Personajele:
Barman – Un barman ca oricare altul
Chelnerița – O chelneriță care urăște dimineața
Doamna Dana – O doamnă bogată, foarte autoritară
Dan – Un simplu elev care chiulește împreună cu prietena lui
Maria – O elevă care chiulește cu prietenul ei
George – Un bărbat supărat pe viață, datorită nevestei care l-a părăsit. Apare în scenă numai beat sau mahmur
Mihai – Este fratele mai mic a lui Marian, în vârstă de 17 ani
Marian – Este fratele mai mare a lui Mihai, în vârstă de 29 de ani
Ana – Logodnica lui Marian
Doctorul – un doctor ca oricare altul
Tanti Mari – O doamnă bine gătită, la fel de autoritară precum Doamna Dana

Scena I
Acțiunea se petrece într-un cafe-bar, dimineața la ora 7.30. În cafe-bar se află cinci măsuțe, cu câte două scaune, barul, unde se află barmanul ce își bea cafeaua de dimineață, iar in stânga sălii se află o chelneriță ce șterge toate mesele și așează scaunele așa cum trebuie.
După două minute intră Doamna Dana.

DOAMNA DANA: Bună dimineața! Vai da ce dimineață minunată!(se uită de sus până jos la chelnerița adormită și-i vorbește ironic) Puiule adu-mi și mie o cafeluță cu lăptic dar te rog grăbește-te că nu am toată ziua la dispoziție!
CHELNERIÞA: Da doamnă, imediat…

Doamna Dana își dă jos paltonul, se așează pompos pe scaun și începe a citi ziarul.
Intră doi elevi: Dan și Maria, se așează lângă Doamnă, care se uita scârbită de atitudinea și tupeul lor. Maria după ce se așeză pe scaun scoase o țigară.

DAN: Două cafele te rog!
DOAMNA DANA: Măi băiete (se uită la Dan) da tu la vârsta aceasta bei cafea? Și tu domnișoară? Vai da ce urât din partea ta, o fată ca tine nu ar trebui să se otrăvească! Este de-a dreptul jegos!

Dan și Maria nu băgă de seamă, începând a râde pe sub mustață, în acel timp chelnerița îi aduce Doamnei Dana cafeaua cu lapte.

CHELNERIÞA: Poftim…
DOAMNA DANA: Mda… Mulțumesc… Ah, da! Domniță, deschide te rog ușa… ne intoxicăm de la fumul ce acei doi tineri fără pic de jenă(își ridică puțin vocea, pentru a fi auzită)
CHELNERIÞA: Dar doamnă, este un local pentru fumători, de abia se simte…
DOAMNA DANA: Mă faci nesimțită??? Vai de mine! Ce nerușinare! Ar fi bine să-ți vezi de lucru, du-te spală un pahar, ceva, fă-te utilă fătucă, lenea e ca o boală de care nu poți scăpa, plus, mai faci și tu un pic sport!

Intră George, mahmur, după o noapte albă.

GEORGE: Bună dimineața Doamnă! (Se apleacă politicos salutând-o pe Doamna Dana, care era șocată, iar apoi se împiedică sprijinindu-se de masă) Ah! Scuzați-mi atitudinea, aș putea să mă așez lângă dumneavoastră, să vă țin de urât? Dacă nu vă supărați!
DOAMNA DANA: (scârbită de mirosul infernal de alcool pe care George îl emana) Vai domnule! Pardon! Sunt destule mese în acest local, vă rog să părăsiți această masă.
GEORGE: Mulțumesc (se așează cu Doamna Dana la masă ) sunteți foarte drăguță, dar această masă nu o pot părăsi deoarece nu are inimă să crape în ea cum crapă în mine! AUU grumazul!!! Mă arde!
DOAMNA DANA: Domnule! Vai! Ați pățit ceva?
GEORGE: (râde) Ha, ha! V-ați speriat! Ha, ha!
DOAMNA DANA: (jenată) Nesimțire! Este de-a dreptul scandalos!
GEORGE: Lasă, lasă, că știu eu ce știu! Doar ne iubim!
DOAMNA DANA: Pardon!?! Domnule sunteți nebun! Da cum se poate așa ceva? V-aș ruga să vă vedeți de propria viață!
GEORGE: Ah, doamnă, dar dacă aș putea, dar nu pot…!
DOAMNA DANA: De ce, domn’le?
GEORGE: Pentru că viața mea se află în mâinile dumitale!
DOAMNA DANA: Dumneavoastră vă bateți joc de mine!(se ridică și se așează la altă masă) Acum v-aș ruga să mă lăsați în pace…
GEORGE: (ridică mâna și strigă) O bere mie! Și încă una, tot mie!

În același timp intră pe scenă doi tipi suspecți: Marian și Mihai. Se așează la o masă.

MARIAN: (vorbește cu o voce joasă) Neața’ un vin fiert cu scorțișoară pentru mine și pentru el o ceașcă de ceai negru vă rog.
MIHAI: Poftim? Ceai? Ești dement, frate?
MARIAN: Taci! Eu plătesc, iar tu bei, ai înțeles? Ești prea mic pentru așa ceva, ești doar un copil, frate…

Doamna Dana ascultase conversația lui Marian, fascinând-o…

DOAMNA DANA: (se ridică de la masa ei, apropiindu-se de masa lor) Sunt cu totul de acord! Vai domnule, sunt uimită… Nu am crezut că mai există domni precum dumneavoastră…
MIHAI: Auzi cucoană, care-i treaba?
DOAMNA DANA: Vai de mine… da’ ce tupeu… Ia măi copilaș, nu vrei să faci și tu un locșor la „cucoana”?
MIHAI: (zâmbind) Măi, ești țăcănită rău….
MARIAN: Nu fi nepoliticos! Fă un loc doamnei…

Doamna Dana se înghesuie între ei doi, masa fiind foarte îngustă.

DOAMNA DANA: (zâmbăreață) Și… ahem, cum ziceai că te numești?
GEORGE: (se trezi deodată, ridicându-și capul greu de pe masă) George! Dar toți prieteni mei îmi spun Jo! Mai ales când…. Când… când…. Of, iar mă bâlbâi!!! Când îs bat!(beat)
DOAMNA DANA: Vai de mine… săracul nenorocit! E nebun! Ar trebui tratat!
MARIAN: Pardon?
DOAMNA DANA: Ah, nimic… mă gândeam… Cum spuneai că te numești?
MIHAI: (în șoaptă, iar tot odată în bătaie de joc) Ahem…
MARIAN: Marian… mă scuzați un moment, revin.
DOAMNA DANA: Da, nici o problemă… Sigur, sigur!

Marian părăsește pentru un moment sala, Mihai rămânând cu Doamna Dana, care îl privea ca pe un țângău.

Auzi piciule, ia nu te mai băga tu atât în seamă, că s-ar putea să te iau de urechi!
MIHAI: (râde) Oh, aș mai vrea să o mai văd și pe asta… auzi cucoană…. Nu avem chef de tine, bine? Vrem și noi să avem o dimineață plăcută, fără lălăielile dumitale! Și apropo, noi așteptăm pe cineva…
DOAMNA DANA: Vai da ce tupeu! E de-a dreptul scandalos! Lasă că mai vedem noi! Nota te rog! Da’ mai repede!
CHELNERIÞA: Doi lei vă rog…

Doamna Dana scoate din geantă portofelul gros de trei deget, scoate două foi de un leu și le aruncă ironic pe masă

DOAMNA DANA: Păstrează restul…

În același timp intră în scenă Ana, iar din partea cealaltă Marian. Doamna Dana văzându-l pe Marian, vru să îl vorbească cu dânsul despre atitudinea fratelui lui mai mic, dar fiind atât de grăbită, se împiedică de masă și se răsturnă peste Ana, care se afla tocmai în fața ei, vrând să treacă.

ANA: Au! Vai! Au!
DOAMNA DANA: Da ce ai dragă, nu ți-e bine? Nu vezi pe unde treci? Uite ce ai făcut!
MARIAN: Ana, iubit-o! Ce s-a întâmplat? Să cheme cineva un doctor!
DAN: Nu vă temeți… (se uită la Ana) și-a luxat piciorul, nimic altceva, dar din păcate va trebui să stea la pat vreo două săptămâni.
DOAMNA DANA: Mda… De unde ști tu piciule?!
DAN: Doamnă, tatăl meu este doctor, a terminat medicina, iar el mi-a moștenit cunoștințele lui mie. Și totuși, cred că din partea dumneavoastră merităm cu toții un pic respect, dacă nu vă supărați.
DOAMNA DANA: Pardon?
MARIA: Lăsați-o baltă… Dați-vă la o parte, o vom duce la clinică…
GEORGE: (ridicându-și capul greu de pe masă) Pot să vin și eu?

Scena II

La clinică Doamna Dana, Dan și Maria, Mihai, Marian și Ana. În spate se află un panou mare alb, o măsuță, un scaun, un pat, iar puțin mai în față patru scaune(în stânga scenei).

DOCTORUL: (se uită scurt la piciorul Anei, îl analizează puțin) Aham, mda… da… (se îndreaptă spre Marian, ce se plimba de acolo în colo) Domnule, ea este bine, în două săptămâni va fi pe propriile ei picioare.
MARIAN: Două săptămâni? Vai… dar peste patru zile trebuie să ne căsătorim! De ce se întâmplă asta? De ce am eu acest ghinion?
DOAMNA DANA: Lasă, lasă, doar nu este sfârșitul lumii…
MIHAI: Vorba aia: „Dacă tăceai, filozof rămâneai” o ști? (zâmbăreț) Dacă nu erau pentru picioarele alea ale tale mari, totul era bine…
SORINA: Vai da’ ce tupeu! Tinere, nu ai pic de bun simț? Sunt lehămetisită de generația aceasta! M-am săturat, mă îndrept spre dulcea mea casă, unde nu am să aud de această poveste stupidă… măcar acolo am liniște!

Doamna Dana părăsește sala cu nasul pe sus.

DOCTORUL: (se adresează lui Dan) Băiete, ai făcut o treabă foarte bună, putem fi mândri că există copii ca tine. Cred că tatăl tău este mândru de tine…
DAN: Îl cunoaște-ți pe tata?
DOCTORUL: Desigur! El mi-a fost coleg de bancă! Și noi chiuleam de la ore, așa cum faceți voi…. (zâmbăreț) Acum cred că ar trebui să vă duceți la școală.

Dan și Maria părăsesc sala, împreună cu Mihai și doctorul care îi dă voie lui Marian să o vadă pe iubita lui.

MARIAN: (se apropie de Ana) Ana, iubita mea, te doare?
ANA: Acum că tu ești alături de mine, nu. Am uitat…

Marian o îmbrățișează pe Ana.

Scena III

Din nou în același cafe-bar. Ora deschiderii: 7.30, chelnerița așeza scaunele, iar barmanul făcuse deja cafeaua. Intră în scenă Doamna Dana.

DOAMNA DANA: Ceva scandalos! Nu îmi vine să cred ce se petrece! Nimic nu mai este frumos! De când am plecat de la clinica aia blestemată! Vai de mine, da ce scandal mai face lumea pentru un singur picior!
CHELNERIÞA: (se băgă în seamă) Da doamnă, putea fi și mai rău, putea fi ambele picioare…atunci chiar era vai de dumneavoastră! O cafea cu lapte?
DOAMNA DANA: Bate-ți tu joc de mine, las că vine și ziua în care și tu o vei păți! Nu-ți fă tu griji! Și nu te mai holba atâta la mine! Adu o cafea cu lapte!
CHELNERIÞA: Da doamnă, imediat!( Într-o fracțiune de secundă, chelnerița îi adusese cafeaua) . Dacă nu vă supărați v-aș ruga plătiți acum.
DOAMNA DANA: Da, da. Bine, bine, dar asta doar pentru că de data aceasta, mi-ai adus cafeaua pe jumătate caldă, nu ca de obicei, rece ca gheața. Doi lei…
CHELNERIÞA: Doi lei și cinci zeci de bani…
DOAMNA DANA: Pardon? De când? Este ceva scandalos!
CHELNERIÞA: Nu doamnă, prețurile s-au scumpit de această dimineață.
DOAMNA DANA: Vreau să vorbesc cu proprietarul! Dar acum! Nu știți cum să stoarceți lumea de bani? Vreți să îi ardeți la buzunare? Vai de mine! Da nu se poate! Doi lei și cinci zeci de bani! Dar nu merită, în pivnița asta o cafea ar trebui să coste un singur leu!!!
BARMAN: (se apropie de masa unde Doamna Dana se desfășura) Care este problema, doamnă? Este ceva în neregulă?
DOAMNA DANA: Da această pivniță! Vreau să vorbesc cu proprietarul!
BARMAN: V-aș ruga să părăsiți acest local! Eu sunt proprietarul, iar eu fac prețurile pe aici!
DOAMNA DANA: Pardon?
BARMAN: Dacă nu vă convin prețurile, atunci va trebui să vă beți cafeaua în altă parte… și v-aș ruga să vorbiți mai frumos cu angajata mea. Vă rog să părăsiți localul!
DOAMNA DANA: Sunt confuză! Eu, să plec? Vai de mine! Nimeni nu m-a dat afară! Nu am să plec! Am să plătesc prețul, dar vreau o reducere la cafea!
BARMAN: Îmi pare rău, doamnă, dar aici nu este un magazin de ziare, ci un local!
DOAMNA DANA: Da, da, am înțeles!

Doamna Dana se așează pe scaun, plătind doi lei și cinci zeci de bani. Intră George.

GEORGE: Ah, pe cine văd eu aici! Iubita mea! Unde ai fost, te-am căutat peste tot! Te-am căutat în bucătărie – nu ai fost, te-am căutat în baie – nu ai fost, te-am căutat în dormitor – n ai fost… te-am căutat prin vecini – ori chiar nu ai fost, ori m-au mințit ei! Dar te-am găsit!
DOAMNA DANA: Domn’le, mă lași? Nu am chef de dumneata! Care este problema? Cu ce naiba am greșit, oare?
GEORGE: Asta mă întreb și eu… uneori… când îmi mai aduc aminte… ia stai să șed și eu lângă dumneata, că m-or lăsat picioarele!
DOAMNA DANA: (se trage puțin cu capul pe spate, dezgustată de duhoarea alcoolicului) Vai de mine! Nu v-ați întrebat vreodată că aveți o problemă serioasă?
GEORGE: DA!
DOAMNA DANA: Prea mult alcool strică! (se ține de nas)
GEORGE: DA!
DOAMNA DANA: Dacă v-ați lăsa de băut, poate va fi cu totul altceva, să nu mai zicem de un duș bun… Domn’le, îndreaptă-te!
GEORGE: NU!
DOAMNA DANA: Pardon?
GEORGE: NU!
DOAMNA DANA: Cum adică nu?!
GEORGE: Ce e atât de greu de înțeles în NU!?! Dar pentru că ești specială, am să o fac pentru tine… mă las de băut! Dar! Dar! Dacă iarăși îmi frângi inimioara….
DOAMNA DANA: Da, da… cum zici tu Domn’le…

Scena IV

A treia zi… Cafe-barul se deschide la ora 7.30, iar chelnerița așează scaunele ca de obicei. De data aceasta, în locul Doamnei Dana, se pune o doamnă bine gătită.

DOAMNA MARIANA: Bună dimineața… o cafea cu lapte te rog, dar păpușă, să nu stai mult, că mă grăbesc.

Intră Doamna Dana, care rămâne șocată din ceea ce vede: o damă care s-a așezat pe locul dumneaei.

DOAMNA DANA: Dacă nu vă supărați, acesta este locul unde stau eu de obicei.
DOAMNA MARIANA: Eh, nu mai spuneți! Dacă se poate îmi spuneți și mie unde scrie?
DOAMNA DANA: Nu trebuie să scrie nici unde! Vai de mine! Da’ ce tupeu pe dumneata!
DOAMNA MARIANA: Așa-i? No’ ar trebui să terminăm această conversație, fără pic de sens. Mi-i se răcește cafeaua. La revedere!

Doamna Dana părăsește masa unde a avut loc discuția, iritată, și se așează la masa de alături. Intră George, unde tot beat apare.

GEORGE: Madam! (se adresează Doamnei Dana) Madam! Ce mai faci?
DOAMNA DANA: Tot beat?
GEORGE: DA! Păi, și să fac, dacă nu pot?!?
DOAMNA DANA: Ce nu poți mă? Ce nu poți? E atât de greu să nu bei pentru o zi?
GEORGE: Eh… baaa… Da beutura asta mă ajută!!! Ce ști mata?
DOAMNA DANA: Știu că nu face bine, nici la stomac, nici la cap…
GEORGE: Ia stai! Hop! Stai! Beutura mă face să uit! Să uit de-al meu amar! Da? Dar stai? De când vorbiți dumniavoastră așe frumos? Ei, cred că ați înțiles că nu sânt chiar așe om „nașpa”! (gesticulează zâmbind)

Doamna Mariana ascultă toată conversația.

DOAMNA MARIANA: Mă tu ești prost? Vai, scuzați expresia… George, ce ai maică? Nu ți-e bine? Uite-te la tine în ce hal ai ajuns! Haide acasă…
GEORGE: Eh! Auzi la a! Bă, Mărie, nu mă duc! Eu stau cu doamna la o vorbâ, de? Și după aceea merjem, de? M-am săturat di tini, femeile astiea, în zâua de azi… numa ga-ga-ga șâ ga-ga-ga!
DOAMNA MARIANA: Vai de mine! George ce te-a apucat? Iar’ ai apucături d’alea ciudate? Hai, lasă vorbăria și treci acasă! Da acum!!!
GEORGE: Mbene…

George iese din scenă cu capul în pământ. Doamna Mariana își i-a poșeta și se uită la Doamna Dana.

DOAMNA MARIANA: Îmi pare rău pentru cele întâmplate, soțul meu este foarte deprimat.
DOAMNA DANA: Văd și eu… da ce are cucoană?
DOAMNA MARIANA: O nevastă care nu-l mai ține în spinare… asta are, acum dacă se poate, trebuie să plec. O zi bună.
DOAMNA DANA: Vai de mine! Da cum se poate așa ceva? Uite-te la el! uite-te în ce hal arată!
DOAMNA MARIANA: Auzi cucoană! Îl vrei tu? Să te vad pe tine cu trei copii în spate și cu un bărbat bețivan, care nu face decât să fure bani din casă și să-i bea, întorcându-se pe la vreo trei ceasul acasă! Auzi, las-o în sărăcie! Am plecat! Aufwiedersehen!

Doamna Mariana iese din scenă. Doamna Dana se așează în locul unde a stat doamna și comandă o cafea.

DOAMNA DANA: Auzi tu fătuca! (ridică mâna și se uită înspre chelneriță) Vreau și eu o cafeluță, dar repede dacă se poate, mă grăbesc…
CHELNERIÞA: Da doamnă, imediat! Doi lei și cinci zeci de bani vă rog!
DOAMNA DANA: Poftim fătucă, da hai repede, repede că n-am chef să stau pe aici!

Chelnerița îi aduce cafeaua, Doamna Dana își bea cafeaua în grabă și părăsește sala.

CHELNERIÞA: Măi, da’ repede a mai plecat doamna aceea îngâmfată.
BARMAN: Las că-i bine! Măcar a plecat. Mâine iarăși o vedem.
CHELNERIÞA: Auzi, eu plec. Demisionez din postul de chelneriță.
BARMAN: De ce? Am nevoie de tine!
CHELNERIÞA: Îmi pare rău, ești un barman pe cinste, dar eu trebuie să plec. La revedere.

Scena V

Dimineață. Ora 7.30 cafe-bar-ul este închis. Cu 45 de minute întârziere se deschide cafe-bar_ul . La ușă așteaptă Doamna Dana, furioasă. Cum ușa s-a întredeschis, Doamna Dana intră vijelie înăuntru.

BARMAN: Bună dimineața.
DOAMNA DANA: Care bună, mă? Care bună? De când s-a schimbat programul, ha? E de-a dreptul scandalos! Și unde-i fâța aceea de chelneriță?
BARMAN: A demisionat aseară. Cu ce vă pot ajuta?
DOAMNA DANA: Ca de obicei! O cafea cu lapte, dar sper ca să fie caldă! (își lasă vocea) Vai de capul vostru, ce ați fost și ce ați ajuns…

Intră în scenă Marian cu Ana fericiți .iar din partea cealaltă a sălii intră George cu Doamna Mariana.

MARIAN: Barman! Astăzi sărbătorim! De băut la toată lumea!
GEORGE: Bravo, mă băiete, bravo! Ce dai de băut?
MARIAN: Ce-ți poftește inima, domn’le!
DOAMNA MARIANA: De fapt ce-ți permite nevasta!
ANA: Așa este! Nici eu nu ar trebui să te las să bei!
MARIAN: Cum doriți Majestate!
ANA: Vai doamnă! Ce bine că vă reîntâlnesc! Doriți ceva de băut? E din partea mea, orice! Ah, și vreau să vă mulțumesc! Datorită dumneavoastră am realizat cât de importantă este dragostea noastră! Apropo, eu sunt Ana. (întinde mâna pentru a face cunoștință)
DOAMNA DANA: Dana, sunt încântată. Nu doresc absolut nimic, după ce îmi beau cafeaua plec.
ANA: Vai da nu pot permite așa ceva, este sâmbătă, este soare și o zi de sărbătoare!
GEORGE: Sunt din noi un om fericit! Iubita mea, nu m-a părăsit! Hai să bem, să fim ca-n trecut, ca-n zilele de demult!
DOAMNA MARIANA: Sper că nu e felul tău de a fi!
MARIAN: Hai cu toții să scriem poezii!
DOAMNA DANA: V-ați țicnit? A dat rimele în voi?
ANA: Lasă, lasă, noi să fim fericiți!!!
MARIAN: O să fie o nuntă ca-n povești!
ANA: Iar Dana va fi alături de noi!
GEORGE: Petrecerea va fi în toi!
DOAMNA DANA: Lunea chiar a înnebunit!

Ana, Marian, George, Tanti Mari, Barmanul și Doamna Dana deodată: Și uite așa s-a luat sfârșit!!!