Ultima noapte…
(Căutându-l pe Theo)
Drama în două acte

Personaje:
-Theo, un tânăr cu care soarta a fost prea cruntă, suferind de schizofrenie, bântuit de propriul subconstient, pe care nu-l poate nici defini, nici ințelege.
-Anna, singura persoana care a reușit să se apropie de Theo, pare a face parte din el, într-atât de apropiați sunt cei doi.
-Elise, soră de caritate, fată în casă
-O Statuie
-O Voce, in capul lui Theo
-Nimicnicia, primul coșmar
-Perfecțiunea, al doilea coșmar
-Frica, al treilea coșmar
-Ignoranța
-Un doctor
Actul I
Scena I
(Interior de studio de moda veche, cu o biblioteca, un fotoliu sau șezlong comod, un birou pe care stau împrăștiate cărți, foi de hârtie, o pană într-o călimară; un pat, langa pat o noptieră cu o lampă cu gaz și un scăunel.Undeva, un pian de care stă sprijinită statuia. Intră mai întâi Theo, apoi dupa un timp, Doctorul)

Theo
(figură îngrijorată, îmbrăcat într-o cămașă cu gulerul neglijent lăsat descheiat, fără cravată, aduce cu un student în mizerie, se plimba agitat pe scena așteptând intrarea doctorului)
Unde-o fi? Unde poate să fie? Ce e azi? Marți? Da domnule, e marți...azi trebuia sa vină...unde o fi și doctorul ăsta?!
(intră Doctorul, un bărbat la 45-50 de ani, îmbrăcat în costum elegant, cu baston în mână, și cu un calm desăvârșit îl salută pe Theo)
Doctorul
Ziua bună, tinere.
Theo
(aruncându-se cu disperare la picioarele doctorului, aproape plângând)
Doctore! Doctore, eu nu sunt nebun! Nu sunt, m-auziți? Mă-nțelegeți?
Doctorul
(păstrându-și calmul, aranjându-și sacoull)
Tot ce posibil, tinere...vom vedea. Acum daca ai vrea să te așezi în fotoliu și să nu mai ștergi podelele, cred că ar fi bine pentru amândoi. În fond...nu am vrea să luăm pâinea de la gură celor ce fac curat pe aici, nu am dreptate?
Theo
(vorbind din picioare, apoi așezandu-se comod în fotoliu)
Da Doctore...îmi cer scuze dar eu...eu nu mai stiu ce e cu mine. Ma pierd. Nu ma mai înțeleg. În mintea mea văd chipuri pe care nu le cunosc. Eu nu ma cunosc. Devin altcineva, pe zi ce trece, nu ma mai pot concentra, nu mai pot scrie...de ce nu mai pot scrie? Sau...sau câteodata gânduri negre mă cuprind, și atunci scriu...dar ce scriu eu atunci, nu-i pentru sufletele oamenilor.
Doctorul
(cu același calm)
Tinere, nu-i nimic (ca pentru sine) e un caz interesant...diagnosticul probabil e schizofrenie.(lui Theo) Tinere, stai liniștit, e ceva...normal, la vârsta dumitale.(moment de liniste) Ba nu...n-am să te mint, există șanse de 90% ca dumneata să fii suferind de schizofrenie. Spune-mi, ceea ce vezi, te sperie?
Theo
Nu...adica...nu totdeauna...mai am câteodata coșmaruri, dar eu sunt tare...nu ma sperii eu așa ușor.
Doctorul
Foarte bine, am să-ți recomand niște medicamente...ușoare, de altfel, un tratament ușor și nedureros, ai să vezi, o să fie totul bine (către public) mi-ar plăcea enorm să-l internez undeva, să-i studiez mai indeaproape cazul...e foarte interesant, acest tânăr.

Theo
Doctore, încă ceva...ce este schizofrenia? De ce eu? Am greșit cu ceva?
Doctorul
Ai să înțelegi pe parcurs, tinere, ce este...nu e vina ta. Despre aceasta boală...nimeni nu știe prea multe, iar mintea pacientului e de multe ori prea tulbure pentru a putea dezvălui detalii...dar nu e cazul dumitale, tu ești un tânăr reușit. Să mai vii la mine peste o lună, să vedem cum evoluează lucrurile.
Theo
(cu o expresie speriată pe figură, aproape de un atac de panică)
Bine Doctore...bine...bine...bine Doctore... o...zi bună...bună bună (iese dezorientat)
Doctorul
Întortocheată mintea umană...întortocheată și alunecoasă, și neînțeleasă. Bietul tânăr...
(iese din scenă jucându-se cu bastonul pe care în tot acest timp îl ținuse la picior; se sting luminile si Theo se așeazăla birou)

Scena II
(pe scenă, întuneric; Theo stă la birou, gândind-monolog înregistrat; este îmbrăcat într-o cămașă de noapte neagră; mai târziu, Anna)
Theo
(după ce își spune monologul, desfigurat de durere, de intensă suferință psihică, Theo începe această replică pe un ton grav, apoi vocea îi devine plângătoare până la patetic. )
Nu se mai poate...Dumnezeule, jur sa-mi iau viața, așa nu se mai poate. A trecut o saptămână de când a venit doctorul acela, mi-a zios să vin la el peste o luna. Hahahhaha, eu nu mai am o luna!!! Cine sunt eu? Nu mă mai cunosc...cuțitul! Unde-i cuțitul?! Unde este CUÞITUL!? Am să termin odată pentru totdeauna cu asta!
(tensiunea crește și Theo e pe punctul de a ceda. Apucă un cuțit de pe noptieră)
AH! Aici erai! Cuțitul...(cade în genunchi) Doamne, de ce-mi faci asta? De ce? Acum, eu mor...acum ei mor...eu sunt Alfa si Omega, începutul și sfârșitul...cine spunea asta? Nu mai contează...acum toată lumea moare odata cu mine (pune cuțitul la gât și se pregătește să moară, Anna apare dintr-un colț intunecat al scenei. Este o fata tânără, căreia veșmântul alb îi conferă o imagine angelică)
Anna
(grav, imperativ)
Theo! Ce faci?! Lasă jos prostia aia!
Theo
(cu mirare)
Cine...cine ești tu?
Anna
Lasă asta acum...tu nu trebuie să mori...nu acum...nu aici. Ascultă-mă bine. Lasă cuțitul jos.
Theo
(dezolat)
Bine...oricum...nu...aveam de gând s-o fac...nu aveam puterea s-o fac...(aruncă cu dezgust cuțitul undeva în scenă)Și totuși..cine ești TU? Și eu...EU cine sunt?

(Trec câteva momente în care pe fundal muzical cei doi mimează o conversație; la un moment dat rămân nemișcați și fumul care năvălește in scenă exprimă trecerea anilor și acțiunea continuă 5 ani mai tărziu, cei doi fiind „dezghețați” brusc, Theo pornind spre pat iar Anna ieșind din scenă.)

Scena III
(Theo singur, pe marginea patului. Vocea sta așezată pe pat, în chip de pernă. Este îmbrăcată într-un voal uriaș)
Theo
Iată că noaptea a venit din nou și totuși mie, mie Theo, mi-e frică să mă culc, căci știu, știu prea bine ce m-așteaptă pe tărâmul viselor!
Vocea
(batjocoritor)
Nu știi nimic...NIMIC! Tu nici măcar nu exiști! Hahaha...tu...tu...tu(ecoul dispare treptat)


Theo
(urlă)
Taaaaci!! Taci! Oprește-te!!! Nu mai suport! Iar și iar conștiința îmi vorbește, iar și iar îmi chinuie zilele precum coșmarurile îmi chinuie nopțile, CE sunt eu?! Sunt doar un OM, un om bolnav, și-această boală a minții mi-a mâncat sufletul într-atât încât nu (ezită) încât...nu...mai sunt uman...sunt...cine sunt?(erupe violent)CINE SUNT?! Hei tu!! Voce! Unde ești acum? Þi-e frică poate să dai ochii cu mine?! Unde ești? Ce sunt? Cine sunt, Voce!? CINE sunt?(târându-se pe podea) Sunt ceea ce sunt și doar atât, nimic mai mult, sunt...om...m-auzi, Voce? Sunt ceea ce sunt, doar atât, nimic mai mult, și sunt uman...atât de uman...(zace întins pe podea în poziție fetală)Eu...sunt....sunt....sunt...oh daaa...sunt...ce bucuros...sunt(adoarme)
Scena IV
(Theo întins pe podea, intră Nimicnicia, îmbrăcată în rochie albă)
Nimicnicia
Iată că noaptea s-a lăsat din nou și lui Theo...bietului Theo îi era frică să adoarmă...dar acum doarme somnul cel dulce, care-l duce spre tărâmul meu, spre tărâmul coșmarurilor...cât de dulce-al său chin în astă seară, căci îl voi face să simtă ceea ce nimeni vreodata, viu sau mort, n-a simțit; eu îl voi coborî până în adâncurile sale și-l voi face să se teamă, îl voi face una cu nimicul, și cu nimicnicia mea. Theo...unde ești Theo? Trezește-te și fii binevenit în al tău dulce coșmar!
Theo
(se trezește din somn, se ridică și privește în jur confuz)
Cine ești tu? Ce ești tu și cu ce drept îmi distrugi odihna, noapte de noapte, iar și iar?
Nimicnicia
Oh Theo...nu te teme...eu sunt un umil coșmar...sa nu te temi, căci de te vei teme, vei muri...neîndoielnic, vei muri!
Theo
Lasă-mă în pace! Lasă-mă, auzi? Lasă-mă!! În PACE! Lasă-ma!!! Te urăsc! Nici măcar nu exiști! Chiar NU exiști! Tu...acum știu...tu...ești Nimicnicia!
Nimicnicia
Nu, Theo...nu eu, ci TU ești nimicnicia...nimicul în cea mai pură perfecțiune a sa, tu ești Nimicnicia însăși, și ea este parte din tine! Ești nimicul universal, Theo...Nimicnicia!
Theo
Eu sunt totul! TOTUL! Totul, m-auzi? EU te-am făcut, tu ești eu, tu ești produsul minții mele...am învățat asta în 5 ani de suferință! Eu sunt eu, și tu ești eu, și eu sunt TOTUL!
Nimicnicia
Ești și nu ești, tu nu ești nimic, Theo, nimic, nimic, nimic(dansând în jurul lui Theo)haide dragă Theo...lasă-te pradă mie, renunță, cazi, dansează cu mine, fii una cu mine! Cazi în abis și fii nimic, tu ești NIMIC, nimic...
Theo
(râzând isteric)
Ai venit în astă lume, ai abuzat de mintea mea slăbită, te-ai strecurat precum cancerul în subconștientul meu, și acum vrei să mă tragi în păcat și placere? Cu TINE? Una e Anna! Una e! Și eu sunt totul pentru ea cum ea e totul pentru mine! Una e Anna! Anna! Iubita mea! Nu mă poți face să dansez, nu mă pozi face să te am, eu sunt totul, să dispari! Să dispari din ochii mei, din mintea mea! Nu mi-e frică de tine! Nu mi-e frică!
Nimicnicia
Theo, Theo...ai să cazi, ai să cazi, tu nu mai ești tu, tu nu mai ești nimic, ești o iluzie (dansând în jurul lui Theo pe o muzică sinistră) ești nimic, nimic, nimic...(fuge din scenă lăsându-l pe Theo tremurând și trezindu-se din somn)
Scena V
(Theo singur, mai apoi Anna)
Theo
Ce noapte...ce noapte! Măcar...măcar m-am convins că sunt TOTUL! Acum știu că sunt totul...totul!
Vocea
Ignorant...penibil...demn de milă!
Theo
Pleaca! Pleaca, n-am să te ascult! PLEACÃ!
Vocea
Sunt în tine, sunt parte din tine...nu poți să mă alungi chiar așa...nu ai puterea s-o faci! Te-ai pierde fără mine.
Theo
Aș fi totul fără tine! Eu SUNT totul, și totuși, cine sunt, Voce?
Vocea
Tu ești tu și numai tu și nimeni altul, iar până mâine, mâinile-ți vor fi pătate de sânge! Ascultă-mă bine, SÂNGE pe mâinile tale!
Theo
Aiureli, Voce fără sens! Eu sunt totul! Nu am sânge, sunt din energie!
Vocea
Tu nu știi cine ești...tu nu ai VREA să știi cine ești...n-ai avea puterea să te împaci cu ideea!
(Intră Anna,alergând spre Theo, supărată)
Anna
Theo...Theo, de ce vrei să mă rănești? Credeam că ne-am înțeles, nu mai vorbești singur de acum încolo!(rugătoare) Te rog, ajută-mă să te ajut...știi că te iubesc, dar nu pot să te ajut cu nimic dacă continui să vorbești singur!
Theo
(calm)
Dar...dar Anna...Anna iubito...nu e vina mea, știi că nu e vina mea...e EA...e vocea aia nesuferită pe care o tot aud...ea mă face să vorbesc, și trebuie să-i răspund pentru că...vezi tu, Anna...vocea aia sunt eu, ea vine din mine.
Anna
Theo...ai uitat ce-au zis toți doctorii? Trebuie să lupți! Să nu-i mai răspunzi, Theo, dacă mă iubești. Poți tu să-mi promiți că nu mai răspunzi?
Theo
Dar Anna...Anna, știi că nu pot...ar fi...aș fi...cuprins de singurătate, mâncat de singurătate...ucis de singurătate dacă...o iubesc, Anna, o IUBESC....vai mie, ce am zis? Sigur că n-o iubesc mai mult ca pe tine, te rog să mă ierți, știi că-mi ești zeu și altar, dar...nu pot să-ți promit.
Anna
(Îl ia de mână)
Theo...știu că mă iubești dar...Theo, iubite Theo, asta...asta nu mai poate continua. Am s-ajung EU la ospiciu într-o zi dacă continui așa.
Theo
(face o criza, râde sălbatic)
Hahahha, dreptul la tăcere! Dreptul, stângul, dreptul, stângul! Am să tac! Da, am să tac, dreptul la tăcere, tăcere, tăcere...tăcere și liniște totală...unde ești acum, Voce perfidă, să-mi tulburi liniștea?
Anna
(plânge)
Theo...te rog, încetează, ai să te rănești...știi că doctorii au zis să nu mai țipi...ia-ți doctoriile, te rog
Theo
Doctorii? Care doctorii? Mă simt perfect...n-am nevoie de doctorii! Heh...auzi la ea, doctorii, la ce bun doctoriile când în somn mă chinuie coșmarurile?
Anna
Theo, te implor...te implor, ia-le!
Theo
Numai dragostea ce ți-o port mă face să îndur din nou chinurile somnului, așa că iată: iau pastile! Iau...OPIU! căci este un remediu, căci mă inspira! Trebuie să scriu, sunt poet, cel mai mare poet al tuturor timpurilor, eu sunt poetul universal, sunt toți poeții din lume!
Anna
Theo...iar delirezi...ia-ți pastilele, te rog!
Theo
Da Anna, da, pastile, tu și pastilele, la asta se rezumă existența mea, dar nu, să nu mă înțelegi greșit, să știi că te iubesc!
(ies din scena Theo și Anna, apoi se reîntorc, și se așează la o măsuță)

Scena VI
(Theo, Ana, Elise, apoi Perfecțiunea)
Theo
Anna, Anna, ce dimineață superbă, superbă, parcă ar fi ultima mea dimineață!
Elise
Un ceai, domnule?
Theo
Elise! De câte ori ți-am spus să nu mai intri la mine în birou fâră să fii chemata?!
Elise
Da domnule, de multe ori, domnule, îmi cer scuze domnule...
Theo
Elise, IEȘI! Acum!
Elise
Da domnule, acum, domnule..
Theo
ELISE! Mai ești aici?!
Elise
Am plecat!
Anna
Theo, poate că n-ar trebui să te porți așa de urât cu ea...e o fată bună, biata de ea.
Theo
Nu pot să-nțeleg de ce îi ții partea. E grea de cap! Nu înțelege nimic! Parcă aș vorbi singur când îi explic ceva!
Anna
Lasă Theo, lasă, fii și tu mai înțelegător...
Theo
Bine Anna, bine, bem un ceai?
Anna
Bem, Theo...bem...
Theo
Elise! Eliiiise!! Pe unde umbli?
(Elise intră din nou în scenă, alergând cu un ibric de ceai în mâini)
Elise
Aici sunt domnule! Ceai?
Theo
Da Elise, da, ceai, mult mult ceai! TOARNÃ!
Elise
Domnule? Așteptați pe cineva? Ufff...m-ați zăpăcit de tot, am pus două cești de ceai pe masă!
Theo
Nu, nu Elise, nu aștept pe nimeni, nu vezi că beau un ceai cu Anna?
Elise
(către public)
Iar începe cu Anna lui...mă înnebunește! Aș vrea s-o văd și eu odată pe această Anna! Offf,dac-ar ști el...
Theo
Elise, ai spus ceva?
Elise
Nu, nu domnule, nimic...ceai?
Theo
Da, Elise, DA, CEAI! Torni azi, sau așteptăm până mâine pe la ora asta?


Elise
Da domnule, ceai, domnule, azi, domnule(toarnă ceai în cele două cești de pe masă, apoi își găsește treabă prin birou, ștergând praful)
Theo
(bea ceaiul dintr-o sorbitură, în timp ce Anna îl varsă pe al ei într-o parte)
Anna, dacă știe și fata asta să facă ceva bun, atunci e vorba despre ceai. Grozav ceai, Anna!
Anna
(calmă, aproape rece)
Da, Theo, bea...bea ceaiul...bea...bea!(se ridică și pășește afară din scenă)
Theo
(panicat)
Anna! Anna, unde pleci? Ohh...ce am luat? Ce am luaaaatt??? Elise!! Eliiise!!! (Elise indiferentă, obișnuită cu astfel de scene, iese calmă din birou) Oh...nu-mi mai simt picioarele...ce...ce ai pus în ceai, Elise! Eliiise!! ce am luat?(scapă ceașca din mână)Nu...nu somnul...nu din nou...nu la fel...NICIODATÃ! Nu...n-am să...n-am să dorm!(se împleticește și cade pe pat; intră Perfecțiunea, în rochie neagră)
Perfecțiunea
Theo...Theeeeooo!
Theo
(se ridică de pe pat, se uită în jur, confuz, ca în scena Nimicniciei)
Te...te cunosc! Ai mai fost aici!
Perfecțiunea
Theo, Theo ce ești tu? Cine ești tu?
Theo
Da...da, biet coșmar, acum știu, nu mă mai poți speria...eu nu sunt nimic...știu, acum...știu.
Perfecțiunea
Nu Theo...biet Theo...tu ești TOTUL!
Theo
Nu...nu se poate, eu sunt nimicnicia! Auzi? Eu sunt nimicul! NIMICUL...iar tu, tu ești doar o născocire a imaginației mele...tu nu exiști!
Perfecțiunea
Oh da? Crezi? Tu ești totul, TOTUL!(dansează amețitor în jurul lui Theo, acesta cade, ea își continuă dansul)Tu, Theo, tu, TOTUL, totul, Theo! Ridică-te, ridică-te și dansează cu mine! Ridică-te! Eu sunt Perfecțiunea! Nu-mi nega drepturile...nu-mi POÞI nega drepturile...
Theo
(pune mâinile la urechi)
N-am să dansez, n-am să te ascult, n-am să te privesc! Eu sunt nimic, și eu sunt totul, căci eu sunt tot ceea ce a fost și are să fie! Acum lasă-mă, și nu mă mai tortura!
Perfecțiunea
Oare nu sunt frumoasă? Oare nu sunt PERFECTÃ? Oare nu sunt Perfecțiunea însăși? De ce trebuie să mi te opui? Eu pot face să te doară...de ce vrei să mă faci să fac asta?
Theo
Durerea ta...nu-i nimic mai mult decât un vis, tu nu mă poți lovi mai mult decât durerile de zi cu zi...
Perfecțiunea
Simte-mă! Înțelege-mă! Perfecțiune atinsă prin durere! Ridică-te și simte-mă curgând prin tine!
Theo
(geme de durere, se ridică de jos)
Trebuie...să...rezist...tu...exiști doar în mintea mea....aaahhhhhhhh....și...mintea..mea...nu ma poate...răni...fizic!(cade înapoi)
Perfecțiunea
Simte-ma! Simte-o! DURERE! Curgând prin tine...să suferi pentru mine! Căci eu sunt Perfecțiunea ta și tu ești eu și noi suntem totul! TU ești totul!
Theo
(se bate cu aerul, disperat)
Dispari! Dispari! Eu nu sunt nimic...iar tu ești doar un vis!
Perfecțiunea
Am să mă-ntorc după tine, Theo, ne vom întoarce după tine...și ăsta-i doar începutul...să te temi de noi...sau vei muri!
Theo
Dispari!!! Să nu te mai văd, să nu te mai aud, căci de te voi vedea prin preajma mea, pe viața mea mă jur că vei muri!
Perfecțiunea
Theo, Theo, Theo...ești un cadavru ambulant. Theo, bietul Theo...și-a luat viața...sângele ei pe mâinile tale, Theo...criminal, maniac, sinucigaș...(iese)


Scena VII
Theo
(confuz, se plimbă prin scenă)
Sângele ei? Al cui sânge? Eu nu-s un criminal...poate...că am să-mi curm suferința, poate...dar totuși...nu, sunt prea puternic pentru asta! Nu...nu, e clar, nu trebuie să las asemenea lucruri minore precum coșmarurile să mă ducă la suicid...
Vocea
Hahhahaha...Theo, Theo...
Theo
Iarăși tu? I-am promis Annei că n-am să-ți mai răspund...și totuși iată-mă, aici, singur, vorbind cu tine, o voce în capul meu...pentru ce? Până una alta...vorbesc cu mine...mă-ntreb, oare de ce te strig pe tine, TU, când tu ești eu și-ar trebui să mă strig pe nume! Theo! Theo!!!
Vocea
Theo...nu te obosi, eu sunt boala ta, și orice-ai face, eu voi fi aici, cu tine, până-n ceasul morții tale...când sângele tău ma va îneca.
Theo
Sânge, moarte? Ce ești tu? Eu nu gândesc așa...niciodată!
Vocea
(batjocoritor)
Nu te mai contrazice singur, Theo, chiar tu ai spus-o, eu sunt tu...prin urmare ideea morții tale, ce mă bântuie pe mine, te chinuie și pe tine la fel de mult...cât de prostuț ești, cât de naiv...hahahah...Theo, Theo, prostuțule...prostuț, prostuț....
Theo
(legănându-se înainte și înapoi, cu mâinile la urechi)
Taci, taci taci taci! Refuz să te mai ascult! Taci!
Vocea
Ești un om bolnav, Theo, ești un paria, ce rost mai are viața ta acum? Tot ce ți-a mai rămas e dragostea aceea oarbă pentru Anna, Anna care e, în fond și-n definitiv, umană...ce s-ar întâmpla dacă ai pierde-o? Și...o vei pierde, căci ea va muri, și tu știi asta, criminalule! Sângele ei îți va păta mâinile și conștiința bolnavă. De ce? De ce spun asta? Pentru ca eu sunt tu! Și tu ești EU, indiferent de ce ai face, și eu-ți cunosc fiecare gând, și deși nu vrei să mă asculți, nici să mă crezi, nu mă poți face să tac, căci eu sunt o voce care vibrează în adâncurile încețoșate ale subconștientului tău! Ascultă-mă Theo, ascultă-te, Theo, alege moartea, Theo, pune capăt acestei mizerii, Theo...Theo, Theo, Theo!
Theo
Nu...NU! Niciodată! N-am să cedez! Eu singur nu mă pot ispiti, vocea mea nu-mi poate porunci să mor, și pentru Anna, jur că voi trăi!
Vocea
Theo, de ce te legi cu jurăminte pe care știi că nu le poți respecta? Și tu, și eu, și noi împreună știm că adevărul doare, dar ai să mori..de propria-ți mână.
Theo
Eu nu mai sunt eu, eu nu...gândeam...așa...dar...de așa-mi stă scris, atunci așa să fie! Voi muri, dar nu acum!
Vocea
DA!
Theo
NU!
Vocea
DA! Da, Theo, da!
Theo
(cântă un cântecel pentru copii)
Vocea
Theo...știi că n-are rost să eviți...
Theo
(cântă în continuare)
Vocea
Theo...uiți că eu sunt tu și tu ești eu...n-are rost să încerci să mă elimini...
Theo
Atunci n-am să te evit! Am să fug de tine! Am să mă-nchid în mine și n-am să te mai ascult! Dispari!
Vocea
Mă duc...mă duc dar nu pentru mult timp..timp...timp(ecoul se stinge treptat)
Theo
În sfârșit, câteva prețioase momente de liniște...niciodată n-am prețuit liniștea cum o prețuiesc acum...acum când știu adevărul, când, mai presus de a cunoaște, eu accept adevărul...sunt bolnav. Și acum...acum urmează lupta cea mare...lupta cu adevărul și conviețuirea cu boala...acum, acum trebuie sa dorm, sau să scriu, sau...sau să vorbesc cu Anna...știu, am să vorbesc cu Anna...lucrul ăsta mă ajută mereu...(iese din scenă; intra Elise, șterge din nou praful)
Elise
Unde-o fi domnul? Sper să nu fi făcut vreo prostie, bietul de el! Parcă e un copil, mereu trebuie să am grijă și să curaț în urma lui. Off, și e așa o minte strălucită...dac-ar ști el, numai dac-ar ști...dar el nici nu ma vede, o vede doar pe EA...pe acea Anna de a cărei existență mă îndoiesc tot mai mult pe zi ce trece...Theo, bietul Theo...(iese din scenă; cortina)

Actul II
Scena I
(același decor, patul lui Theo și noptiera cu veioza pe ea; Theo intră în scenă confuz și dezorientat, merge spre pat și se oprește la marginea lui)
Theo
Dumnezeule ce noapte lungă...oare n-o să mai fie niciodată dimineață? Oare am să dorm mereu trezindu-mă în același coșmar perpetuu? Parcă tocmai am discutat cu Anna...nu mai știu exact despre ce...mi-a dat iar blestematele alea de pastile, și ceea ce trăiesc acum, nu știu de-i vis or aievea-i
Camera asta...seamănă cu dormitorul meu, dar...ce este de fapt? Ciudat...ar fi trebuit să intervină vreun coșmar până acum; poate totuși nu visez...sau...
Frica
(intră în scenă îmbrăcată în rochie gri, ca un melanj între cele două coșmaruri anterioare)
Theo...Theeeoo...privește-n urma ta...
Theo
(calm)
Mda...era prea frumos ca să fie un coșmar...trebuia să apară, mai devreme sau mai târziu...și totuși, ceea ce nu văd n-are cum să mă rănească, n-am să privesc în urmă!
Frica
Theo...dacă nu mori, te ucid eu...întoarce-te și privește-mă!
Theo
(hipnotizat)
Ce ești tu?
Frica
Sunt cel mai urât coșmar al tău...
Theo
Ce ești?
Frica
Eu sunt...Fricile tale!
Theo
Imposibil...eu nu mă tem de nimeni decât de...mine.
Frica
Atunci...eu sunt tu...
Theo
Imposibil...Vocea...sunt eu, eu..sunt eu, coșmarurile mele sunt...eu...dar tu? Ce ești tu??
Frica
EU sunt Fricile tale!
Theo
Nu...nu ești...trebuie că ești Perfecțiunea...arăți ca ea...sau...Nimicnicia, vorbești ca ea...
Frica
Sunt Perfecțiunea căci frica e perfectă, sunt Nimicnicia căci FRICA ți se cuibărește în cele mai adânci cotloane ale minții, eu sunt totul și nimic, iar tu...ești doar tu!
Theo
Atunci...pentru ce ai venit?
Frica
Am venit să te ucid...
Theo
(repetă mașinal)
Ai venit să mă ucizi...
Frica
Am venit...să te ucid!
Theo
Atunci...nu-mi faci nici un rău...ma eliberezi de suferință și mă scutești de umilința suicidului...deci Frică...nu mi-e frică de tine!
Frica
Vei muri încet...
Theo
(același joc)
Voi muri...încet.
Frica
Vei avea...o moarte dureroasă!
Theo
Voi avea...o...moarte...o moarte dureroasă!
Frica
Nu mai ai nimic de spus?
Theo
Ce pot să mai spun? Voi muri. S-a terminat povestea, s-a terminat durerea, s-a terminat cu boala și s-a terminat cu mine!
Frica
Ești puternic...foarte puternic...dar nu poți rezista Fricii...daca nu mori...atunci...eu te voi ucide!
Theo
(cu calm și luciditate)
După cum vezi...sunt foarte calm. Nu mă tem de Moarte și mi-o doresc, să vie, n-are decât!
Frica
(dând ocoale lui Theo precum un animal de pradă)
Ai să înveți, Theo, să te temi de mine, să mă uraști, ai să înveți să mori...
Theo
Am sa-nvăț să mor...nu murim cu toții, într-o zi?
Frica
Nebun impertinent! Simte-mă!
Theo
(cade)
Și...totuși...nu...mi-e frică!
Frica
Simte-mă! Fie-ți frică! MORI!
Theo
(cu o voce sugrumată de durere)
Și...totuși...nu mi-e...FRICÃ!
Frica
Theo...vei muri. Îți urez o moarte plăcută, căci va fi de propria-ți mână. Cu sinceritate, a ta FRICÃ!
Theo
Mă simt VIU! Nu voi muri precum imi ceri, nu voi muri când vrei, nu-mi voi lua viața!
Frica
Atunci înainte de moarte...sufletul îți va fi măcinat, și înainte de aceasta, dragostea-ți va fi măcinată, ucisă de ignoranță...și sângele...sângele ei va fi pe mâinile tale!
Theo
NICIODATÃ! N-am să cedez...cum n-am cedat perfecțiunii, nici nimicniciei, n-am să cedez FRICII!

Frica
Da, Theo, dar vezi tu...eu sunt esența a tot ceea ce este...eu sunt frica mielului în fața măcelarului, la fel de bine cum sunt frica lupului care moare prins de o capcană, eu sunt frica lumii ce se îndreaptă spre al său sfârșit, eu sunt...
Theo
TACI! Liniște! Știu ce ești, dar nu ești parte din mine!
Frica
Îndrăznești să afirmi că nu te temi de nimic?
Theo
DA!
Frica
(batjocoritor)
Imbecilule! N-ai nici ceea mai mică idee despre NIMIC! Ești atât de confuz, de închis în tine, încât refuzi să vezi ceea ce este atât de evident! Mi-e silă de tine! Și-ți voi arăta temerea ta cea mai mare.
Theo
(se ține de cap, țipă cu disperare)
Ieși...din...capul...meu...IEȘI...n-am să ma supun ție din cauza ei!
Frica
Daaa...daaa!! se pare că până la urmă tot ți-e frică de ceva! Hahahahha...tot ți-e frică de ceva!!
Theo
Nu mă tem de nimeni și nimic și de tine nu mi-e frică!
Frica
Da...daa...așa...luptă...irosește-ți energia...irosește-ți viața...cedează-mi!
Theo
Trebuie...să...mă...trezesc...
Frica
Nuuu Theo...nu...ăsta nu e un coșmar ca oricare altul...privește-mă! Sunt FRICA! Sunt cel mai sumbru coșmar al tău!
Theo
(încearcă să se ridice de pe podea, cade din nou)
Nu...trebuie...să...cedez!
Frica
Vezi? Simți? Aceea e Frica ce te țintuie la pământ! Nu te ridici de acolo decât când zic eu...acum eu am controlul! Sufletul tău e al meu, și chiar acum se umple cu germeni de frică...vei muri, Theo...
Theo
Sufletul...meu...nu-i al nimănui!
Frica
E al meu!
Theo
(luminat la față, calm, ridică capul și privește Frica)
Acum...acum știu!
Frica
Acum știe...știe!
Theo
Tu...tu m-ai adus aici! Tu m-ai făcut să ajung așa! Tu ești...FRICA! Tu m-ai chinuit în toți acești ani...5 ani...
Frica
Da...acum știe...știe!
Theo
Totul era așa bine până să apari tu...Anna!! De ce nu m-ai lăsat...acum 5 ani, de ce nu m-ai lăsat s-o fac? De ce?? Atunci...în noaptea aia...totul se putea termina...dar tu nu m-ai lăsat! Tu și...și FRICA! Acum știu.
Frica
Oh Theo...dar nu era scris să se termine în noaptea aia...căci fără tine...eu ce aș fi fost? Sentiment orfan căutând un suflet slab în care să mă cuibăresc...

Theo
Sunt...pierdut, Frică...sunt pierdut, m-am rătăcit, ajută-mă să găsesc cărarea!
Frica
Toate la timpul lor...acum trebuie să te trezești...n-am venit să te ucid, Theo, am venit să te fac să conștientizezi...haide, trezește-te..trezește-te!(iese din scenă lăsându-l pe Theo singur)
Theo
ANNA!!!!
Scena II
(Theo se ridică, pune mâinile streașină la ochi, și se uită undeva în spatele scenei ca și cum ar privi la o fereastra aflată în depărtare)
Theo
Se crapă de ziua, și iată că eu, Theo, am mai supraviețuit unei nopți...dar nu mă simt odihnit...niciodată nu mă simt odihnit...și Frica...ce sentiment perfid...dacă nu mă trezeam...m-ar fi ucis! Trebuie să-i spun Annei...ba nu, e prea devreme, nu vreau s-o trezesc din somn. În fond...a fost doar un coșmar, ca oricare altul...
Vocea
Da...ca oricare altul...
Theo
Taci...parcă-ți spusesem să nu mi te mai plimbi prin cap, prin minte!
Vocea
Theo...eu SUNT mintea ta!
Theo
(cu calm)
Mda...ești...și? În zorii acestei zile eu nu te voi asculta...hai, pleacă, și lasă-mă să mă culc la loc, sunt chiar curios cum se va termina astă noapte.
Vocea
Noapte bună Theo...VISE plăcute...puricii să te sărute!
Theo
(se întinde pe pat și-l ia somnul; intră Anna)
Noapte bună...Voce...
Anna
Theo...am devenit coșmarul tău!
Theo
Nu...tu...nu ești reală, tu nu poți fi reală, eu te iubesc!
Anna
(arătând cu degetul spre Theo, ca și cum ea ar fi o oglindă, și nu un om)
Privește, Theo...sunt pe moarte! Suntem pe moarte....
Theo
Dumnezeule, sunt blestemat...de ce trebuie să mă bântuie cea pe care o iubesc atât de mult?
Anna
Theo...de ce ești atât de dur cu mine? Nu te bântui...îți păzesc doar visele...
Theo
Nu-i adevărat! Nu-i...adevărat! N-am destulă încredere în tine ca să-ți dau drumul în visele mele! Ce ești tu, impostoareo??
Anna
Theo...nu sunt o impostoare...privește-mă...atinge-mă! (îi întinde mâna lui Theo, acesta se dă înapoi spriat)
Theo
NU! Să nu-ndraznești să mă atingi! Plăsmuire a minții mele, în ce te vei preschimba??
Anna
(râzând)
Theo...n-am să mă preschimb în nimic...am să mor, și sângele meu îți va păta mâinile și conștiința!




Scena III
(în scenă intră Ignoranța, cu pași moi și chip perfid)
Anna
(terifiată)
DUMNEZEULE!!!
Theo
Ignoranța...vechi prieten, te așteptam să mă ajuți...să ignor. Ajută-mă să uit! Nu mai vreau să mă doară!
Ignoranța
Theo, Theo...ce faci? Gândește-te bine..Ignoranța ucide, ai putea s-o lași pe Anna sa fie o victimă?
Anna
(deznădăjduită și îngrozită)
Theo...nu....Theo, ajută-mă! Nu mă uita, nu mă lăsa!
Theo
(nu schițează nici un gest, rămâne rece pe pat)
Ucide-o...e doar un coșmar nenorocit...fă-o să dispară
(Ignoranța o înjunghie pe Anna, aceasta dă un țipăt și fuge din scenă dupa replică; Ignoranța fuge după ea)
Anna
Theo!! Theo ce ai făcut? Nu vezi? Nu simți? Ignoranța ucide și m-ai lăsat să-i cad victimă! Criminalule! Sângele meu să-ți păteze conștiința! Criminalule!
Scena IV
(fumul și creșterea intensității luminii pe scenă sugerează venirea dimineții; Theo doarme încă. Anna stă pe un scăunel lângă patul lui, gândind)
Anna
Doarme, doarme bietul de el. Doarme, și somnul nu i-e liniștit. Îl chinuie coșmarurile, și-l chinui și eu. Dac-ar ști el...numai dac-ar ști...în curând destinul i se va împlini. Mă va ucide, se va elibera de mine. Și apoi va muri. Va avea o moarte groaznică. Dar va muri un om liber. Eu ma voi topi în neant și nici amintirea mea nu va mai rămâne în această lume. Iar Theo, Theo va dormi în sfârșit liniștit, undeva departe...
Theo
(se trezește)
Anna! Anna! Anna, ce noapte! Ce noapte am avut...m-au bântuit toate coșmarurile și apoi...și apoi m-ai bântuit...TU...și...și mureai. Mureai, Anna! Eu te ucideam! Ignoranța mea te ucidea! Ohh Anna...mă bucur atât de mult că trăiești!
Anna
Offf Theo...firește că trăiesc! Theo, nu fii prostuț, oamenii nu mor chiar așa...
Theo
Ești...ești sigură? Am crezut...credeam că...ești alt coșmar...te rog, te implor...ai să mă ierți vreodată?
Anna
Să te iert? Pentru ce, prostuțule?(râde) N-ai făcut nimic!
Theo
Ba da...te-am ucis, Anna...sângele tău e pe mâinile mele...nu vezi? Sunt mânjit de sânge...
Anna
Pssst! Taci! Nu mai vorbi prostii! Nu vezi că trăiesc, bine mersi?
Theo
Oh nu...sunt un criminal...un criminal...! pleacă, Anna, nu te apropia de mine, nu vreau să te rănesc!
Anna
Theo....
Theo
Anna, de ce faci tu toate astea? Filosoful Kant ne învață că acțiunile se structurează pe trei temeiuri...acțiunea din înclinație, acțiunea conform datoriei și acțiunea DIN datorie...tu...unde te încadrezi, Anna?
Anna
Sunt atât de aproape de tine, Theo, încât nici nu-ți dai seama...și niciodată n-ai să ai răspuns la întrebările tale, dacă nu-l cauți ÎN TINE...
Theo
În mine, Anna? Cum adică...în mine? Pe de altă parte...poate că ăsta e doar un alt vis...eu de unde știu adevărul? Eu VREAU să știu adevărul...vreau să mă trezesc odata pentru totdeauna din coșmarul ăsta perpetuu! Ignoranțăăăă!! Ignoranță vino și salvează-mă!
(intră Ignoranța)
Ignoranța
Theo vechi prieten...m-ai chemat?
Theo
DA! Te-am chemat! Demonstrează-mi că ea e reală!
(Anna îl privește îngrozită, neînțelegând cu cine vorbește)
Ignoranța
Theo Theo...știi că nu pot să-ți răspund la astfel de cereri...
Theo
Atunci...dacă nu-mi poți demonstra...că ea e reală...atunci...înseamnă că e doar o altă impostoare...iar ăsta...un nou coșmar...
Ignoranța
Theo...ai grijă, spui vorbe mari...dar ascultă bine: aici, e viața ta...pierderile de aici sunt iremediabile...
Theo
Viață, moarte, cine le mai știe sensul? Fă ce ai de făcut, căci eu...mie nu-mi mai pasă...eu trăiesc pentru-a dormi...și în somn coșmarurile nu-mi dau pace.
Ignoranța
Theo...ai grijă...pot ucide! Vrei ca Anna să fie o victimă?
Theo
Ah...exact ca în vis...acum sunt sigur...e încă unul...
Ignoranța
Foarte bine, în cazul ăsta, pot s-o am pe Anna?
Theo
DOAR în acest vis!
(Ignoranța o înjunghie pe Anna dar aceasta nu mai fuge, ci moare, și rămâne întinsă pe scenă)
Anna
Theo...Theo AJUTOOOR!!!
Theo
(paralizat de frică, hipnotizat de similaritatea dintre coșmar și realitate)
Exact...ca...în...coșmar
Anna
Sângele meu...e pe mâinile tale! Theo, Dumnezeule, Theo...sângele meu e pe mâinile tale!
Theo
(același joc)
Exact...ca în...coșmar!
Anna
(cu ultima suflare)
Sânge...mâinile..tale!
Theo
...coșmar!
(Anna moare, Ignoranța iese din scenă și Theo cade la picioarele inerte ale Annei)
Theo
(mângâind cadavrul Annei)
Anna...Anna...ești...carne...oase...piele...ești...cu adevărat moartă...Dumnezeule, Anna (urlă disperat) NUUUUUUUUUUUUUUUUUUUUU!!!!!!!!!(se ridică în picioare)
Scena V
(Intră Nimicnicia, Perfecțiunea, Frica și Ignoranța)
Theo
Hahahaha...Anna e...moartă...dar...ce...ce mișcă acolo în spate? A prins viață statuia! A prins viață statuia!! Hahahahha! CÂNTÃ, statuie, CÂNTÃ!!!
(Statuia se așează mecanic la pian și începe să cânte. Theo aleargă prin scena, și distruge cu violență camera; urlă.)
Theo
Anna, Anna, spune să tragă clopotele! Vin, viiiiin Anna, vin după tine! Anna! Annnnaaaaaaa!!!!
Coșmarurile
(Theo cade în genunchi în fața cadavrului Annei, Coșmarurile îl înconjoară)
Theo...sângele ei e pe mâinile tale...noi te-am prevenit...te-am prevenit, Theo...noaptea a venit și noaptea a trecut, ultima ta noapte, Theo...căci făra Anna ce ești tu?
Theo
(mașinal, șocat)
Sângele ei e pe mâinile mele(se șterge de cămașă)...pe mâinile mele și pe sufletul meu...
Coșmarurile
(dansează un dans funebru în jurul lui Theo, îl acoperă, îl înglobează în cercul lor)
Mori, Theo, MORI! Sinucide-te! Sfârșește totul! Mori căci sângele ei e pe mâinile tale! Pe mâinile tale! Mâinile tale!
(Unul dintre cosmaruri îi leaga lui Theo o eșarfă în jurul gâtului)
Theo
Voi pune capăt acestui chin (două coșmaruri trag eșarfa în direcții opuse, astfel sugrumându-l pe Theo) voi...pune capat acestui chin!


Coșmarurile
Mori, Theo, mori, criminalule! Sângele tău va sta în loc pentru sângele ei! Pentru sângele ei care a curs! Criminalule...sângele ei e pe mâinile tale! Pe mâinile tale!
Theo
(moment de luciditate)
Anna...Anna n-a murit...și sângele ei nu-i pe mâinile mele...căci și ea ca și voi a fost parte din mine, născocire bolnavă a minții mele...Anna sunt EU!
(Coșmarurile strâng cercul în jurul lui și măresc strânsoarea eșarfei. Theo moare, și simultan coșmarurile cad pe scenă în cerc în jurul lui)
Coșmarurile
A murit...A murit...A murit!
Elise
(alarmată de zgomot intră pe scenă alergând, cade în genunchi la picioarele lui Theo)
Domnule!! Domnule!!!!! Ați pățit ceva? Domnule!! Răspundeți!! Theo!!! Theo raspunde-mi!!! Theo!!!!
(cortina cade în timp ce Elise încearcă cu disperare să-l readucă la viață pe Theo; în locul lui Theo pe scenă se pune o păpușă; în aceste câteva momente Coșmarurile ies din scena)
Scena VI
(Theo privește păpușa și nu înțelege nimic.)
Theo
Ce se întâmplă aici? Un alt vis? Un alt Coșmar?? Nu-mi amintesc nimic...ce am făcut?(se îndreaptă spre Anna care se ridică de jos și vine înspre el)
Theo
Anna!! Anna, acum știu ce am făcut! ȘTIU! Știam eu că e doar un coșmar, știam eu că nu ucid pe nimeni! Anna! Anna, iubito, Anna, trăiești!
Anna
(calmă, serioasă)
Nu, Theo...TU...ești...MORT!

-CORTINA-