poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-12-19 | |
Prolog
„Crackwhore” scris alb pe negru uniform. Ecran negru. Absolut nimic scris pe ecran. Ar putea fi totuși un negru neuniform, în sensul că ar fi preferabil să fie filmat într-o loc foarte întunecat, cu tot cu sunet. Voce de tipă: „Trebuie să înțelegi că dacă faci asta, nu vei putea ști niciodată ce s-a întâmplat de fapt.” Voce de tip: „Da. Știu. Dar nu mă mai interesează.” Scena I Pe noptiera din camera întunecată (a se vedea scena de mai jos), lângă veioza și telefonul vechi, este o scrumieră, în care este lăsată să ardă o țigară. Un bec albastru va fi aprins în veioză. În restul camerei, întuneric total. Se va filma până țigara va arde complet. Becul va fi stins. Toată scena va fi inversată. Scena II { dimineața } {Personaje} {K – personajul principal; nu are nume.} {V – ghidul lui K în Oraș.} {Tipa (Bianca) – personaj principal feminin.} {Două personaje care nu vor apărea, dar li se vor auzi replicile.} {Trei indivizi îmbracați în cea mai mare parte în negru, cu cagule negre.} {recuzită: geantă roz, sandwich} { coloană sonoră (pentru scena discuției): OCS – Moksha (în surdină) } {coloană sonoră (pentru scena cu mascați): Aphex Twin – Come to Daddy } { Bianca look #1} Se va filma în King. La masă cu personajul principal, mai e un tip. Bere în față. Ei discută. K va fi personajul principal, iar V celălalt. V: Dacă știam că vii, îți făceam o copie. Oricum, toate filmele lui Lynch au ca temă centrală abuzul, într-o formă sau alta. Diane a fost abuzată, nu mai este nimic de făcut și acum mai trebuie să și moară pentru asta. Ca dovadă, la sfârșit, cine se întorc s-o chinuie? Tocmai cei în care trebuia să aibă încredere și care au trădat-o. K (părând uimit): Da, într-adevăr. Sună prea bine. Fac eu rost de el. V: Nu înțelege greșit. Dar totuși de ce ai venit aici? K (râzând): N-am mai băut o bere amândoi de mult. Vroiam să văd ce mai faci. Și să fac și niște poze. Vroiam să plec de acasă. Pur și simplu. Reiselust. Știi? V (sigur pe el): Știu. Îți dai seama că înțeleg. Doar eu ți-am spus. Þi-am spus că trebuie să vii aici. Trebuie să încerci din nou și din nou până se va întâmpla unul din două lucruri: vei reuși sau vei realiza că e o luptă ce nu merită luptată. E clar. Dacă nu, o să te alegi decât cu traume, regrete, cu dorințe suprimate... și chestii de genu. K (confuz): Ce luptă nu merită luptată? Ce să reușesc? V (la fel): Știi tu. Știi foarte bine. Sau, cel puțin, subconștientul tău încă mai ține minte. Trebuia să te întorci aici, în Oraș. K: Oraș? Ce treabă are orașul ăsta cu traumele și cu dorințele mele suprimate? V: Are. Normal că are. Aici s-a întâmplat totul. Te-ai prins? K: Hm. Să zicem că da... Dar nu de aia am venit aici. Cred. Dar dacă e adevărat ce spui tu, ar fi trebuit să bem ceai acum, nu bere. V: Da. Clar, doar am citit. Dar mai avem timp. Mai ai timp. K: Hai, că mă duc și eu până la budă. Îți aduc ceva? V: Lasă, lasă... Distracție plăcută. K se duce la baie (cadru larg). Detaliu pe mâna care deschide ușa. Intră în baie, la budă. Rămâne în budă pentru 30 de secunde. Cadru pe cealaltă ușă (din dreapta), unde tocmai au intrat două personaje masculine. Cele două personaje vor vorbi suficient de tare încât să se audă. Eventual, ușa lor va rămâne foarte puțin deschisă. „O ducem la mine sau la tine?” „Mergem la mine, e mai aproape” „Băi, nu-mi vine să cred. Tu ai văzut cât de bună poate să fie tipa aia?” „Nu mai fi atât de pămpălău. E doar o pipiță proastă și excitată. Ce e așa surprinzător?” „O facem poștă, da?” „Evident. Mai întrebi?” „Ce să mai luăm? N-ai văzut că tipa e aburită. Nici nu mai știe de ea. I-o tragem direct. Nu știi că de anul trecut de când am fost la ***** am vrut să facem ceva de genul ăsta.” ***** va marcă un sunet care nu se va auzi (va fi șters de un zgomot). Ușa din dreapta se vede mișcându-se, cadrul revine asupra ușii din stânga și îl vedem pe K cum iese. Când iese e filmat din jos în sus (din cauza oglinzilor). Își spală mâinile și fața repede. Iese din baie, fără să închidă ușa. Intră în bar. Barul e gol. Complet gol. Pe masa tipului e geanta roz. Geanta roz trebuie să fie din piele sau imitație de piele. Nu foarte mare. Preferabil deteriorată. Lângă geantă, e sandwich-ul. Se filmează barul, dinspre intrare spre baie, cu o scurtă oprire spre geanta roz. Actorul e văzut ieșind din baie. Face o față mirată, dar indiferentă, când vede că nu mai e nimeni în bar. Prim plan pe fața actorului, care se îndreaptă spre masa sa. Brusc, îi apare o expresie de frică la vederea genții roz. Se oprește. Se apropie încet. Prim plan pe geanta roz. Cadru trebuie să cuprindă masa (geanta) și personajul. El se apropie și o atinge, moment în care își dă ochii peste cap și zâmbește. Trebuie să aibă o figură extatică, de o fericire sexuală; deschide gura, ca și cum ar vrea să spună ceva, dar nu scoate nici un sunet. O trage înspre el (fără a o ridica de pe masă). O deschide, se uită în ea. Camera nu prinde ce este în geantă. De lângă geantă, personajul ridică un sandwich învelit în șervețele. Își bagă degetul între cele două felii de pâine, fără a le desface. Între cele două felii de pâine însă trebuie să fie păr, mult și negru, fără nimic altceva. Prim plan pe sandwich, în care K își bagă degetele, pentru a răsfira părul. Se filmează spre ușa barului Pe ușa barului, intră două personaje mascate (unul masculin, unul feminin – cu părul lung ieșind pe sub cagulă), care încep să țipe „Sandwich! Sandwich! Sandwich!” până când K pune sandwichul pe masă. Cei doi atunci vor începe să spună: „Noi da! Noi toți! Noi da! Tu nu! Tu nu! Voi nu!” Din spatele lui apare un alt treilea tip mascat, care îi pune mâna pe umăr lui K: „Știam că o să te întorci! Te așteptam. Nimeni nu pleacă din Oraș!” K fuge înspre budă și trântește ușa. Se așează pe jos. Stă cu capul în palme și suflă din greu. Se ridică și se spală din nou pe mâini și pe față. Iese din baie. De data asta închide ușa (prim plan pe mâna lui K care trage de ușă). Barul este aproape gol, dar la bar se află o tipa – Tipa. Nu pare să-l observe pe K. Dispar V, geanta, cei trei mascați. Pe masa lui, e decât o bere. K se îndreaptă spre bar. K: Nu ai văzut ... cumva... pe tipul cu care eram aici. Tipa: A plecat în grabă. Nu a zis mai nimic. Dar a lăsat biletul ăsta pentru tine. K: Și parcă mai era o colega de-a ta, la bar. Tipa: Da. Ea a fost tura de noapte. A plecat acum. Þine! Tipa îi dă lui K un bilet. Tipa: Oricum, până la 10 ar trebui să avem închis. K: Aha, bine. Am înțeles. Tipa: Nu trebuie să pleci. Poți să rămâi și să-ți termini berea. K: Ok. Mulțumesc. Tipa zâmbește. K se îndreaptă parcă spre masa lui, dar se întoarce și o întreabă pe picoliță. K: Parcă te-aș cunoaște de undeva. Tipa: Păi, eu ieri de abia m-am angajat. K: Cum de te-ai angajat tocmai aici? Tipa: Păi... vreau să strâng niște bani. Atât. K: Oricum, nu de aici te știu. Din altă parte. Tipa: De unde? K: Nu știu. Tipa nu spune nimic. Zâmbește din nou. K iese din bar. Filmat din interior și apoi din exterior. Scena III (opțional) Se filmează o țigară, din care se trage. Se suflă. Fața fumătorului nu este filmată, doar fumul și tigara. Fundalul trebuie să fie întunecat, astfel încât să contrasteze cu fumul. Se filmează piciorul personajului, timp de câteva secunde. Cadru rămâne fix. El aruncă o țigare. Prim plan pe țigara din care iese fum, filmată timp de câteva minute (la montaj această secvență se va derula rapid). Personajul o calcă cu piciorul. Cadrul rămâne fix. Piciorul nu se mișcă pentru câteva secunde. Apoi se mișcă. Personajul pleacă. Cadrul rămâne fixat pe țigară. Scena trei va fi refolosită, fie în mod direct, fie inversată. Scena IV { recuzită: cutia albastră } { personaje: K, Toni Cristea } Cadru larg cu el bagă ceva în buzunarul de la piept (stânga), cu mâna dreaptă. Prim plan cu ceasul arătând ultimele secunde până la ora 11. Se ridică de pe bancă și pleacă prin parc. Coboară pe una dintre alei. Va fi filmat din josul aleii, când coboară în parcul cu leagăne. Leagănele (roata și unul vertical) se mișcă, deși nu este nimeni în el. K stă puțin să privească, apoi îl oprește pe cel din dreapta. Merge pe o altă alee, până ajunge la bancă. Acolo îl așteaptă Toni Cristea, un personaj pe care K nu îl cunoaște. Toni Cristea stă pe bancă, în dreapta. Cameramanul stă în stânga lui, astfel încât să-l poată filma cu ușurință, pe el și pe K. K scoate un aparat foto și face o poză la copacul de lângă bancă. Îl ignoră pe Toni. Toni (zâmbind): A fost ceva vreme de când nu te-am mai văzut. K (condescendent): Ne cunoaștem? Toni: Þinând seama că tu ești mai „vechi” decât mine, tu nu ar trebui să mă știi. Dar eu cu siguranță te știu. Așa cum și tu cunoști persoane care nu te cunosc. K (indiferent, ocupându-se de poze): Da, da,da... Toni: Tu de ce te-ai întors? K: Eu? Eu de ce m-am întors? Toni: Păi da. Cu siguranță nu ești de pe aici. Ești în vizita. K: Să zicem. Toni: Eram curios de motivul pentru care ai venit. K: Se pare că toată lumea mă întreabă asta azi. Toni: Știi că trebuia să te întorci, nu? K: Mi s-a mai spus, dar tot nu văd de ce era așa previzibil, mai ales pentru tine. Toni: În cazul ăsta, permite-mi măcar să mă prezint: Toni. Toni Cristea. K: Aha. Tu zici că mă știi, așa că nu mai e nevoie.(Face un semn cu mâna în aer, ca și cum l-ar trimite la plimbare). Toni: Într-adevăr. Nu mai e nevoie. M-am săturat să tot aud despre tine. K: Ar trebui să fiu flatat, dar după cum vezi, nu e cazul. Totuși, cine ți-a spus despre mine? Toni nu spune nimic. Scoate din buzunar cutia albastră. Prim plan. O privește. Cadru larg. O pune din nou în buzunar. Lasă capul pe o parte. Toni: Nu pot să-ți spun. Nici măcar nu trebuie. Știi deja. K: E cam plictisitoare faza asta cu . (pauză de câteva secunde, în care K îl ignoră pe Toni) Toni: Spune-mi, domnule: ești masochist? K face o față acră. Toni: S-ar putea crede că ești, dacă te-ai întors aici. Ai impresia poate că ai să schimbi ceva, dar crede-mă, fiindcă știu prea bine: Orașul nu se schimbă, te schimbă pe tine. Cel mult, o să mai poți asista odată la ce ști că se va întâmpla. Sau crezi că se va întâmpla. K: Okey. Am înțeles. K pleacă. Toni (tare): Ai grijă. Ești pe teritoriul lor acum și nu le prea convine. K nu se întoarce, dar ridică o mână în semn de salut dezinteresat. Scena V {personaje: K, cei trei cagulați, bărbatul din gară} K iese din parc (urcă pe scări). Respiră greu. Și se sprijină de un copac, fiindcă își pierde echilibrul. În dreapta lui, îi vede pe cei trei tipi îmbrăcați în negru. Soundtrack: Aphex Twin – Come to daddy. Se forțează să-și revină și fuge pe strada paralelă cu parcul. Se va filma din fața lui K, în așa fel încât să se vadă și tipii în negru. Se vor încerca și alte unghiuri de a filma. Drumul se oprește la gară. Se va filma în spate, de unde cele trei personaje vor dispărea. Tipul va privi confuz în jur. Pe K îl va apuca de braț un bărbat oarecare. „Asta a fost doar o avertizare. Cât mai ai timp, pleacă de aici.” Scena VI {personaje: K, V} { la amiază } Se va filma în lift, în sus, apoi cadru pe K. Se va filma când el va ieși din lift. În același timp, V va închide o ușă. V: „Scuză-mă,dar a trebuit să plec în grabă. Nu mă întreba de ce.” K: „Nici nu te întrebam. Oricum, nu era nevoia să-mi lași adresa. Doar știu unde stai” V: „Ce adresă?” K: „Adresa de pe bilet. Biletul de la bar” V: „Nu ți-am lăsat nici un bilet.” K: „Mi-a dat barmanița un bilet. Mi-a zis că-i de la tine.” V: „Aia roșcată și grăsuță? Nu știu ce bilete îți dă ea, dar eu nu ți-am lăsat nimic” K (bagă mâna în buzunarul de la geacă): „Bine.” V: „Vin imediat. Așteaptă-mă aici.” V pleacă. Nu intră în casă imediat. Așteaptă câteva secunde și deșurubează becul de la intrare. K se va apropia de ușa pe care o încuiase V. Odată cu K, se va apropia și cadrul. Înăuntru se va aprinde lumina albastră. Ar putea intra un sunet enervant, de înaltă frecvență, care să taie orice alt sunet. Astfel, K. Se va chinui să deschidă ușa (care trebuie cumva blocată), disperat. Va lovi pâna la urmă cu pumni și va urla cu putere (dar nu va fi auzit). Lumina albastră se va stinge. K se va calma. Se va aprinde lumina albă de la capătul coridorului. K: „Ce ții aici?” V (aranjându-și geaca): „Niște scule. Chestii din astea.” Scena drogaților Perspectivă asupra lui K și V care vin pe o stradă. În fața unui bloc, K se oprește puțin și privește la cei trei tipi care stau acolo. Prim plan pe mâinile tipilor: unul îi dă celuilalt o seringă plină și primește în schimb niște bani. Imaginea tremură puțin. Ansamblu pe cei trei tipi care îl privesc ostentativ și amenințător pe K. Dau din cap în semn de acceptare, cu aceeași amenințare în priviri. V: „Hai! Hai să mergem.” K și V mai merg mai departe. La un moment dat, se opresc. Cadrul rămâne o vreme spre cei trei drogați, care privesc în același mod la cameră. Ceva mai departe, imaginea din față pe K și V. V: „Ai grijă cu aștia. Dacă nu le convine lor ceva, poți să te alegi cu oasele rupte... sau mai rău. Ce te-a apucat să te holbezi la ei?” K: „Figurile lor parcă îmi spuneau ceva. Sau nu știu.” V: „Da, și mie îmi spun ceva figurile lor... îmi spun: ” Scena magazinului Se va filma într-un minimarket cu autoservire. V: „Tre să intru aici să văd dacă au baterii.” K dă din cap aprobator și intră după V. V va ieși din cadru. Va fi filmat K. Ia din raft o ciocolată – marca e irelevantă, dar ambalaujul NU trebuie să fie albastru sau roz (ar putea fi verde). Prim plan pe K, privind atent la ciocolată. Prim plan pe ciocolată. Aici se va schimba locația de filmare – se va filma într-un supermarket. Prim plan pe mâna lui K (palma în jos) – ciocolata nu se mai vede în cadrul ăsta. De asemenea, pâna aici nu ar trebui să se vadă nici diferența de locație. K întoarce mâna și e murdar de cerneală albastră. E filmată mâna care vine înspre ciocolata – al cărei ambalaj e de asemenea albastru acum. Prim plan pe fața lui K. Surprins. Închide ochii. Îi deschide. Se uită dezorientat în jur. Prim plan pe ciocolata albastră. Apariția cicolatei albastre ar putea fi însoțită de un sunet caracteristic, adăugat la montaj – ceva twisted. Din nou, K ar părea că își pierde echilibrul. Vine la el o femeie oarecare (de preferința, o vânzătoare în magazin). Vânzătoare: „Vă pot ajuta cu ceva?” K (confuz, dezorientat, incapabil să se concentreze pe întrebarea vânzătoarei): „Nu. Nimic. Mă uitam doar.” Vânzătoare: „N-ar mai trebui să vă uitați. Lumea vine aici să ia și să plătească.” Vânzătoarea îi smulge ciocolata din mână și o pune înapoi pe raft. K din nou în cadru. Vânzătoare dispare din cadru și de tot. Din spatele lui K, V vine și îi pune mâna pe umăr. V: „Hai să mergem. Nu aveau bateriile care îmi trebuiau mie” K: „Ia-ți acumulatori” V: „Nu. Îmi trebuie niște baterii care să meargă mult și bine. Nu rahaturi d-astea care se consumă după două ore” K: „Pentru ce-ți trebuie?” V: „Nu contează.” Scena blocului Se va filma în lift, urcând, cu ușa din dreapta deschisă. K: „Unde mergem?” V: „Sus. O să vezi. E interesant.” K: „Ce e interesant?” V: „... perspectiva” Se va filma ușa de pe bloc deschizându-se și cei doi coborând pe scări. { se va vorbi tare, ca să se audă eventual în ciuda eventualului vânt } V (tare): „Deci? Ce zici?” K nu răspunde. Privește. Se duce înspre o margine. Privește în jos. Pune mâinile pe balustradă. Se va filma din perspectiva lui K: dinspre cer înspre pământ se va roti camera. Se va filma din nou din perspectiva fixă. K: „E ... amețitor. Dar interesant. Vii aici des?” V: „Doar când vreau să îmi adun gândurile.” K (așezându-se): „De când am venit parcă... ori e ceva altfel cu Orașul ăsta, ori îmi pierd eu mințile. Câteodată văd lucruri care nu sunt acolo. Sau poate sunt doar obosit. Nu-mi mai dau seama.” V: „Da, Orașul s-a schimbat. Dar nu îți pierzi mințile. Pur și simplu, începi să vezi alte lucruri, altfel.” K: „Altfel??? Cum altfel?? Asta înseamnă altfel, omule? Să nu mai știu ce-i real și ce nu?” V: „Câteodată nu poți ști. Aici, de exemplu, nu ai cum să știi. Când realul pe care îl știi se termină, se poate întâmpla orice.” K: „Realul se termină?” V: „Nu sunt sigur dacă se termină... Dar ceea ce știi tu despre el, se termină la un punct, fără îndoială.” K: „Se termină la punctul pe care nu-l poți depăși.” V: „Clar” K: „Și mai departe ce e?” V (zâmbind): „Mai departe e Orașul. Și toate posibilitățile compatibile. E ca un haos cuantic – se poate întâmpla orice oricând oriunde. E foarte instabil. D-aia ai impresia că îți pierzi mințile.” K: „Și cum se termină totul ?” V: „Nu pot să-ți spun. Se poate termina oricum. Asta dacă se termină vreodată” K: „Atunci când nu mai știi, vezi lumea așa cum ar putea să fie. La asta te referi?” V: „Exact. Toate posbilitățile se prăbușesc în aceeași lume.” K: „Frumos, dar încă mi-e greu să văd ce treabă au toate astea cu Orașul.” V: „Nici eu nu înțeleg clar. Dar o să vezi. Tu, cel puțin” Câteva secunde de liniște. K și V vor sta jos, pe jgheabul de pe bloc. V: „Auzi, care era faza cu biletul ăla?... că nu ți-l lăsasem eu” K: „Nu mi-l lăsasei tu, normal. Ãsta era pretextul. Era de fapt de la tipă. Picolița din King; nu aia roșcata, alta. Era de la ea. Vrea să ne întâlnim la șase.” V: „Prea mișto, omule. Și... te duci?” K: „Tu ce părere ai?... Clar că mă duc.” V: „Mda... Ar trebui să fie interesant. Cum o cheamă?” K: „Habar n-am. Deși tipa mi se pare oarecum cunoscută.” V: „Distracție plăcută.” V se ridică. Fade to black. Scena întâlnirii cu tipa { dup-amiaza, pe la 4-5 } { Bianca look #1} Prim plan: K va aștepta pe banca vis-a-vis de King. Ansamblu pe intrare în King. Tipa iese din bar. Tipa (Bianca) traversează; unghiul de filmare se va roti astfel ea să rămână în cadru. Tipa: „Ai venit.” K: „Da.” Tipa: „Nu era sigură că vii.” Tipa se așeza pe bancă, lângă K. K: „Nu mi-ai spus cum te cheamă.” Tipa: „Parcă ziceai că mă știi.” K: „Da, parcă! E o amintire care parcă fuge de mine. Când mă apropi de ea, dispare” Tipa (zâmbind): „Nu-ți spun. O să-ți amintești tu.” K: „Sau poate că nu. De ce ai vrut să ieșim asta seară?” Tipa: „Și tu îmi aduci aminte de cineva... de ceva. Vroiam să văd dacă e adevărat.” K: „Și...E adevărat?” Tipa: „Cred că da.” K: „Hm. Toată lumea are o poveste. A ta care e?” Tipa: „Poveste? Vrei să știi povestea mea?” K: „Printre lucrurile pe care le vreau, e și asta” Tipa: „Povești... aș putea să-ți spun multe.” K: „Da. Dar numai una e adevărata.” Tipa: „Pot fi toate adevărate. Depinde pe care vrei s-o auzi. Pe care ți-o alegi?” K (zâmbind): „Pe aia care îți place ție mai mult” Tipa: „Þi-o spun. Pe una dintre ele. Dar hai să mergem. Vreau să-ți arăt ceva.” K: „Bine. Hai!” Se va filma dintr-un punct simetric față de cel dinainte, încât să fie amândoi în cadru. K se va ridica. Tipa îl va lua de braț, astfel încât să meargă cot la cot și vor porni în jos pe stradă. Se va filma până cei doi ies din cadru. Scena va continua în parc (maternitate). Cadru larg pe K și tipa, cum vin și se așează pe bancă. Cadru larg asupra peisajului. Camera se rotește. K: „E frumoasă povestea. (zâmbește) Și... are final fericit?” Tipa: „Asta depinde de tine.” K: „Cum așa? E povestea ta.” Tipa: „Până aici da... de aici încolo, trebuie s-o continui tu.” (respiră brusc, ca și cum ar vrea să schimbe subiectul) Cum îți place aici? K: „E liniștit. E frumos. Îmi place luminile care se oglindesc în apă.” Tipa: „Vin aici când vreau să fiu singură. Să plâng.” K: „De ce să plângi?” Tipa: „De ce? Fiindcă urăsc lumea asta câteodată. Fiindcă te urăsc pe tine. Fiindcă ai uitat. Fiindcă o să fie... e prea târziu.” K: „Mă întreb ce am uitat.” Tipa: „Tot.” K: „Nu-mi doream să se întâmple asta. Chiar nu-mi doream.” Tipa: „Nici eu. Dar s-a întâmplat oricum.” (își lasă capul între palme) „Vreau o ciocolată în momentele astea” K: „E ciudat. Azi, la magazin, țineam în mână una. Aș fi cumpărat-o, dar una dintre vânzătoare era o scorpie. Dar ce? Ciocolata te ajută să iei decizii?” Tipa: „Nu, deciziile le-am luat deja. Dar m-ar calma.” K: „Nu ai de ce să-ți faci griji.” (își întinde mâna încât s-o cuprindă de după umăr) Tipa (lăsându-și puțin greutatea pe K): „Știu.” (pauză de câteva secunde) „Asta nu s-a schimbat niciodată la tine.” Tipa se ridică brusc. Se ridică și K. K: „Nu pleca” Tipa (îl mângăie pe obraz): „Mâine voi fi acolo. Dacă îți vei aminti, vei știi unde să mă găsești.” Scena mascaților Masă într-o cameră întunecată. Filmat de cât mai sus. În centrul mesei, cutia albastră. Întuneric total. Se aprinde becul albastru și la masă sunt cei trei mascați: „Sunt unu. Sunt unul dintre voi.” „Sunt doi. Sunt unul dintre voi.” „Sunt trei. Sunt unul dintre voi. Noi suntem umilii servitori ai Orașului” Pauză de 10 secunde. Unu: A apărut o problemă. Trebuie rezolvată. Doi: Da. S-a întors. Trei (tipa): Ne ocupăm deja de asta. Prim plan cutia albastră. Unu ia cutia și vrea s-o desfacă. Se stinge becul. Scena visului (I) Un televizor imens pe care e static (fără semnal). În jur, întuneric. O tipă (nu e clar dacă personajul principal sau alta) vine și dansează în fața televizorului. Melodia: Rammstein – Das Modell. La un moment dat (după 1:30 minute), o muzica se oprește într-un fade out. Tipa se clatină și se prăbușește. Intră un sunet de noise (white noise, brown noise). Zoom in pe staticu de pe TV. Scena din baie K vomită. Apoi se spală. Își dă cu apă pe ochi și privește în oglindă (scena e filmată din lateral sau sub un unghi convenabil). Își masează tâmplele ca și cum l-ar durea capul (aici ar fi util un noise tăios). Apoi spune „Bianca”. Și zâmbește. Scena visului (II) Sunet de vânt, puternic, exagerat, cu ecou, distorsionat. Scările de pe bloc vor fi filmate noapte. La capăt stă un bec albastru aprins. Se urcă pe scări, foarte încet. Pe la jumătatea drumului, vor începe, prima dată mai încet, niște țipete de copil mic, care apoi se vor intensifica. Camera va intra în întuneric. Pitch black. În întuneric vor continua să se audă țipetele de copil. Scena telefonului K doarme îmbrăcat pe canapeaua din sufrageria lui V. Are niște tresăriri în somn. Se trezește brusc. Prim plan pe fața lui. Se freacă la ochi. Se dă jos de pe canapea. Caută biletul de la tipă în geaca lăsată pe fotoliu. K (pentru el): „Bianca.” Pune mâna pe telefon și formează un număr (care nu se va vedea). Se așează pe fotoliu. Pune telefonul la ureche. Așteptare 5 secunde. Se va adăuga la montaj țârâitul telefonului de exact trei ori. Apoi iar liniște 5 secunde și un sunet puternic care îl face pe K să arunce reflex telefonul pe canapea. K se ghemuiește în fotoliu, cu mâinile la urechi, cu ochii închiși. Asta durează cel mult 20-30 de secunde. Se încalță, își ia geaca pe el. Și iese pe ușa. Va fi filmat trecând pe lânga ușa de pe scara, dar de data asta nu va mai fi nici un bec aprins acolo. Se va filma coborârea cu liftul și apoi o scurtă parte din drumul lui spre stradă. Tipul va intra într-o casă, și va intra, foarte sigur pe el prin niște camere de preferință cât mai întunecoase. Scena pianului {Bianca look #1} K va intra în camera cu pianul (va fi filmat de după perdea, încât să nu se vadă în cealaltă încăpere). Soundtrack: Lacrimosa – Darkness (bucata de început, fără vocal!) Fata cântând la pian. Trebuie să poarte un pulover nu foarte larg. Nu-l observă pe K intrând. E atentă la pian. Prim plan pe K care o privește, un zâmbet fericit pe fața lui (gloating). Pe ultimele note ale piesei, Bianca îl observă pe K. Și ea zâmbește. Se ridică de la pian. El vine spre ea. O ia de mână. K: „Bianca” Bianca: „Da (clipește). Mă bucur că acum știi. Acum ești tu din nou” Îl mângâie pe obraz. K: „Nu știu ce s-a întâmplat. Cum am putut să uit?” Bianca: „Nu contează. Acum putem să începem iar. Să începem cu începutul” K: „Am visat azi noapte. Și când m-am trezit, știam. Þineam minte, dar nu chiar tot.” Bianca: „Lasă... asta nu mai contează acum.” Bianca apasă un buton de la un CD Player (muzica va fi adăugată la montaj). Soundtrack: Anita Kelsey Gimbel – Sway Cei doi dansează. K: „Ca și cum nu s-ar fi întâmplat niciodată... sunt atâtea lucruri. Te-am văzut plecând și apoi ...” Bianca: „Șșș! Taci. Nu are importanță.” ... Cei doi dansează până melodia se oprește brusc (2 – 2:30 minute). Apar mascații. Soundtrack: Aphex Twin – Come to daddy Unul dintre tipii mascați o înșfacă pe Bianca, iar ceilalți doi îl prind pe K. Bianca (țipă): „Nu! Nu! Plecați! Nu sunteți reali.” Mascații: „Noi da! Noi toți! Noi da! Tu nu! Tu nu! Voi nu!” Tipa mascată îl ține pe K, iar tipul mascat îl pocnește puternic. K cade lat. Prim plan pe K ieșind din casă. Scuipă. Ansamblu pe motocicletă cu Bianca și tipul mascat, care tocmai ia colțul. Ansamblu pe K fugind după ei. Se va filma din perspectiva lui K, care după colț se întâlnește cu alt tip mascat. Peste obiectivul camerei se va trage o pungă transparentă. Mascatul va veni înspre K cu un cuțit (se va vedea neclar), și-l va înjunghia. Unghiul de filmare va fi instabil, ca și cum K s-ar zbate. Filmat în continuare din perspectiva lui K. Cade în iarbă. Unghiul de filmare va fi acum în spate. Se vor vedea picioarele unei tipe în cizme roz. Va fi aruncată la capul lui K cutia albastră. Fade to black. --- Scena operației E nevoie de o cameră mică pentru asta. Nu trebuie să se vadă altceva decât două personaje. Pereții trebuie să fie uniform colorați. Trebuie evident un spațiu închis. Camera poate să aibă cel mult o fereastră. În cadru vor fi doi doctori. Halate albe și măști albe. Halatele vor fi mânjite cu cerneală albastră. Cei doi vor purta mănuși, de asemenea pătate cu colorant albastru. Vor părea că lucrează în burta celui care filmează, murdărindu-se mai mult de colorant. Vor lucra doar cu un bisturiu și cu mâinile. Doctor #1: „... și faza cea mai tare e la sfârșit, când se ridică ăla plin de sânge din mijlocul camerei. Tocmai el e criminalul. Se ridică, inchide ușa și pleacă. E geanial!” Doctor #2: „O să mă uit și eu cu prima ocazie, dar n-am prea avut timp” Doctor #1: „Dacă îți reușește operația asta, ți-ai luat gradul.” Doctor #2: „Sper să iasă OK, profesore.” Doctor #1: „Eh, rahat! Și dacă nu iese ce? E și mâine o zi.” Doctor #2: „Mda!” Doctor #1: „N-au cum să meargă toate. De exemplu, printre ultimii pe care i-am operat, era unul adus de la un accident. Nu era singur, dar el a avut ghinion și el n-a mai scăpat. Nici cu ăsta nu-i prea sigur” Doctor #2: „Accident? Ce accident?” Doctor #1: „Cine mai știe? Eu cu siguranța n-am de unde să știu. Poate n-a fost niciodată nici un accident. Acum e oricum irelevant.” Fade to black. Scena din camera întunecată Pe fundal, un sunet slab de vânt. Trebuie să fie un dormitor (pat, dulap, noptieră cu un telefon vechi, cu disc rotativ; eventual, lângă telefon, va fi o scrumieră cu o țigare care arde), luminat de o lumină slabă, eventual de la o lampă. Imagine tinde gradat dinspre ansamblu spre detaliu – anume înspre pat. Pe pat trebuie să fie geanta roz, cutia albastră. Agenda deschisă și o scrisoare desfăcută (hârtie lângă plic). Prim plan pe agendă, pe care scrie caligrafic: „I’ll go to hell and wait for you”. Prim plan pe scrisoare, pe care scrie urât și neconstant: „Lukrurile pe kare le vreau” Prim plan pe telefon. Pentru simplitate, sunetul se va adăuga la montaj. Telefonul va suna o dată. Pauză de cinci secunde. Va suna a doua oară. Pauză de cinci secunde. Va suna a treia oară. Pauză de 20 de secunde. Fade to black. Scena cu leagănul { Bianca look #2} Se va filma la leagănele care apar în scena IV, cu Toni Cristea. Detaliu pe Bianca, dându-se într-unul din leagăne, foarte încet, privind în gol. În mână are un trandafir roșu. Continuă să privească în gol. Leagănul de lângă ea se mișcă, dar e gol. Miroase trandafirul, își mângâie buzele cu el. Închide puțin ochii și schițează un zâmbet. Scena cu canalizarea O canalizare în care se scurge apa la un debit destul de mare. Prim plan pe apa murdară. Din amonte, va veni scrisoarea și va fi urmărită cu unghiul de filmare până la canal. Scena „porno” { Bianca look #1} {Notă: Fața Biancăi nu se va vedea în timpul scenei ăsteia} {personaje: Bianca, cei trei mascați, Toni Cristea, prietenul lui Cristea } {soundtrack: Aphex Twin – Windowlicker } Pentru scena asta, va fi nevoie de două camere de filmat, ambele cu ecran LCD. Trebuie filmat într-o loc complet nou (unde nu s-a mai filmat nici o scenă), într-un dormitor de preferință Prim plan pe LCDu camerei auxiliare, care este în mâinile mascatei roșcate. Ea stă pe un scaun. Pe ecran ar trebui să se vadă Bianca, întoarsă cu spatele, îmbrăcată într-o geacă (crem cu portocaliu de preferință). Lângă ea, în stânga și în dreapta, câte unul din cei doi mascați. Prim plan pe mascați și pe Bianca. Cei doi o mângâie în lungul brațelor. Fiecare dintre ei, îi spune Biancăi la ureche, dar cu voce suficient de tare: „Principesso!” „Principesso!” Bianca își lasă capul pe spate. Mascații o mângeie din nou în lungul brațelor. Scena continua la fel pentru 30 de secunde, timp în care ea va rămâne cu capul dat pe spate. Mascați îi scot Biancăi geaca și o aruncă. Este foarte important (!) ca ea să poarte exact același pulover pe care îl poartă în scena de dinainte. Bianca: „Puteți începe...” Se oprește soundtracku. Fade to black. Scena lui Hans Pe o canapea, într-o sufragerie (alta decât până acum), Toni Cristea și prietenul lui, care nu a mai apărut. Ar fi preferabil prietenul să fie îmbrăcat la costum. Toni: „Deci?” Prietenul: „Sehr gut! Sie kann ein Modell für uns sein.” Fade to black. Scena cu copilul { Până la un punct, identic cu „Scena visului (II)”} { Fața Biancăi nu se va vedea } { Bianca look #1} Sunet de vânt, puternic, exagerat, cu ecou, distorsionat. Scările de pe bloc vor fi filmate noapte. La capăt stă un bec albastru aprins. Se urcă pe scări, foarte încet. Pe la jumătatea drumului, vor începe, prima dată mai încet, niște țipete de copil mic, care apoi se vor intensifica. Camera va intra în întuneric. Pitch black. În întuneric vor continua să se audă țipetele de copil. Înăuntru va fi becul albastru aprins, după colț, pe jos. Unghiul de filmare se îndreaptă spre lumina albastră. Acolo, lângă bec, va fi Bianca, pe un plastic întins pe jos, cu o păpușă înfășurată într-o pătură. Păpușa nu se vede deloc la început. Ea va strânge puternic la piept pătura în care se află păpușa. Þipetele de copil vor înceta brusc. Lângă Bianca și lângă becul albastru, e o sticlă de votcă, goală sau aproape goală. Din nou, Bianca va părea că plânge și mai tare va strânge pătura în brațe. Bianca: „În zadar... am așteptat să aștept în zadar.” Va lasă pătura și va dezveli fața păpuși, care va fi arsă cu bricheta și desfigurată. Prim plan pe asta. Fade to black. Scena cu CRACKWHORE {Notă: Fața Biancăi nu se va vedea în timpul scenei ăsteia} { Bianca look #1} Se va filma în camera mea. Televizorul cu static pe el. Un zgomot foarte foarte slab de static. Pe pat, cu spatele întors la cameră, va sta Bianca. Este foarte important (!) ca ea să poarte exact același pulover pe care îl poartă în scena de dinainte. Pe pat va fi, deși nu foarte evidentă, geanta roz. Va avea mâneca dreapta ridicată. Își va lovi cu palma mâna de câteva ori. Apoi se va preface că își va injectează ceva – ar trebui să dureze cam 20 de secunde. Își va lăsa mâneca jos. Va lua seringa în mâna dreaptă, încât să o facă vizibilă, fără să o ridice în aer prea mult. Va lăsa seringa să cadă pe jos. Își va lăsa fața să cadă în palme și va plânge. Prim plan pe seringă. Ansamblu pe Bianca plângând. Ar trebui să dureze vreo 20 de secunde. Sunet de telefon mobil – 5-10 secunde. Prim plan pe ecranul telefonului, pe care va scrie „Toni Cristea”. Ansamblu pe Bianca vorbind la telefon. Bianca: „Bună.” #Toni (el nu se va auzi deloc, dar replicile vor fi notate oricum pentru a da o idee despre cât de mari trebuie să fie pauzele): „Cu pașaportul e totul e în regulă?” Bianca: „Da, am rezolvat și cu pașaportul. Mâine merg la aeroport.” #Toni: „O să te aștepte un prieten de-al meu la aeroportul din *****“ Bianca: „Aha...da. Bine....” #Toni: „Mai știe cineva despre asta?” Bianca: „Nu. Nimeni.” #Toni: „Nu i-ai spus nici lui *****?” Bianca: „Nu, nici el nu știe.” #Toni: „Nici **********?” Bianca: „Nu, măi, nu. Nu știu nici ei. De ce l-aș fi spus?” #Toni: „****” Bianca: „Bine. Ne vedem acolo...Pa.” #Toni: „Pa.” Bianca închide telefonul. Fade to black. Scena cu păpușa { Bianca look #2} În cameră, nu e nici un alt personaj. Pe o canapea găsește un pachet cadou, frumos împachetat în hârtie colorată. Se grăbește înspre el, cu o față puerilă și extaziată, cu ochi mari. Rupe ambalajul de hârtie și desface cutia. Înăuntru se află păpușa. O strânge la piept și zâmbește. Rămâne cadrul pe tipă pentru câteva secunde. Tipa pune păpușa înapoi în cutie. Prim plan fix pe păpușa din cutie. Se aude tipa: Bianca: „Mulțumesc, tată (noise). E foarte frumoasă.” Fade to black. Scena cu bolnavul Prim plan pe K, care stă în pat, întors cu spatele la camera de filmat. K tremură are frisoane. Geme ca și cum ar visa urât și nu se poate trezi. Bărbatul din gară vine, îi pune mâna pe umăr. Bărbatul din gară (un ton îngrijorat): „Trezește-te! Nu știi?! E mai bine să fii viu decât mort. Acum, uită. Trezește-te. Hai!” Fade to black. Scena cu toate personajele Aici vor fi prezente toate personajele de până atunci, plus altele – în total trebuie să fie vreo 10-15 personaje. Cei trei în cagule negre, tipa din supermarket, Toni Cristea, V, drogații de la colț de stradă... K va sta într-un colț al camerei, jos (pe ciuci), sprijinit de perete, cu capul lăsat în mâini. Toți vor râde, arătând cu degetul spre K și bătând cât mai zgomotos din picioare. Imagine de ansamblu asupra grupului. Apoi prim plan pe fața lui K. K: „A fost prea târziu. A fost prea târziu” Ansamblu, filmat de jos, din perspectiva lui K, asupra celorlalți care râd. Eventual prim plan pe fețele celor mai semnificativi. Prim plan pe fața lui K, care își ridică fața dintre palme și urlă: „AJUNGE!” Fade to black. Scena de final Se va filma în Þ (bar). Prim plan pe becul roșu, sub care scrie cu majuscule „Vin fiert”. Prim plan pe K stând la masă cu o altă tipa, irelevantă, blondă, cu ochi NU(!) albaștri, poate cu forme ceva mai proeminente. Ea stă în brațele lui și are o privire satisfăcută. La fel și K, dar nu o privire chiar așa satisfăcută, în cazul lui – mai mult una pașnică, docilă, calmă. La masa lor, două căni de vin fiert, goale. Blonda: „Ce bine e așa! E cald lângă tine.” K: „Da. Cred că e de la vin.” Blonda: „Nu, nu e de la vin.” Câteva secunde, nu se întâmplă nimic. K: „Vrei să mergem?” Blonda: „Aha” (ea se ridică, plecând înspre baie) „Vin imediat” (zâmbește) Se așteaptă câteva secunde, pâna tipa intră în baie. K bagă mâna în buzunarul de la geacă. Scoate cutia albastră. O privește trist. O pune pe masă. O ridică, o privește din nou. Prim plan, apoi cadru larg. O deschide, așa încât să nu se vadă ce e în cutie. O închide și o pune în buzunar. Asta ar trebui să dureze 2 minute. Tipa să vină de la baie. Blonda: „Hai!” K se ridică și pleacă amândoi de mână. Ies pe ușă. Prim plan pe becul roșu. Fade to black. Descrierea Biancăi Tipa trebuie să fie mai înaltă, slăbuță pe cât posibil. Sânii nu foarte mari (chiar mici). Ochii albaștri. În cele mai multe ipostaze (întâlnirea cu K, scena pianului, scena Crackwhore, scena porno, eventual chiar scena barului și scena copilului) va trebui să aibă cât mai aproape de următorul look (lookul #1): cizme (roz, de preferință), pulover (nu foarte larg), pantaloni (blugi sau de orice alt fel), o geacă (atunci când e cazul, pentru scenele de exterior; crem sau orice altă culoare deschisă). De preferința, ochii (pleoapele) tipei, ar trebui machiați cu orice culoare roșiatică. Pentru scena leagănelor și scena copilului ar trebui adoptate orice alte lookuri (look #2), eventual (dar nu neapărat) diferite între ele, nimic spectaculos. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate