- continuare -

ACTUL 2
Apollo îi declară iubire Cassandrei. Are loc pactul dintre Alcor și Apollon. Troia este încă în plină glorie, iar idilele și viața cotidiană își urmează cursul lor firesc. Alcor discută cu Hidra cele trebuincioase planului propriu pus la cale.

Scena 2
Alcor, Apollon

(are loc pactul dintre Alcor și Apollon)
(Alcor se autoinvită la Apollon, pentru a-i povesti despre Cassandra și a-i deschide poftele lumești în acest sens)

Alcor
(stând încă în același colț al grădinii regale, a regelui Priam, și gândind cu o voce slabă, dar perceptibilă)

Azi îmi aleg o nouă pradă
Pe el vreau Domnul lui să-l piardă
Va fi al meu în ce-i propun
Va merge până când va fi nebun
În a mai vrea să se întoarcă
E drumul lung și plin de promoroacă
Mai bine va sta tot cu mine
Că-i dau iubire, dar și pâine.

(deplasându-se către locuința lui Apollon, cu pașii
meticulos măsurați și plin de speranță.
La un moment dat ajunge la Apollon)

Prea bună zi să ai maestre
Nimic nu e cum se zvonește
A dispărut tinerețea, s-a tot dus
Faima cea mare, pare la apus
Nici prietenii nu par a-ți da târcoale
E vina lor sau a dumitale?

Apollon
(stând încă în același fotoliu, cu pipa în mână, din care trage ritmic cu nesaț)

Dar cine ești tu om străin
Că de pe-aici nu pari că vii
Oi fi de departe, căci vecin
Nu pari a fi în ochii mei?

Alcor
(făcând un gest de reverență)

Sunt de departe și de-aproape
Sunt ca albina stând în lapte
Am amăgire și destin în mine
Dar am și acumulare de suspine.
Pot spune lucruri ce nu ai gândit
Pe loc te pot face fericit
Trebuie doar să te încrezi în mine
Și vei uita pe loc de plâns și de suspine.

Apollon
(stând încă în același fotoliu)

Nu știu, nu pot și nu mă întreba
De este vina mea au ba.
Ceea ce știu e lucru cert
De mult eu nu mai sunt perfect.
Anii au trecut în zbor
Cu ei s-a dus și ritmul meu major
Mintea începe să-mi joace feste
Nu știu să fi avut ceva neveste
Cât despre prieteni, nu mă întreba
Or fi murit, iar alții or fi pățit ceva.

Alcor
(privindu-l drept în față pe Apollon, ca pe o pradă sigură)

Deci, te-ncumeți să facem târgul
Și pe loc vom scăpa de „nătângul”
Vei fi tot un tinerel
Vei fi slab, tras prin inel
Vei fi chipeș și isteț
Vei fi pus la mare preț.
Și ca darul să tot fie
Îmbibat cu armonie
Îți voi da și-o mândră floare
E regală, e pudoare
Totul e doar să-ți dorești
Măcar acum să trăiești
Să simți viața cum inundă
Suflet, minte și-i bolândă
Inima de nu va avea
Pe Cassandra alăturea.

Apollon
(stând încă în același fotoliu)

Stai, ai spus prea multe zău
Și nu pot să fiu doar eu
În stare de-a gestiona
Ce îmi pui pe seama mea.
Deci, să o luăm sistematic:
Ce spuneai în chip dramatic?

Alcor

Târgul de vrei să îl faci cu mine
Dă-mi un strop de sânge, în fine
Pune vena ta aici
Lângă a mea și spune-n veci
Că vom fi buni frați de cruce
Până când viața se scurge.

Apollon

Bine, fie, dar să știi
Că de minți, cu tine-nchei
Orice pact
Pe care acum
Îl tranșez, dar sper că-i bun.
Iar că tu vei fi de-onoare
Nu satan, cu gura mare
Ce doar vrea a subjuga
Sufletele celor va
Care sunt pierduți în viață
Tocmai când cruda paiața
Vine și îți cere pe loc
Sufletul, ca simplu troc.
Ce poți zice, dar de floare?

Alcor

Victor, ai doar tu răbdare
Căci Cassandra va voi
Cu tine a se iubi
Cât eu stau în preajma ta
Auzi tu?
Auzi ori ba?

Apollon

Te aud și chiar te cred
Căci altfel nu pot să șed
Ai știut tu când să vii
Drace, parcă tu nu știi.
De eram mai bine zău
Nu primeai pariul meu
Nici că te apropiai
De mine, păgân bălai
Ce te-ai transfigurat deodat`
În cel mai suav bărbat
Doar cei ce te știu ce poți
Te-ar strivi, dar de, nu toți.

(pactul este încheiat, Apollon și Alcor își amestecă
simbolic sângele. Apollon devine un tânăr chipeș, manierat și cu mult șarm)

- va urma -