pentru că…s-a atentat la oniricul din mine… AM CRESCUT!!!!!!!!
Dio: Iar eu sunt papa de la Roma! Mai bine ne-ai zice ce s-a întamplat cu Bucureștiul tău! Adică mai bine mi-ai explica cei cu toată chestia asta. Eli: Bravo! Acu îți arde de București! ( adresânduse Mianei) Draga mea… este cel mai normal lucru din lume să crești… pentru că așa trebuie să fie! Ar fi prea plictisitor să trăiești într-o lume de copii!
Dio: Și eu rămân papa de la Roma! Tu nu vezi că nu se referă la figurat, ci la propriu!? Cap de geniu! Am dreptate? (către Ana)
Eli: La propriu? Arată la fel ca acum câteva ore în urmă… 24… 48… Nu mi se pare Uriașul lui Mircea Eliade! So… nu mai fi papa de la Roma… că suntem pe palierul figurat!
Ana: Luați o pauză! Nu suntem nici la propriu nici la figurat… suntem la Minele cel trist! E o mare diferență… și ar fi bine să băgați la cap! M-aș simți mai bine! Am crescut… asta am zis… și nu-i de râs, nici de plâns…e doar de… bocit.
Dio: Simptome pentru crescutul tău cel bocit?!
Ana: Păi m-am trezit ca de obicei… în pijamaua mea cea oranj, me-am aruncat picioarele în papucii de soare… am aruncat pe geam seara și visele….
Dio: Ai vorbit pe mess ca de obicei… ai mâncat cereale și idei…
Eli: Iar tu ca de obicei ar fi bine s-o lași să vorbească! Ca să nu te doară căpățâna !
Ana: Apoi am mers la verișoara mea și n-am știut să mă joc!
Dio: Să te joci? Mamă dragă! Dați-mi ceva de scris, o foaie, un ceva….
Eli: Ceva de scris? Măi, Dio, te-ai tâmpit? Ana zice una și tu ai chef de glumă!
Ana: Are chef să noteze cuvinte fără înțeles ca de obicei. Iar eu am chef să mă fac mică –mică, ca și Alice… să mă îmbrac în cea ce am fost!
(sună la ușă)
Eli: Ei na! Acu cine mai scade sau mai crește?
Dio: Așa vorbești tu despre prietenele tale? Bună Miana! Ce faci? Eu sunt Papa de la Roma!
Eli: Iar eu sunt pe punctul de a mă dezintegra în nervi!
Miana: Ai ceva cu acele creiere dioptrice? Credeam că ți-a trecut… dacă nu-i așa cred că mă va hali balena... de fapt chiar m-a înghițit! Bucată cu bucată… șurub cu șurub… umbră cu umbră.
Eli: Ne-a ronțăit pe toate, această grăsană de apă. Avem una foarte mare problemă!
Dio: Mai pe înțeles… Ana a crescut! Îți dai seama? (pe un ton ironic)… e un Tur Eiffel!
Miana: Iar eu sunt mare secată! Ghețar topit… eră glaciară… foc transpirat în cenușă și … ce tot zice-ți voi?
Ana: Zic că eu sunt mare… nu ca un munte, nici ca un turn… ci ca un om mare… însă acum știu rezolvarea la problemă! TU! (îi sare în brațe)
Miana: Eu? Ai vrea să fii mai clară? Și să nu mă mai sufoci?
Ana:Tu știi cel mai bine să te joci! So… trebuie să mă înveți din nou ce înseamnă verbul ăsta! Altfel… mă voi distruge în sfere de apă purpurie.
Eli: Nu chiar, doar că vei deveni mai pașnică ca niciodată… mai cuminte… mai puțin visătoare… nu vei mai merge pe stradă având capul legat de nori și stele.
Dio: Iar eu, în cazul în care veți mai continua în stilul în care ați început… vă promit că voi deveni radioactivă. Ce ar fi să ne așezăm… sa trăncănim altceva… și Ana te rog să te calmezi. OK!?
(se risipesc pe scenă, care cu ale ei.)
Eli: Sunshine… sunshine… sha-la-la… sunshine…
Dio: sun…căzut pe-o plută, sunshine… la…la…Taci!
Eli: și Dio nu e sunshine… Ana e bosumflici-mici-pitici…
Miana: Hei… ia stai ca me-a picat fisa!
Dio: Nu se mai folosesc telefoane cu fise! So… ți-a picat cartela!
Miana: Ana, ce-ar fi să ne jucăm?
Eli: Ok! Cum? Baba oarba… Cuțu-vino-nu-ștergeo? Comme on girls! Aveți oarece ani la purtător!… Ana ne-ai rămas datoare cu Bucurestiul… de ce doreai să pleci acolo?
Ana: Pentru că acolo aș fi putut să fiu un copil… nu om mare!
Dio: Fetelor! Nu avem timp de jocuri pentru că… (citește un mesaj de pe mobil)… vin Luana si Mov.
Miana: Trăsnitele de la munte! Nici o problemă! Tot ne vom juca! Și poate că așa voi reuși să redevin…
Eli: Pe una am înțeles-o dar pe tine să mor eu dacă pot să te înțeleg! Þi-ai scris romanul… ce ți s-a întâmplat?
Miana: Am lipsă de imaginație! Două cuvinte par două străine și țin să-ți aduc aminte că sunt în colaborare….
Ana: Și ce legătură are situația mea cu gheața ta? Eu mă frământ să mă regăsesc și voi… sunshine… papi de la Roma… inspirație… expirație… musafiri… Hello! I ned a help! You hear-me?
Miana: Daaaaaaaaaaaa!!!!!!!!!! Am auzit! Uite: suntem prietene… în impas… tu ești mare… eu scriitoare expirată în momentul de față, tu îmi spui jocuri din trecut, prezent… jocuri de cuvinte și gânduri… eu le scriu… și în povestea mea voi găsi acel ceva căutat.
Ana: Amândouă? Dar avem musafiri… în plus nu prea cred că va avea vreo șansă… chestia asta… adică scrii, Ok! dar….
Miana: Nici un „dar”…Vom pune falangele la treabă… vom încălzi neuronii… și vom sculpta un gând de realitate.
Dio: V-am ascultat pe toate și mi-am făcut cruce cât pentru 100 de posturi… și am …
Eli: Și eu am ascultat două creiere umane supărate și m-am gândit că deși nu prea mai înțeleg ceva, voi face tot posibilul să vă ajut să ieșiți din gaura neagră a propriului univers.
Dio: Daaaaaaaaaaa… sună a JUNGLE VIP!!!!!!!!!!!!!!!!!!
(urmează vechiul dans)
Dio: Uf! Gata cu dansul, urmează operațiunea „inspiro-grandir”.
Miana: Ai vrea să-mi dai un caiet ca să scriu? Nu pot nota pe aer.
Ana: Utilizează pixelii de la calculator.
Miana: Zău că nu ai vreo șansă… e mult mai romantic să scriu pe foi… să le rup… să mă înțep în muchia eșecului literar…
Ana: Mă bucur! Dar am uitat să iau romanticile tale instrumente pentru grandir din culise și bănuiesc că nu vrei să te cerți cu cea care ne-a creat! Așa că fă bine și scrie la calculator.
Miana: Domnișoara black? De ce să mă cert? Mai degrabă tu!Pentru că ai uitat caietul și creionul…
Ana: Stilou, ai! N-ai foi! Ai comp, creier, idei… adică, eu… Scrie!
Mian:Nu… mai bine mi-ai zice când vin Mov și Luana?! Poate că Luana are caiet… de fapt ea întotdeauna are așa ceva!…Ca să nu-și uite ideile!
Dio: Pentru că e mai inspirată ca tine, așa zice ea… de altfel a câștigat concursuri la kilogram. So….
(sună la ușă)
Eli: Buna fetelor… Ce dor me-a fost de voi!
Mov: Sunt sigură… ca cerbului de vânător!
Luana: Mia, lasă-ne cu îmbrățișările ăstea atât de lipicioase că ni se face silă!
Eli: Ați băut sulf? Ați dormit rău astă noapte? Poate că ați pierdut la loz!
Ana: Ori poate că le-a călcat un logan pe coadă!
Miana: Nu-i așa că aveți un caiet?! L-am uitat în culise și nu pot să plec!
Luana: Vai! Ca să vezi! Am dat peste doamna inspirație! Vai, stați să mă închin! Mi-am uitat aurul și tămâia acasă….
Mov: Nu știi că ele sunt grupul VIP? Nu o să te ierte… cum poți să le jignești atât de tare? Ele sunt cele mai… și ar fi bine să ai grijă… să fii mai bună ca ele
Eli: Și totuși aveți un caiet pentru Miana? Să zicem că nu am auzit cele ce le-ai zis… am surzit acum 5 secunde în urmă.
Luana: Bineeeeeeeee… să zicem că am ceea ce îmi ceri, să zicem că-ți dau acel ceva și să mai presupunem că vei scrie de la juma de pagină… nu de alta, dar nu am de gând să mă molipsesc de ifosele tale scriitoricești… și aș putea s-o rup!
Miana: Nu-ți fă griji! Sunt o exactă sută la sută și apropo, am terminat romanul.
Mov: Zău? Și ai vrea să-ți facem reclamă? Poate să-l vinzi ori poate să-l arunci la cel mai luxos crematoriu…
Ana: Ați băut ceva? Stop! Că vreau să fiu mică, nu să vă ascult înțepăturile!
Eli: Iar eu vreau să fiu sunshine in love!
Mov: In love? Îți plac aricii? Mie nu!
Luan: Și de ce vrei să fii mică? Vrei să fii liliput? păcat... ai fi în afara timpului și spațiului.
Mov: Și s-ar putea să dea o mașină peste tine, pentru că nu te-a observat.
Eli: Bine… până aici ați mers cu jocul acesta! Acum să ne gândim cum să le ajutăm pe prietenele noastre!
Mov: Păi pentru a o micșora pe Ana… trimite 3 capace de sicriu la cimitirul Eternitatea și poți câștiga un tricou și o șapcă cu Liliput-pământ.
Luana: Desigur, acest concurs este interzis uriașilor, oamenilor, se acceptă doar mignionii.
Miana: Bine, Enstein for ever! Dacă vrei înțepături zi-mi și mie ce a fost cu plasa trasă de Violet?
Mov: Vezi să nu faci practică cu un șarpe… să îl atingi, să vezi cum este și să zici: „Au!” și ne mai vedem peste 5 ani lumină frumoaso!
Ana: "Ghiță dacă vii cu un piure de mere și cu o ploscă nouă și dacă reușești să-mi deschizi scaiul de la scutec, o să te sărut! Dar nu venii cu mâna goală…" cam așa i-ai cântat lui Violet și bietul de el n-a putut sa fie superman! Ce păcat!
Eli: Gata! Nu mai scriu nimic! (smulge caietul) Nu mai progresăm, nu ne mai împugem…
Luana: Și mă rog ce vrei să facem? Lady black nu a făcut un final de genul ăsta… ai uitat?
Eli: Și nici nu a adus doi strigoi pe scenă!
Dio: Nu vă faceți griji! Vă scap eu de ei… doar sunt papa de la Roma! Apropo, am vorbit cu lady rock și a zis să lăsăm acel Ghiță pentru Cleopatra lui și Egiptul ei.
Ana: A zis și cum revin la ceea ce am fost?
Mov: Sau că pentru a vă bântui familia, prietenii și dușmanii apelați la cimitirul Eternitatea și bântuiți cu 1 cent pe minut?
Luana: Nu îți e frică de papa de la Roma? Ai uitat că noi suntem strigoi?
Dio: Nu a zis nimic din palavrele voastre de mai sus… a zis…(se întoarce spre narator) ce ai zis?
Naratorul: Am zis că strigoii din viața noastră ne-au bântuit destul și că ar fi bine să-i adormim! Apoi mai vedem… adică vedeți!
Eli: Corect! A zis că ar fi bine să bem câte un pahar de…
Dio: Le punem somnifer (și se prefac că pun ceva în pahar) și… adorm… simplu ca bună ziua!
Eli: Și bănuiesc că ar fi cazul să nu încurcăm paharele!
Ana:Logic draga mea!
Miana: Uf! Am terminat! Nu mai pot! Ce sa întâmplat?
Ana: Erau "peace" în vacanță la munte…
Deo: Ai uitat că și Eli a fost lady rock? Și că ne-a scos peri albi?... Doar de amuzament?
Eli:Acum sunt "sun" și "in love"… dar sincer ele nu-mi par decât două siameze viperoaice și ciudoase
Miana: Și totuși eu nu mai scriu nimic! Are dreptate Luana… nu am câștigat nimic! Nu am câștigat nici un premiu pentru ceea ce am scris!
Ana: Eu nu pot decât să cresc..
Eli: Eu să fiu arici..
Dio: Și eu să vă zic că vă înșelați!… Eli.. tu ești un cer cu sun, un arici fără țepi un…
Ana: Un pic și mai mult au zis ceva de strigoi!
Eli: Zău că nu vreau să aud ceva!
Ana: Adică… nimicurile pe care le credem super importante și care nu există în realitate care ne împiedică să fim cea ce suntem
Dio: Adică?
Ana: Adică… eu de fapt sunt un proaspăt copil ce se va putea juca cu… tot și toate.
Miana: Adică eu?… sunt inspirată la cel mai înalt nivel? Ori ceva asemănătoar?
Ana: Peace!
Eli: Și eu nu sunt arici… nu?
Dio: Și cred că eu renunț la papa de la Roma!
Eli: Am rezolvat enigma! Iupi! Dar ce facem cu Mov și Luana?
Dio: Le ducem la gară?
Eli: Unde? Cum vrei să faci asta și de ce?
Dio: Păi de dormit vor dormi vreo 3 ore deci nici o problemă că se vor trezi… le luăm de mâini și picioare… le punem în taxi… și….
Eli: Le ducem la gară! Le luăm bilete pentru Sinaia
Ana: Poate că le urcăm și în tren.
Miana: Cu o mică epistolă lipită pe frunte! (le lipește 2 hârtii)
Dio: Și "Alivederci"!
(în timp ce le trag de mâini și picioare cade cortina)




Apare naratorul… zău că nu aș vrea să mă trezesc într-un tren cu o hârtie pe frunte și fffff buimacă… (apar Miana și Ana) Miana: ți-am spus că o să meargă! Eu me-am scris articolul și o piesă de teatru și sunt Andreea
Ana: eu am revenit pur copil și sunt Ana
ELI: eu sunt Sunshine și Raluca
Dio: și eu sunt papa de la Roma… ăăă... pardon! bomba atomică … adică … Liana..
Naratorul: adică JUNGLE VIP. Cât despre strigoi (le strigă) Mov și Luna! (apar buimace) Mov: eu sunt Mov și mi-e somn (naratorul: Ramona)
Luana: eu sunt Luana și am rămas fără inspirație și mult lipici pe tâmpla stângă a minții mele.(Naratorul: Cezarina)
Mov și Luana: Urâm sunshine-ul!!!!!!!!!!(pleacă)
Naratorul: Punct creației și visului!