poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-10-24 | |
Personaje: Ea și El.
Acțiunea se petrece în pat, lângă ei, un televizor luminează apatic. Ea: - Nu! E clar, nu mai am nicio nădejde... Așa vei rămâne toată viața: un URS! El somnoros: - Te rog..., nu te mai mișca. Ea: - Și ce vrei să fac?! Am energie, sunt vie..., nu ca tine! E încă devreme, nu mi-e somn! El căscând: - E unsprezece noaptea... Ea: - Exact! Este fix ora când Popeștii strâng aperitivele care au mai rămas prin farfuriuțe... El: - Dragă, Popeștii sunt șomeri, au alocație mare, nu ca salariul meu. Și mai au și toată ziua la dispoziție, timp liber... berechet! Ea: - Mereu te vaiți! Parcă eu te-aș fi trimis să lucrezi la turcii de la Credit Europe Bank. El: - Of! Unde ești tu Mircea..., Ștefan... Ea: - Știi că la petrecere s-au dus și Ioneștii? Și ei lucrează tot la o bancă turcească și uite că nu mor. El căscând: - Doar se chinuie..., stinge te rog televizorul. Ea: - Nu-l sting! La felul doi au sarmale de la Nick! El: - De post? Ea: - Aș! Din carne de porc, cu smântână și ardei iute! El căscând: - Bine, acum stinge... Ea: - Nu vreau! Hai să recapitulăm ce faci tu toată ziua? Te scoli la șase, bei cafeaua, pleci la serviciu, te întorci seara la șapte, mănânci, te uiți la jurnal, apoi te așezi lângă mine și caști. Lângă soție, jumătatea ta... Păi, asta-i viață? El căscând: - Scuză-mă..., nu e vina mea dacă... Ea: - Na! De bine ce spuneam...: cască! Ai putea intra în Guinness Book la categoria căscat! El: - Nu sunt eu de vină că... Ea: - Sigur că da, oi fi eu?! Ascultă, trebuia sau nu să mergem la Popești? El căscând: - Nu. Ea: - Ba da! De dimineață, de când te-ai trezit, ți-am spus că azi e ziua lui Popeasca. Or să ne considere cu toții niște mujici! Nu mergem special, să nu le cumpărăm cadouri... El: - Femeie, e mijlocul săptămânii... Și apoi ce să fac dacă muncesc mult la bancă? Ea: - Ce să spun..., muncești mult. Dacă ai munci mult, ai câștiga și tu bani ca Popeștii! El: - Þi-am mai spus: turcii nu plătesc cum fac ăștia de la șomaj! Of! Cui ne-ai lăsat tu Ștefane..., Mircea... Ea: - Atunci de ce nu te faci și tu șomer! El: - Trebuie mai întâi să mă dea afară și uite că nu vor... Știi tu cât mă străduiesc? Întârzii mereu dimineața, stau câte două ore în loc de una în pauza de masă, ei nu și nu! Stinge te rog televizorul... Ea: - Nu-l sting! La ora asta au terminat sarmalele și strâng farfuriile... Or fi mâncat tot, tot? El căscând: - Tot... Ea: - Nesătui! El: - E aproape miezul nopții, stinge odată! Ea: - Precis! Cu siguranță acum beau expresso scurt și fac glume despre sex. El: - Dragă, mă plictisești. Mi-e somn și mâine dimineață mă scol devreme. Ea: - Of mamă, mamă! Mi-ai spus că voi avea noroc dacă mă mărit repede și uite ce-am ajuns: toată ziua mă plictisesc în casă, iar noaptea... Tocmai noaptea când mă întâlnesc cu ‘mealui, soțul, cu promisiunea vieții mele..., cască! El: - Stinge televizorul... Ea: - Ascultă, tu chiar nu ai nicio fărâmă de ambiție? El căscând: - Ambiție? Ba am, dar e rezonabilă. Ea: - Adică se termină repede, e casantă..., se reduce la zero! El: - Bine că ai tu ambiția mare! Ea: - Nu fi porc! Fără mine n-am fi..., nu ne-am fi mutam în București! El: - Că la Bârlad strănutam... Ea: - Acum servesc desertul... choix a la crem. El căscând: - Cine, dragă? Ea: - Popeștii... , iar noi stăm la povești! El căscând din nou: - Tu, nu eu. Ea: - Normal, tu ai treabă: caști. Acum își sorb digestivul, că deh! așa-i pe la casele mari... El abia murmurând: - Dacă-s șomeri... Ea: - Află că numai Popeștii sunt șomeri! Restul lucrează ca tine... De ce n-or fi cu toții obosiți cum ești tu? Că tot pe la bănci își pierd timpul... Dar tu nu, tu ești altfel, ești delicat, ai program de somn ca bebelușii, de opt ore! Dacă nu-ți faci norma, te doare burta, dai în grețuri și intri una-două în medical, ca să mă împiedic toată ziua de tine. Uite că-i douăsprezece..., miezul nopții! Gata, acum fiecare pleacă la casele lor, au stomacurile vesele și sunt puși pe hârjoană. Auzi tu: se hârjonesc, nu cască... Hei? Dar ce faci, dragă? Na, uite c-a adormit! Dragă... Scoală, puiule de-nchide televizorul că mi-e urât singură...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate