poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1680 .



Lateii grandomani
scenariu [ ]
teatru

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [mihai andrei ]

2007-09-10  |     | 



LÃÞEII GRANDOMANI
Teatru
Dragoș NONCIU

Timpul zilelor noastre, ce mai încolo și-n coace. Totul este la nivelul clasei de mijloc și se referă la oameni ce ajung să denatureze rasa umană atunci când își schimbă nivelul subit, ridicându-se la unul superior, prin metode nu tocmai ortodoxe. Personajele noastre sunt în faza de jos, dar ceva cu totul și cu totul ieșit din comun, le schimbă viața.
O cunoștință mai veche, cu rădăcini adânci în vechiul regim, contactează vechiul său amic, coleg de școală și schimbă astfel forma de viață, care de acum devine deosebit de languroasă.
Pe scenă se află un preș vechi, țesut de mână, din zdrențe. În stânga scenei este un dulap vechi de bucătărie, în vitrina căruia se văd așezate pe un raft pahare, iar pe marginea raftului este pusă dantelă. Sub dantelă sunt așezate frumos la rând, căni cu gura în jos. În golul dulapului pe sertar este așezată o fructieră, iar în partea cealaltă o bombonieră, fiecare având câte un mileu dedesubt.





ACTUL I





SCENA I

Pe scenă intră o persoană masivă, slinoasă, cu o mustață proeminentă, îmbrăcat cu un maiou pătat și lăbărțat de atâta purtat. Se așează la masa din mijlocul scenei, ce are trei scaune pe lângă ea, de tip taburet, iar pe ea este o mușama destul de purtată. De partea cealaltă a scenei se află un pat micuț, din acelea tipice pentru bucătărie. Pe pat stă întinsă o femeie cu capul sprijinit în mână, având pe ea o fustă lungă, creață și o bluză murdară. Părul neîngrijit, tinde să stea în toate părțile. Este o femeie caraghioasă, dar tânără și frumoasă sub aspectul neîngrijit ce îl are.
Gogonat, pentru că așa se numește personajul nostru, se așează țanțoș în mijlocul scenei, dând cu pumnul în masă

GOGONAT
-N-a c-am pierdut-o și p-asta!

Anemona, soția lui, răspunde din pat, fără a se sinchisi.

ANEMONA
-Auzi mă, Gogonatule, păi dacă eu nu mai sunt bună, de ce nu te duci tu, la muncă mă!

GOGONAT
-Credeam că ai făcut și tu ceva de mâncare Anemona, draga mea!

ANEMONA
-Întotdeauna vrei să mănânci pe moca! De ce mă? Aici e casă de binefacere! Adică eu muncesc toată ziua, la blocurile ăstora, de le frec scările și tu vii, așa, mi-e foame!

GOGONAT
-Păi nu-ți spuneam adineauri, c-am pierdut-o și p-asta.

ANEMONA
-Ce-i aia mă? Ce-ai pierdut?

GOGONAT
-Afacerea, afacerea care trebuia…

ANEMONA
-Care trebuia să ne aducă bani acasă Gogonat, să mâncăm și noi ceva în seara asta…

GOGONAT
-Anemona, draga mea, sunt dezamăgit! Chiar nimeni, nu s-a legat de tine prin blocurile astea, că doar pute pământul de haimanale!

ANEMONA
-Dacă se lega cineva, acum aveai de mâncare Gogonatule!

GOGONAT
-Adică, te vindeai, pentru un boț de pâine?!

ANEMONA
-Doar nu sunt proastă Gogonatule, eu eram fata bună, iar tu erai băiatul rău!

GOGONAT
-Și apoi urma micul șantaj, bine mer…

În timp ce se scoală din pat, își așează ținuta pe ea, Anemona ia vorba
din gura lui Gogonat.



ANEMONA
-Auzi, da chiar așa, eu nu știu ce au bărbații ăștia, de nu se mai uită la mine, că doar arăt încă bine, nu! Ce zici?

GOGONAT (către sală)
-Da, mai bine ca mamaia! (revenind) Bineînțeles că ești o fată bine!

ANEMONA
-Auzi Gogonatule, ști că ești dator la mine! De când ți-am adus, pâinea și mâna aia de hamsii, de era să dai apometrul peste cap!

GOGONAT
-Sunt absolut de acord cu tine Anemona, dar știi și tu, pe burta goală, numai mațele mai țin concert.

ANEMONA
-Þi-arăt eu concert, de te taie apele! Treci la treabă imediat, prăpăditule!

GOGONAT
-Tocmai mi-am amintit că am o promisiune la vecinu’, să tai...

ANEMONA
-Lasă, lasă, nu mai tăia nimic, că i-am tăiat eu tot și este extenuat!

GOGONAT
-Ce? Adică, i-ai tăiat!

ANEMONA
-Da Gogonatule, uite-așa! L-am rezolvat înaintea ta! Doar nu ești gelos!

GOGONAT
-A, nu Anemona! Da, știam că e…

ANEMONA
-Ce să fie dragă? Că i-am scos o traistă de păr după el!

GOGONAT
-A, doar l-ai tuns?

ANEMONA
-Peste tot Gogonatule! Ști cum a stat, ca un copil mic, la țâța mamei!

GOGONAT
-Doar ți-am spus că e, băiat!

ANEMINA
-Am văzut și eu, că doar nu-s chioară, dar așa liniștit, n-am văzut! Să nu miște el deloc, măcar o aluzie ceva!

GOGONAT
-Păi dacă e băiat! Auzi, da, nu ți-a dat nimic!

ANEMONA
-Gogonatule! A zis că-mi rămâne dator, pentru că n-a schimbat hârtia aia, de cinci milioane.

GOGONAT
-Nenorocitu’! Lasă că mă duc eu…

ANEMONA
-Lasă Gogonatule, că rezolv eu problema! Este afacerea mea de acum, să nu te bagi pe mine. Auzi mă, ți-o iei rău de tot!

GOGONAT
Ce-l puțin, știu că ești în siguranță cu el, Anemona.

ANEMONA
-Și dacă n-aș fi în siguranță ce? Nu trebuie să facă cineva și treaba ta!

GOGONAT
-Care treabă, ți-a spus ceva…

ANEMONA
-Vino în pat, să-ți arăt Gogonatule!

GOGONAT (către sală)
-Vreau nu vreau, decât să iau bătaie!

Se iau în brațe ca și cum ar fi atrași, unul față de celălalt.


SCENA II

Gogonat stă la masă și toarnă dintr-o sticlă de alcool, puținul lichid ce abia se așează pe fundul paharului. Stă așa cu sticla în mână, așteptând să curgă ultima picătură. În scenă intră un bărbat, Popon, îmbrăcat în blugi și tricou, strâmte pe el, pentru a-i scoate în evidență anatomia corpului.

POPON
-Uite-așa o să ți se scurgă ochi… mai bine hai la mine, să bem una mică!

GOGONAT
-Auzi Popoane, nu mai vin că am palpitații, nici nevastă-mea nu mă folosește așa brutal!

POPON
-Da măi Gogonat, sunt de acord cu tine, dacă nu-ți convine, schimbăm! Știi… intre bărbați e mult mai ușor, să faci asta!

GOGONAT
-Auzi Popon, când ai de gând să schimbi bancnota aia de cinci milioane? Că până la urmă, cred că ai să ne-o dai toată nouă, de atâtea datorii!

POPON
-Să zicem că ar trebui să facem o mică rocadă și hârtia este a voastră.

GOGONAT
-A, asta nu!

Gogonat se retrage cu mâna la spate.


POPON
-Cu toate că sunt o fire pasivă, mă gândesc că nu mi-ar strica o mică aventură, ști tu...

GOGONAT
-Tocmai, pentru că știu…

POPON
-Atunci?

GOGONAT
-Atunci, prefer să-ți faci de cap, cu cine vrei Popoane! Mă cauți când ai să schimbi foaia aia, ști tu!

POPON
-Să nu uiți să-ți trimiți nevasta, să mă mai ia prin unele locuri. Mă simt așa de îngrozitor cu părul pe mine!

GOGONAT
-Dar… de ce nu eu!? Doar ști cât de bun sunt la tuns, Popoane!

POPON
-Mă gândesc că ești cam obosit și ai de gând să te odihnești! Păstrează-te pentru zilele bune.

GOGONAT
-Doar n-ai de gând, să exersezi cu Anemona, poftele tale?

POPON
-Cu o femeie!? În ruptul capului…

GOGONAT
-Ai grijă să nu ți-l rupi pe-acolo, pe unde!…

POPON
-Încrederea, dragul meu, joacă un rol deosebit de important pentru mine.

GOGONAT
-Da, bine, lasă-mă cu prostiile! Am să ți-o trimit pe Anemona, să-ți scoată tuleii de pe burtă.

POPON
-Mulțumesc dragul meu, ești un dulce!

GOGONAT (după ce face un gest de scârbă)
-Auzi Popon, mă gândesc să facem o afacere împreună, poate reușesc să mănânc și eu ceva la prânz… că numai cu ceai dimineața și seara!

POPON
-Am observat Gogonatule, că ești cam obosit, tocmai de aceea, ți-am prescris odihnă.

GOGONAT
-Așa că, ce zici? Ne apucăm de ceva serios sau tăiem în continuare…

POPON
-Auzi Gogonat, parcă ți-am…

GOGONAT
-Da știu, odihnă! Da să nu cumva să speri… (Gogonat face figura cu mâna la spate)

POPON
–Orice lucru, are un început Gogonat.

GOGONAT
-Chiar așa Poponatule, ce-ar fi să ne apucăm de medicină? Văd că le ai cu… prescrisu’! Mai ales la odihnă, văd… că te pricepi cel mai bine!

POPON
-Cu un asistent ca tine, treaba ar fi ca și rezolvată Gogonat!

GOGONAT
–Parcă aveai și ceva școală?

POPON
-Odată de mult, am început medicina, dar profesorul de anatomie, nu a fost suficient de înapoiat.

GOGONAT
-Dar ceilalți profesori?

POPON
-Unii, s-au lăsat aplecați, unele mângâiate, iar ceilalți după cum spuneam, erau bățoși din cale afară.

GOGONAT
-Și în final cât ai făcut?

POPON
-Am plecat fără una, fără alta, undeva la țară, un prieten, profesor de-al meu, m-a trimis acolo ca medic…

GOGONAT
-Și ce s-a întâmplat în cele din urmă, că mor de curiozitate, zi mai repede?

POPON
-Lumea de acolo era dusă, nu prea auzise de cele lumești…

GOGONAT
-Cele lumești ale tale, poate vrei să zici!

POPON
-Mă rog, femeile se lăsau mai repede, credeau că le iau de neveste…

GOGONAT
-Cum, așa dintr-o dată!

POPON
-Ca și nevastă-ta!

GOGONAT
-Ce vrei să spui?

POPON
-La tuns, bineînțeles!

GOGONAT
-Cum, le puneai doar să te tundă ți atât?

POPON
-De ce, nu era de-ajuns?

GOGONAT
-Mă rog și cu bărbații?

POPON
-Cu bărbații, ar fi fost mult mai ușor, dar ști, ei foloseau frunze…

În acest timp intră în scenă Anemona, aruncându-se în pat, în hohote de plâns.

GOGONAT (n-o bagă în seamă pe Anemona)
-Cum adică, nu erau îmbrăcați?

POPON
-Lasă că-ți explic eu, dar trebuie să fi un pic mai aplecat pentru asta!

GOGONAT
Aoleu! (repetă iar figura cu mâna la spate)

POPON
-Ce-ați pățit doamna Anemona?

ANEMONA
-Domnule, cât sunt de perverși oamenii în ziua de astăzi! Un domn bine, din zona aceea cu case marii, mi-a propus să-i fac curățenie în casă, contra cost, bineînțeles. Toate bune și frumoase, până când mi-a propus să-i fac toaleta personală…

GOGONAT
-Cum așa!

POPON
-Șiit, las-o să ne spună tot!

GOGONAT
-Auzi domnule, dacă nevastă-mea a ajuns râsul dumitale!

ANEMONA
-Are dreptate Popon, taci mă! Lasă-mă să termin, că mor de ciudă, nu alta!

GOGONAT
-Bine, zii!
ANEMONA
-Păi ce să mai zic! A, atunci l-am întrebat dacă are foarfecă ascuțită, că-l rezolv imediat.

POPON
-Vezi! Ce ți-am spus eu? (către Gogonat)

GOGONAT
-Ei, nu știam până unde ajunge treaba cu toaleta! Da, chiar așa, la tine până unde merge? Că am auzit, că nu-ți mai plac eu!

POPON
-Ei, uneori mai înghite, faptul că ți-ar face concurență! Că doar vorba aia, ști și tu, mâine poimâine, vrei să fi… afacerist, ce…

ANEMONA
-Ce să-nghit! Ce-s nebună, mimez și eu ca proasta!

POPON
-Dar până la urmă trebuie să vă bucurați, că nu facem decât un troc.

GOGONAT
-Auzi Poponatule, mai bine adu-ne hârtia aia de 5 milioane, că ai cam întârziat cu plățile. Nu de alta, dar mi-ai prescris odihnă, adu-ți aminte și nu pot să mă odihnesc pe burta goală.

POPON
-Sunt de acord cu voi, numai că trebuie adusă de la bancă.

GOGONAT
Poponatule, hai că m-ai făcut să râd! Cum, o hârtie de 5 milioane stă la bancă, de când până când?

ANEMONA
-Auzi mă Gogonatule, ia spune-mi tu mie? Când ai avut tu vreo dată în viața ta, 5 milioane în casă? Ia spune-mi?

POPON
-Aici cam are dreptate.


GOGONAT
-Păi!

ANEMONA
-Păi, păi! Lasă omul să se ducă la bancă și după aceea, înhață-l! Uite, dacă vrei, mă duc eu cu el, să ne asigurăm că-i scoate!

POPON
-Sunt de acord cu doamna, domnule Gogonat.

Anemona îl ia de braț pe Popon.

GOGONAT
-Hai s-o înghit și p-asta!

ANEMONA
-Și eu!

GOGONAT
-Tu, nu!

Gogonat rămâne cu degetul în aer, iar ceilalți doi se retrag din scenă braț la braț, lăsându-l pe Gogonat cu gura căscată.


SCENA III

Anemona intră cu Baftan braț la braț. Baftan încearcă să o tragă către pat, dar Anemona îi pune degetul pe buze, iar după aceea arată negație, Baftan se retrage supărat, către mijlocul scenei.

BAFTAN
-Credeam că m-ai chemat să…

ANEMONA
-Auzi mă, ai zis că vrei să vorbim mai intim! Hai, acum vorbește, na!

BAFTAN
-Ce na? Eu mă gândeam…


ANEMONA
-Auzi mă, tu crezi că eu sunt de nasul tău? Acum sunt coaptă mă! Rezolv toate problemele!

BAFTAN (cu ochi cât cepele)
-Chiar toate?

ANEMONA
De foame! (către sală) Da Baftan, chiar toate.

BAFTAN
-Păi atunci, nu înțeleg de unde ai atâtea fițe! (către sală) Că dacă te văd noaptea, alerg până-mi ies plămânii din mine!

ANEMONA
-Auzi mă, Baftane! Nu pot să muncesc, pentru că nu mi-a venit impresarul.

BAFTAN
-Doar nu lucrezi cu Pește! (către sală) Ar da faliment, mai mult ca sigur!

ANEMONA
-Ce pește mă Baftane? Să nu mai pomenești de așa ceva, că vomit!

BAFTAN
-Dar de ce Anemona, ce s-a întâmplat? Ori…

ANEMONA
-Nu dragă, de la hamsii! Cred că am mâncat un vagon, până acum.

BAFTAN
-Nu mai înțeleg nimic! Fata asta vorbește într-o ureche.

ANEMONA
-Ce zici mă acolo! Mai stai și tu un pic, că nu mori!

În scenă intră Gogonat, numărând bani, cu capul plecat asupra mâinilor.

GOGONAT
-O sută, două, trei, patru…


BAFTAN
-Ce-ai pățit Gogonat?

ANEMONA
-Ușor, liniște… nu-l deranja când numără bani, că greșește, și-am încurcat-o!

BAFTAN
-Da, n-am știut! Ãsta, nu era bun de bancher!

GOGONAT
-Eu nu știu, de ce nu mi-a dat hârtia de 5 milioane, așa, cu atâtea hărți, mă încurc!…

Ca și cum nu i-ar fi văzut, pe Anemona și Baftan.

BAFTAN
-Ai dreptate! Sper că nu e contagios?

ANEMONA
-Numai dacă ai bani! (către sală) De dat, bineînțeles!

BAFTAN (liniștit)
-Norocul meu, că plătesc cu cardul.

ANEMONA
-Auzi mă Baftane! Și cum zici că mă foloseai tu pe mine? Asta! Adică vroiam să spun, ce bancomatul tău! Păi eu mănânc carduri mă!

BAFTAN (către sală)
-E dusă rău săraca! Da, nu are leac!

Gogonat se trezește și-și dă seama că mai este cu cineva în cameră. Se precipită, dând să-și bage banii în buzunar, cea mai mare parte cad pe jos, răspândindu-se.

BAFTAN
-S-a dat bancomatul peste cap! Uite, ăsta bancomat , Anemona!

ANEMONA
-Și când te gândești, că am muncit amândoi, la același ciocan.

BAFTAN
-Cu mine, nu v-a trebui să muncești cu unelte atât de brutale.

GOGONAT
-Baftan, ce mai faci omule, nu te-am mai văzut din liceu?

BAFTAN (către sală)
-Nu te-aș mai vedea! (către Gogonat) Salut Gogonat! Da, știu că… te-ai ajuns.

Gogonat se duce către Baftan și-l îmbrățișează, acesta acceptă, însă după aceea se uită dezgustat pe lângă el, dând să se scuture.

GOGONAT
-Ce vânt te aduce pe aici?

BAFTAN (dregându-și glasul)
-Tocmai vroiam, să cer asistență soției tale, dar mi-a spus, că numai cu acordul tău.

ANEMONA
-Suntem o familie…

GOGONAT
-Modernă, bineînțeles! (către Anemona) De ce naiba, nu l-ai prăjit pe baștan!

ANEMONA
-Mai bine adună banii ăia de pe jos, că-ți spun eu despre ce este vorba.

GOGONAT (așezat în genunchi și luând câte o bancnotă de pe jos)
-Și ce, sunt la mine în casă, fac ce vreau!

ANEMONA (către Gogonat, ignorând prezența lui Baftan)
-Gogonatule, ăsta umblă cu carduri, nu cu prosti de-astea! Și-apoi, arată-te și tu, mai sărac!

BAFTAN (către sală)
-Cred că, acesta este protocolul la Anemona, dar ar trebui să meargă mai repede, la urâta asta!


ANEMONA
-Hai, că nu mai are răbdare, baștanul tău!

GOGONAT
-Eu zic, să-i faci un complet dintr-ăla, cum ști tu… și toată lumea v-a fi mulțumită

ANEMONA (dând să se ducă către Baftan)
-Îl joc și-n picioare? Că lui Popon, îi plăcea rău de tot asta!

GOGONAT
-Eu zic, să ne limităm doar la tuns. De jucat, lasă-mi-l mie, că mă pricep!

ANEMONA
-Bine Gogonatule, cum spui tu. Dacă nu plătește, uite-așa, ți-l toc! (face semnele de rigoare)

BAFTAN
-Auziți, dacă nu vă deranjez! Poate voi aveți treabă și eu vă rețin!

GOGONAT (luând și ultima bancnotă de jos)
-A, nu! Eu… tocmai plecam! (își îndeasă banii în buzunar) Atelierul este al dumneavoastră, domnule Baftan. Vă rog frumos!

BAFTAN
-Ce atelier?

ANEMONA
-Sunt o adevărată…

GOGONAT
-Stilistă, vrea să spună!

BAFTAN
-A, vă pricepeți la tuns!

ANEMONA
-Mai mult soțul meu, dar cum tu ești pe bani!

BAFTAN
-Cum adică?
GOGONAT
-Ei, lasă că vedeți dumneavoastră, eu am plecat.

Cei doi, rămân vorbind pe șoptite între ei.



SCENA IV

Gogonat caută în dulap, fiind cu capul în interiorul său. Anemona intră fericită, cu un card în mână.

ANEMONA
-Gata, mi-a dat cardul lui!

GOGONAT
-Ce, cum? Mâncare, suntem salvați!

ANEMONA
-A, numai așa, să-l păstrez!

GOGONAT (pune mâna pe fruntea Anemonei)
-Anemona, ai insolație!

ANEMONA
-Stai! Tu-ți dai seama, ce-nseamnă să ai card?

GOGONAT
-Înseamnă să mâncăm ceva, după aceea, băgăm și niște lichide!

ANEMONA
-Gogonatule, numai la mâncare te gândești. Un card îți dă personalitate mă! Te duci la restaurant… și le spui așa, în zeflemea; vreau să plătesc cu cardul!

În spatele lor intră Popon

POPON
-Ehe, aveam și eu odată card!

GOGONAT
-Unde, la țară?
POPON
-Nu, când lucram la patron, acolo am învățat să mă aplec…

ANEMONA
-Popon, eu care credeam că tu ești aplecat din naștere.

POPON
-Necesitatea, draga mea Anemona.

GOGONAT
-Necesitatea la patron, da’ la mine!

ANEMONA
-Gogonat, cu tine a fost din dragoste dragă!

POPON
-Măi băieți, tocmai vroiam să vă anunț, că a venit în oraș unul Baftan, mare mahăr la capitală și cred că este momentul să ne apucăm de afaceri.

GOGONAT
-Una familială, Popon.

POPON (se uită un pic curios, către Gogonat)
-Se poate spune și așa, nu suntem noi o familie! Cred că a sosit momentul, să facem mulsoarea secolului.

ANEMONA
-A, nu! Gogonat, spune-i mă lu’ ăsta, că nu mai mulg pe nimeni!

GOGONAT
-Era vorba de Baftan, scumpa mea Anemona.

ANEMONA
-Asta nu mi-a cerut-o, dar niciodată nu e prea târziu!

POPON
-Cum, deja sunteți în afaceri? Așa, fără să mă anunțați? Măi copii, specimenul acesta, este un filon nemaipomenit.

ANEMONA
-Adică, ce vrei să spui Poponatule! ( Anemona își face vânt cu cardul)
POPON
-Adică, adică! Este un tip peste care curge banii, precum cascada Niagara.

GOGONAT
-Aoleu! Eu mă bag dom’ le!

POPON
-Nu acum…

ANEMONA
-Stai la rând Gogonatule, nu ști că vrea să exerseze alte forme! (Anemona își pune mâna pe sâni)

GOGONAT
-Popon, ori te-ai dat pe brazdă? (către sală) Ia uite domne’ am rămas fără muncă!

POPON
-Vreau să fiu în rândul…

ANEMONA
-Cum, jupuindu-l pe Baftan?

GOGONAT
-Taci Anemona, lasă-l să spună tot, nu vezi că e supărat!

POPON
-Copii, tocmai vroiam să spun, că Baftan are multe afaceri necurate și lui i-ar prinde bine unii ca noi, să-i spălăm…

ANEMONA
-Eu de la un spălat, m-am ales cu cardul ăsta.

GOGONAT
-Astea sunt copilării Anemona, Popon ne propune o afacere cu cifre mari.

ANEMONA
-Eu abia sunt la zeci băieți și am de gând să ies la pensie.

POPON
-Păi tocmai despre asta discutăm.
GOGONAT
-Ascultă în liniște Anemona.

POPON
-Am înțeles că la noi în oraș, nu are nicio afacere, s-a ferit să nu fie descoperit de prieteni…

GOGONAT
-Sau de alții!

POPON
-Chiar de unii! (Popon face mâinile împreunate)

GOGONAT
-Eu am alergie la fier!

POPON
-Și eu! Mai ales la fier!…

GOGONAT
-Tot de la țară!

POPON
-Tot!

ANEMONA
-Mie îmi plac numai de inox, celelalte se ciobesc, se sparg.

GOGONAT
-Cred că o să mâncăm la restaurant în seara aceasta, n-auzi ce spune Popon, băiatul nostru are garanție.

POPON
-Merg și eu, fac cinste, dar vă comand eu!

ANEMONA
-De data asta, eu comand! (ridică cardul)

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!