Aprind chemările pe cer,
Făcându-mi rug din orice nor,
Arzând pe boltă dor cu dor,
Supus,eu nopților te cer.

Când naște tainica scânteie ,
ÃŽn jarul frematat de mine,
De simți că mă cufund în tine,
Deschide-ți apele femeie!

Leagănă-mi focu-n valuri blânde,
Și stinge-mă-n mii de săruturi,
Și viața-mi renăscută-n muguri,
Va-nchide răni etern flămânde.

Apune-un vis în așternuturi,
Și marea-n răsărit de sare,
Doar buzele arse de soare,
Îți simt chemarea din adâncuri.