poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-10-20 | |
(unde : vb- voce masculină/ vf –voce feminină/ a – actorul )
(v.b.) vânt lin, geamăt alb, geamăt chin, nu-i cânt nici odă aşteptatei păci e doar monedă sângelui menit ţărânii pierdute (v.f.) Vin îmblânzitori de focuri, dresori de vene răsucite ca un gât spre orizont ambiguu! Țin discursuri metalice, subţiri. În copa-cii surzi cresc vrajbe acoperind oglinzi vorbitoare. Tu dormi, prunc al cadranului! Eşti nadă pescarilor cereşti, nu gândi salvări globale! Oceanu-i plin cu bale şi perspective deja arse de inimi de matrozi amutinaţi, de-ncâlcite ape inutile. Burta celor vinovaţi nu va flămânzi, astfel de s-ar stârni pustia. Tăcere! (v.b.) refren smuls ca un par nu păcii îi va sta hotar, nici breslelor cerute de evul predestinat iertării nici de-ndoirea sării din ocean cu verbe noi (v.f.) tu dormi prunc al cadranului, creşti (v.b.) urmă pornirilor lumeşti şi n-ai şi n-o să ai lirism de dat la schimb pe arme, pe rugi, sau cenuşiu habar te vor tăia căi ostile din vena ta îşi va-mpleti fitiluri morţii zeii mai abitir ca unul plin de frică, de foame şi… sictir, tu dormi cuminte nu da urechii azi crezare nici de-i sfârşit de lume, nu timpul te va prinde-n ţinte (v.f.) nu alerga buimac, nu sări, n-ai puţ şi n-ai nici …lac măcar în tine se împacă doar o secundă vântul bătrân cu vântul prunc (a) ceţurile înalte au înghiţit lumina şi păsările toate, ziua s-a golit de sens, preajma-i o gară infinită gară în care trenuri nu ajung vârfurile moi ale dealurilor stau semne acolo îşi lasă aleanul satele rare tulnice, fluiere, glasuri, toate jilave se aud tot cuprinsul e o apă apă totală, apă albă, lină (v.b.) ca-ntr-un film – de vizionat doar cu acordul părinţilor sau rudelor - ha ha ha! (v.f.) grija mă asedia intimal siluindu-mă, hi (a) înapoi, dealurile nu mă mai recunosc, satele nu mă primesc, văile, pădurile, ceţuri plutesc ca o părere inacceptabilă am murit și n-am murit destul (moment de linişte) (v.f.) ipostazele fericirii, părând himere la-nceput: mirele amar smuls păcii şi plângea răpusa mireasă – ţărâna pentru că ploaia nu mai vine ploaia nu a avut niciodată umbră? știi? amână trecere peste oceanul însetat – nu, nu-i paradox… nu-i cinică iluzie (a) iluzie, întoarcerea răsturnată a dorului hei, femeie, unde-ţi sunt eşarfele? cine strigă? cine aude, cine vrea să mai asude, dealul nesuit suind prins într-o amară chingă împletită noaptea din rugăciuni şi vene arse cine oare ştie de ce moare moarte vie şi trăieşte viaţă moartă om! (curge lin, pe fundal, o doină veche cântată din fluier) (v.b.) vrei …ahei să sapi seminţei cuib, vrei să storci din toate seve vrei să schimbi scoarţe, ceruri, vrei să se ştie că ai vrut vrei s-ascunzi că n-ai ştiut cuib ai fost şi ai fost sămânţă sevă ai fost şi ai fost şi ceruri peste scoarţe care ai fost traiectorie cu rost, dărnicia-i siluită… (v.f.) iar…! (a) nu-i cerută, nu-i din ea când vânatul îşi iubeşte vânătorul, vânătorul dă cu puşca orb? sau fără vreo durere… alo, tot ce-atingi eşti tu transformi materie, undă, har, dulce galben dulce amar, tu eşti cu sau fără bobu’ acela de muştar, vrei vrei şi vrerea este cale, ne-mpăcată cu tăcerea, din iubiri mocnind pieziş ţinând nemuririi ascunziş (melodia din fluier se schimbă-n ceva vesel) (v.b.) prietene, stai, teatru-i absurd sau? Da! uită totul, hai să schimbăm o vorbă unde, la ce casă de schimb, la ce curs? hai să ne dăm mai bine de-a viaţa concretă, să marcăm secunda cu cretă, dacă ne vom rătăci în viaţă dacă deasupra ţărânii vom mai zăbovi (apare în centrul scenei actorul gol puşcă, stând cu spatele la pu-blic, păşeşte spre decor şi o pânză neagră ţine de paravan cât să se îmbrace actorul într-o togă violet, cu brâu auriu, apare în faţa scenei cu un felinar aprins în mână şi o carte mare) (a) mă simt cu barbă, barbă lungă, sârmoasă epiderma-i din ziare vechi îngălbenite, se fărâmă de-mi atingi pieptul, braţul, stai durerea? e frumoasă doar după ce devine amintire n-ajungă la voi (gest către public) holbaţi-vă în tăcere, nu aplaudaţi, voi sunteţi eu dar nu atât de liberi (în timp ce actorul dansează în spatele paravanului negru din pânză, se montează un zid din cărămizi, ascunde felinarul încât să străbată raze plăpânde, actorul atinge sârma ghimpată şi se-nţeapă, cade) sânge şi nu ştiam că-i roşu astfel - credeam că-i lucitor, sclipeşte, licurici nervoşi, o lacrimă uite, cade în ţărână dacă trec mâine ce va răsări aici? (v.f.) milioane de tone de carne, de oase, cartilagii, sânge cunoaşte metrul cub de lut şi tu ai scăpat un singur strop şi-aştepţi să nască lumi? Ştii cum se fabrică un prunc? (a) atâţia dintre voi şi alţii au irosit şi irosesc puterea să se agațe de acest pământ nemernic, minunat şi blestemat, flă-mând iată, opt miliarde și peste, de cururi îndreptate-n jos ori minimum două sute grame de fecale să nu mai spun de alte vietăţi sau alte secreţii câte tone, câţi litri, câţi metri cubi, ditamai oceanul de fecale se prelinge pe sub tălpi - cu grijă ocrotite-n tenişi? Sângele meu e pur, sfinţeşte această ţărână, îi dă viaţă (pe fundal sunet de vânt) (v.f.) eroare, aberaţie, eroare (vocea se depărtează, ecouri) (a) de mâine se scumpeşte pâinea, am auzit în urbe sau devin mai ieftini banii? la naiba, toate fețele-s triste aici, după-amiaza în parc mă duc în pivniţă să… să plâng? Nu, mai bine chivernisesc sarea pentru întâmplările ma-jore (tăcere) pământu-mi pare azi o limbă de ceas glob alungit se-nvârte în jurul soarelui, ai putea să-i spui lunar indică iată 2099 fără un sfert, mă simt ciudat aş vrea să fiu şi eu o limbă să ling cadranul până-l şterg, până rămâne alb să nu ştii câte cea-suri au trecut (atinge zidul) zidul acesta nu există, cărămizile doar, da, ele sunt, înţelegi? Adam întâiul, sărmanul, a dat nume tuturor vietăţilor, bacteriilor chiar şi... (pauză) n-a mai rămas nimic de botezat? Atunci, hai, să zburăm în spaţiu, nu mai avem nimic de treabă aici din vreme ce aici-ul nu există (cade sub scenă în dreapta, după zid, fluierul cântă ceva cazon) (v.f.) acesta-i momentul pragmatic, verbele aşteaptă (a) câte porţi aţi trecut ca să ajungeţi aici! (gest spre public) eu? abia de acum pornesc şi n-am libertăţi câte praguri ştiu acestea, să le dau tălpi? am numai două şi-i scris pe ele nume de nori ostili (v.b.) aseară te-am visat bătrân cana îţi tremura spre gură şi ceaţa dinaintea ninselor sprâncene erai singur, altfel singur, altfel (pauză) (a) pragmatism e atunci când verbul ţine o finalitate nu promisă cât vie restu-s nesfârşite începuturi, experimente la care cronicarul, îngerul morţii, scrie chiar şi strâmb de pildă acum îmi vine, ah îmi vine să intru-n lupanare, sex, sex, sex, sex până la apoplexie, ba totuşi nu eu să fiu acela doar să privesc, de s-ar putea din trupuri spre în afară, să fiu…vierme? (v.b.) un om s-a sinucis de fericire şi-a regretat apoi în vreme ce sufletu-i se prelingea-n lichide înalte credea că-i altfel? O, nu-i, e ca şi cum ai stins lumina şi ai plecat rămânând totuşi în acelaşi punct, punct, punct… (a) iată, să faci sex sau să mori sunt două chestiuni al naibii de pragmatice… voi? tăiaţi ceapă, udaţi grădina, reparaţi electrocasnice chiar şi când nu sunt stricate, vă mână acţiune în nervi şi fugiţi de dragoste, veniţi la teatru (pauză) grav, pragmatismul e să te scufunzi în poezie s-o bei să o respiri, să te dai cu ea pe la tâmple când e prea tare, ca un parfum, să baţi covorul zburător pe bara din curtea iubitei, pierdutei (v.b.) mi-am adus aminte: pierdu… (a) acum pierdutei, ah, trupul meu tânăr entuziasmul, respiram cu nările amândouă şi… dar acum, acum ce? ceea ce pot cu gândul e mult mai mult, pot elibera lumi, pot distruge imperii – chiar dacă-s doar din trufaşe bacterii şi din puroiul strâns nevindecatelor iubiri schilodite încă vii (plânge molcom, geme, se târăşte lent, lent) îi urăsc pe negri, toţi negri… urrrăăsc! (v.f.) ai avut de suferit, sărmane, dar câţi ai cunoscut? (a) nici unul, dar... (v.b.) în Olimp am fost recent, de fapt eu l-am zidit cândva şi nu era picior de negru doar când se tăia lumina (a) sunteţi insuportabili azi, n-aveţi pic de clemenţă nici nu-mi daţi măcar de complezenţă voie bună… mă-mbrac să plec la slujbă, profesorul trebuie că-i supărat am lucrări ceva întârziate viaţa aceasta pe toţi zeii din calcar ce-i ţin sus în livadă, mă jur dacă nu-s ghiftuit de muncă şi iar, şi iar, iar aş vrea să mă fac de azi ac-tor, las naibii institutul şi lumea lui de ceară n-aveţi nevoie de un actor? nu? nu-i nimic, lăsaţi, mă mai gân-desc, poate vă vine poftă să vă ţină careva oglinda, iată (v.b) mă mai gândesc? dar sunt deja aici şi acum viitorul nu există, nu are conştiinţă, nu cere nimic proiecţiile mele acolo da, au nevoi şi ce nevoi bleah atât. acolo nu-s discriminări majore ca…uite-te (v.f.) viitorul nu există-n realitate, ceaţa aceasta are miros de urină şi de ciment proaspăt (a) se va rezidi lumea iată, curg cărămizi ca-n ziua cea dintâi sau sunt doar omizi din pomul vieţii căzând bezmetice făpturi nu-mi pasă, mă dau pe valuri de ceaţă ca la surfing, în timp ce tu citeşti ziarul – ha… biata epidermă ce-mi îmbracă oasele păgâne (v.b.) tristeţea-i multă azi văd, o irosiţi ce vă veţi face mâine fără ea nu ştiu izvoru unde-i că v-aş mâna-ntr-acolo ca pe oi mai bine daţi-o pe pustii şi haideţi să mergem toţi în vie avem acolo poame şi avem şi teasc mustire ca de inimă-ndrăgostită, să vă prindă înserarea aşa, de staţi prea mult degeaba veţi înţelepţi beteag şi inutil mai îndârjiţi în lene şi mai moi curajului şi goi la muncă deci (v.f.) să-mi rup splendoarea din aura de zeu mereu să râdă apoi de mine adjectivele, minciună să creadă lumea că-i şarmul atâta lăudat mai bine şed aici şi fac proiecţii despre divină firea mea de contemplativ aed prea se reped secundele să-mi muşte genunchiul şi a trecut o zi aproape fără să cânt (a) cântare sublimelor dezastre înnoirii patimii străine, aduse prin vrăji de dincolo de ceţuri cântare spaimelor învinse doar de alte spaime şi de putrezirea lor în amintiri ce dor cântare ne-iubirii care-i cuibărită-n mine de un veac…. ce să-i mai fac sau să-i mai cer ursitei când ca din puţ în lac mă aruncă neputinţe şi trag de pieptul meu cu aprigi dinţi, pornirile spre fapte cum să mai ies din ceaţa ca un lapte rău, apoi să mai şi găsesc ca pe-un bănuţ pierdut voinţa care întreagă am avut, cândva demult hei… nu plecaţi nu-mi ţineţi iar morală, sunt gata, vreau să muncesc pot chiar şi să cânt răstimpul dintre rânduri, butuci, ciorchini, mă-car să scap de ghimpii străini ce ţin asediul dorinţelor arzând, la vie mergem, mergem, mergem (v.f.) mai taci n-am chef şi gata, nu mă poţi sili, de ajuns că (v.b.) rămâi, ei bine, stai şi fă-mpotrivă, nu-mi cere pofte apoi, nu-mi cere vin, nici pâine, nici rachiu, sau mai ştiu eu ce, să-ţi cum-peri, de găseşti… deşi te ştiu, vei plânge ca un milog şi un prefăcut, un sclifosit şi îţi voi da, însă când e vorbă de muncit te dai meditativei stări de înălţare, nu? eu am plecat, n-am să te chem la sărbătoarea rodului, nici la …. (v.f.) mda (a) ia-o mai lent, îmi cade sandaua, nu vezi că-s mult în urmă? tu poţi pentru că eşti duh, eşti vânt urât de toamnă… te mişti ca printre nori iar butucii viei îţi par fluturi care polenul de pe aripi c-un suflu îl şi scuturi, eu sunt os, carne şi dorinţă, mă lasă în urmă, bine, du-te (v.b.) înserare minoră, sunet lin cristal, cristalin curge viaţa după o zi de chin, strădanie culesul s-a sfârşit avem de tescuit şi un pic de pregătire, culcuşul vinului să-l pu-nem, câtă fericire! (a) ce-o fi făcând acum ea sau el sau cum crezi c-am izbutit culesul, cu gândul i-am scris un imn nou, vrei să m-auzi cântându-l? nu-i jale şi nu-i nici veselă pornire, e pace atât de bine m-am simţit bărbat, bărbat… că nu văd clipa, abia aştept să-i dovedesc tăria pe care azi am câştigat, dar mi-a încolţit o teamă ca o taină grea o îndoială gravă şi-o sarcină prea mare - am contemplat cu grijă preajmă, panoramă vie, deal şi valea cea umbroasă, am desluşit culori şi miros şi adi-eri viitorul dincolo de toamnă, nu era nicăieri de unde vom avea aceeaşi vie iar? din care crud sau divin habar va naşte primăvara? în care trup nu voi mai fi de pot muri în orice clipă, din care aripă vântul suflă peste ierni îngheţul din care colţ îmi ştie gustul osului mistreţul alb, iată-l pe deal, co-boară invernal îl vezi? dar unde-i conştiinţa mea, latura androgină blestemată, e multă ceaţă, e solidă vai, ori morţii îi e stăpână via ce-am cules? acum că am cules-o i-a poruncit pieirea ca drept răsplată? (v.b.) îţi ştiu toate dedesubturile, slăbiciunile, nu te mai codi spu-ne cum te cheamă - cum te cheamă - cum /te/cheamă/ (a) adam al 2 lea (v.b.) cum te cheamă/ cumtecheamă! (a) o fi ecoul? m-am ţicnit? sau vocea asta este înregistrare, defectă? Adam Doi, ţi-am spus, n-am părinţi (v.b.) şi ce-i cu asta o lume-ntreagă a rămas orfană de când un Creator s-a dus, departe, la apus, ne-aşteaptă la judecată cică dreaptă şi ce-i dacă te cheamă adam eu n-am de unde şti că poate tot aşa mă cheamă şi pe mine, nu fac caz (a) tu eşti? mă iartă, nu te-am recunoscut din prima, da tu eşti şi te cheamă ca pe mine fie că-ţi convine, mie nu, mergem spre (v.f.) aiurea (v.b.) aiurea e deja ceva, noi mergem dincolo (v.f.) şi unde-i dincolo-ul, câţi au ajuns mergând? (a) ţicnirea-i cu replică precum la un cutremur, vedeţi? ăştia ce se vor mine dublat, triplat mă vâră în discuţii de… mai bine tac şi-i las poate or tăcea şi ei durându-i botul mă duc s-adun niscai stele, pun la borcan că vine iarnă şi asta nu e totul din lună-mi fac mănuşi, fular şi chiar şosete groase, să fie argintii iubitei care nu-i, îi fac să fie, tichie şi aşternuturi noi în care dacă, ah, dacă ar fi să dormim goi, adică nu, ce să dormim? mai bine… uite, se lasă soarele pe vine, se ouă? Nu, îşi mută duhul spre sud în suflet iar îmi plouă şi-mi asud palmele şi fruntea lipite de acest geam vai, şi nici lumină destulă n-o să am! heiouoooo! fiuiuiii ! cât de plumboasă noapte se-aşterne aici, aprinde naibii felinarul… om, a! eu (v.f.) o Lună mare cât o alună se rostogolea, buzele căutau ochiul de grafit absoarbe acest cadru, ciob de infinit nasu-i un vulcan cuminte, nasturii degetele aşteaptă cum călcâiul şi arsa talpă înălţarea (a) depărtare nu cunoaşte dorul eşti aici şi eşti şi-acolo nu te-ating fiindcă te cere vie acolo, aici părere (v.b.) te-ai tâmpit (v.f.) nori albi şi imenşi ca nişte pânze acoperind pământul cum ai acoperi mobilierul când pleci de acasă timp îndelungat înseamnă că vine iarnă, înseamnă că într-o bună zi şi ea va pleca, apoi tu vei trece peste câmpii şi-n urma tălpilor maci roşii, maci albi acum sunt visuri şi aşteptări aşteptări (v.b.) tu crezi ? (a) te-ai tâmpit? (v.f.) este chiar nevoie de protagonist noilor spaime strigă, hai strigă tare, cu putere - în tăcerea ta plutesc tăcerea ta mă cheamă iată ştiu cuvintele toate, le distilează şi-mi dă să beau ea, Luna acestei nopţi (v.b.) fără oglinzi retrovizoare, inima tânără mută sângele în miracole iminente promisiunea zorilor celor îndrăgostiţi (v.f.) când ai fost romantic ultima oară, spune dragă nerv ostil, spune care prea îmi stai ca un filtru între mine şi fotografii gata să se întâmple secunda imediată? (v.b.) cum te cheamă zici, adam vasile al 2 lea şi aici ai inimă, acolo inimă, dincolo inimă, nerv distanţe dintre ele? sau fum adam întâiul era mai nevasile şi era fără copilărie (v.f.) şi nici soacră (a) de ce-ţi tremură bărbia Doamne când iţire capătă om, să nu se bucure prea că-i dai drumul în lume cu suflet? (v.b.) nu ştim de-i suflet nou sau cârpit, însăilat în grabă (v.f.) dar l-a sporit vreodată destinul ? (a) ce-i ăla şi unde în viitor izvorăşte, să mă duc săi tai din curs, să-l deviez spre naibe multiple să ai de unde alege dacă tot e liber cel arbitru, sau să-i pun leşie (v.f.) tu de-ai putea ce n-ai face stai ţeapăn văd - nu ştii că nu poţi trage cu tunul în fluturi? nu ştii? ăă? taci (v.b.) stereotipism, m-am săturat de voi şi utopii care ar putea fi dezutopizate, nah - mutate-n plan concret în (v.f.) chinuri proaspete (v.b.) mutate în... da, să nu mai ai impresia de control asupra lucrurilor, situaţiilor, o nouă atitudine zic insolitul, precedentul aduce spaimă, vedeţi repetabilelor erori le dăm aură de certitudine normalitate, e bine aşa doar pentru că tata sau mama aşa mureau nici nu contează cum trăiau! norme, necesitate, prejudecăţi devenite principii tradiţii bine-nfipte, maţe fripte şi săbii filtre grele ochilor oamenii cu cât îs mai mari cu atât se joacă de-a destinul mai abitir ca zeii şi mai ales când vorbă e de altul… victime colaterale mereu alţii - ei niciodată, da. cum vom putea scăpa de pseudomorală, de surogat de bine (a) limba mea, limba mea vai limba mea vai vouă dacă-i dau ei vacanţă să facă ce-o vrea să vă lingă oglinda-n care vă vedeţi de vă vedeţi - dar o ţin cumpănă pe talgere: stânga uitare dreapta indiferenţa credeaţi că zic de grai, aha nu am cuvinte pentru voi, nici etaloane, că proşti de vă zic e rang deja văd mult prea departe în jos nici proşti adică mă zbat nu cu-nţelesuri nu la cules de vie aţi ales ci filosofâsuri sterpe mă zbat să v-aduc truda în oase, foame-n verb şi vederea dincolo de simboluri seci, secătuite de figuri de stil şi neîmplinite aspiraţii doar pentru că speranţa moare prima când nu-i inima gata (v.f.) inima să moară-n ea degeaba, fără năzuinţă dorinţă ideatică, sex tehnologic, pupici din plastic, fără dor de absolut, pustiu e-n tigva ta că-mi vine să te dau prin sârma aia ghimpată poate înţepând-o îţi revin simţurile toate te chemi din nou la viaţă (v.b.) viaţă? dar cine ştie ce-i? (a) da. lăsaţi-o încolo de … nu puneţi nimb de înţelept unui păduche perorând bezmetic (v.b.) am măsura mai bine (v.f.) ce? (a) am măsura, desigur, puterea previzibilităţii sau imprevizibilităţii, părinţii da, iată plecând de la părinţi ştiind că nu sunt vinovaţi de erorile progeniturilor ci invers agurida strigă din dinţii strepeziţi pentru că o mâncară inconştienţi ai voştri dragi părinţi (v.b.) am un nou cuvânt obsesie: ciuperci (v.f.) risipă, abuz, facem abuz de superlative tot mai des tocim expresii fără măsură, acum vă cere, cine? să cântăriţi părere dinspre idioţie sunteţi prelinşi în utopii să nu vă zic pe nume - scrântiţi vă fac o supă din intenţiile voastre chipuri de bine şi-nveninez pământul precis (v.b.) stingeţi lumina, nu vă dor tălpile strivind atâtea becuri ? călcaţi fără măcar să întrebaţi ale cui sunt aveţi voi becuri să călcaţi pe ele? (v.f.) vă scot tot eu din rătăcire, cât sunteţi de… (a) suntem, ei bine, trăim (v.b.) trăim frumos, nu e vis, nu (a) nici în vis (v.f.) ci pentru vis (a) trăim apocaliptic prea repetat sfârşit de lume continuu angoasantă trecere - renaştere, remoarte… (v.f.) nu ne aparţinem, nu ne aparţine nici măcar nimicul – măcar ăsta! (a) e limpede, tu n-ai iubit (v.b.) ba da (a) tu n-ai iubit, a fost părere (v.b.) oh, ce bine să fi fost (a) de-ai fi iubit ai fi murit destul şi ai fi trăit în ea cum raza coborând din soare nepretinzând un înapoi în matcă (v.f) să ne-necăm în soare deci, să ardem (a) de iubire… (v.b) inflaţie de gesturi, lehamite sau spaime noi? (a) mă simt o piatră din piatră ne bună nici măcar de var, de punte, de hotar, de temelie de statuie, sunt piatră fluidă, piatră părere, piatră iluzie, piatră lacrimă fostă lacrimă din ochi de om zvârlită fostă bucurie, nu pot iubi m-arunci să pot? Aruncă-mă şi-n aer traiectoria-mi va da poate consistenţă din nou sau în tâmplă ţintă, tâmpla celui care mi-a scrijelit inimă, memorie memoria zădărniciei (v.f.) taci (a) tac dar în tăcerea mea voi înmuguri blesteme de-aş fi fost măcar o zi femeie aş fi ucis adami şi şerpi şi fluturi, chiar?!!! (v.f.) ai fi făcut centura (pauză) între calea lactee şi la naibele străine, depărtate ai fi fost o târfă cosmică, în lupanar galactic şi niciodată penelopă docilă şi naivă, măcar fi ce eşti acum, măcar arată-ţi bărbăţia, hai (a) ce crezi că băăărbăăţiiiaa îmi lipseşte? (v.f) o, nu, îţi prisoseşte, da, îţi chiar rămâne să te minţi menirii de stăpân total, părerea? eşti un drăguţ, ciudat copil şi-un animal destoinic uneori ţinea-i comori cândva pe braţe şi acelea erau fruct şi sâni şi şoapte ne-nţelese urechea-ţi desluşea acum eşti homo tehnicus, eşti hologramă plânsă şi urmă de cămilă îndatorată băncii şi uneori eşti tristă figură de artist - ce umple lumea de-un select plictis (a) când nu-nţelegi urăşti sau pui dispreţ (v.f.) tu mă urăşti, tu mă urăşti? (a) ’mnu, de te-aş urî ai şti din nepăsarea din care te-aş hrăni şi n-ai avea o alta te tolerez şi uneori te cert, te las dar nu te las de tot (v.f.) şi-mi dai hrană peste bot cu sila fără să-ntrebi aş vrea?! cândva îţi va păsa de indiferenţe, ce le măsori ca daruri? (v.b.) ce să spun! vă îmbăţoşaţi şi din ridicol faceţi steag beteag vă ţine îndemnul rău, nici răi nu dovediţi să fiţi ca lumea, dar buni? Mă duc să dorm (v.f.) da, când tu dormi eu redevin întreagă şi-mi fac de cap (a) de cur şi de hârjoană ca o pisică udă mă duc să dorm şi eu, te las să cânţi iubirii să te-nfiripe cu moartea, să reînvii când norii grei asudă trăgând un cer metalic şi-un brâu multicolor târziu după potop (v.f.) aş, nu scap de voi, deşi nici cred că ţin atât pot face din glasul meu potecă să-ţi vină ţie fraiere iubită, na să nu mai zici că mă tolerezi, mă ţii, mă alăptezi cu nerv îţi voi fi serv o noapte şi-ţi voi fi dincoace de moarte mă vezi? nu. știam. uf, cum mă mai umple de năduf dorinţă să fiu în palma ta umilă gărgăriţă, să zbor apoi şi tu s-aştepţi (a) n-aştept murind, ci altul vei găsi doar, în mine de-ai să vii (pauza) schimbăm firea noastră, ne roadem de pietre ne tocim, parc-am fi grafit, tălpi roase cu fiecare pas ce-a mai rămas din cel ce-am fost? unde-i mândria, copilandru vesel, pupând zemoase buze de fete subţiri? unde-i tărie, nerv, viteză, vână, în ce-o s-apună toate? ieri mi-am negat un crez, diseară precis voi lepăda un altul mâine, întreagă pleiadă de principii va luneca spre dracu’ mă va muta într-altul de nerecunoscut şi ce-am iubit? unde vor fumega inimile arse vremi trăite? Promisiunea unei grădini, bleah (v.b) de spini (a) de spini (v.f.) unde n-ajungeţi pute proverbele sunt vii încă splendoarea nu vă năclăia dacă rămâneaţi pe stâncă sus, acolo de unde pândeaţi la râu pulpe, spinări, umeri, sâni şi… (a) priveam şi nu-mi aduc aminte când şi cine m-a strigat în jos (v.b) era ispita, adică diavol arhitect de patimi, frumos atât de blând înţelept părând (v.f.) frumos vă place să uitaţi, deziceţi gând, foame, râvnă şi orgolii poame dulci au fost secundele fotolii comode anii mei tineri, acum v-aţi vrea virgini temându-vă de plată, de judecată, şi de neputinţe? recunoaşte tu, biet încă în putere, la câte ploade nu rânjeşti câte nevăzute gesturi, bale dai târcoale-n gând şi dezbraci fese cu privirea ai tăvăli-n ţărână biet trup mugur de rai reeditând o clipă bărbatul ce erai? târziu - dă-ţi alunecarea genunchilor pe pleoape, ţi-e din ce în ce dar nu ştiu care ce mai aproape cealaltă faţă a mea priveşte mărul adam vasile 2, priveşte cum a fost întâiul, cum am fost tineri noi cum mărul dacă-l muşti or nu tot putrezeşte, cade (vb) de vină este coada de vină este ramul şi cine-a împins vântul dinspre nord (a) ia stai aşa, dacă stingi lumina, mă-ntreb culorile se sting şi mor, să reînvie când aprinzi din nou? sau viaţa ta-i culoare sau e sunet sau e ce? e piatră? nu cumva culoarea este adormită, în linişte aşteaptă când doar tu zbieri să ştie galaxia că eşti vie? taci cui trebuie acestea bârfele cosmice dinspre moarte cui întunericul…va cere seamă?! ă (v.b.) las-o, ascultă-mă, las-o hai să tuşim supraelastice visuri şi să te schimb pe-un ban de ajuns cât să îmi iau o turtă nici aia pentru mine, nu am nevoie nici de lumină astăzi la ce-ai vrea tu să-mi ştii culoare şi (a) ho, că nu ţie (v.f.) am lipsit mult? am fost la coadă la cireşe sau chiar coada eu eram, am fost şi nu ştiu cine-i buză, cine-i azi cireaşă am fost la o reconstituire, să recunosc din faţă şi din profil adamul din lanţul maimuţărimii foste şi am înţeles că Evă eu n-am fost atunci, nici şarpe, nici nor eram o biată frunză (slab, trist) şi-am mai cuprins o taină Creatorul din lut când frământa întâiul Om i-a dat chip de femeie, apoi l-a completat nervos punându-i daruri cu care-i azi fălos şi i-a sluţit oarecum aspectul strivindu-i olecuţă intelectul şi graţia şi la făcut credul mult mai apoi, când el a zis ,,destul” singurătăţii – deci nu pentru menaj i-a smuls o coastă cică dar nu pentru femeie, ci doar ca să poată să se aplece smerit iar de împlinit femeia Creatorul a uzat dorinţa neştiută de frumos pe care-o învelise la-nceput c-un rost în însuşi prima mutră pe care mima-i azi copertă lacomă la ancestrală camasutră, deci din veci şi până-n veci vom fi-mpreună tu tont şi chior, eu cea îndrăgostită, cu lira însă (v.b) îndrugi prostii (a) prostii, te voi ucide fără să (v.b.) te implor aşteaptă, nu te pripi (a) ba mi-e revoltă şi ruşine, ciudă, ură, gata o lepăd, eu sunt bărbat, cel mai bărbat (v.b.) ai să regreţi amarnic dac-ai s-apuci fireşte te sinucizi aşa, te rog, renunţă (v.f.) să scapi de mine? ce nărod, ei bine fă-o doar de-ţi tai din puţă, pân’ la rădăcină, poţi atunci eu mor iar tu rămâi bărbat întreg şi solitar (a) păi cum bărbat de nu voi mai avea vigoarea-ntreagă? (v.f.) cu firea-ţi bleagă nu pricepi că bărbăţia nu-i un maţ?! hai, taie, hârşti, hârşti şi n-arunca în ţărână dă-o la vulturi şi ca de friguri să te scuturi şi să uiţi (a) nu. nu vreau, nu pot, nu-mi cere, oooo! (v.f.) atunci să mă suporţi în tine, să nu te ruşinezi nu te mai da băţos cu doar ce-i trecător mai bine hai să mergem amândoi (v.b) trei (v.f.) trei (a) trei? (v.f.) aha la cules de fulgi, de fluturi, suferinţe să ne-mbătăm o clipă de dorinţe, să ne muncim felia de pământ acum (efecte de scenă, în public, scara, invers, parfum, lumini, fulgere) (a) dacă tot e noapte şi e lună nouă să las în linişte un gând să se strecoare lin căci dac-o fi oriunde ţintă precis va fi atinsă (v.b.) de boli (a) şi boala are ascensiuni ciudate, înalţă spirit şi înmoaie trufii nemeritate să mergem mai departe şi nu mă întrerupe mutam un ideal în faptă taman când tu te-aruncai în ne sperare (v.b.) de pragmatism am perorat, s-a dus ne-am amăgit şi-am râs, despre iubire şchioape glezne aprinse s-au aruncat în ape tulburi, rele, am tot vorbit de vreme şi de vremuri am nărăvit cu bârfe şi despre târfe am vorbit întruna la muncă a fost îndemnul clar doar până la despre cine să purceadă, ce samar ce deal şi ce uzină de-nşelătoare piese ţine un diavol nou, intransigent şi comic iată ne ţine-n lesă ca pe căţeaua tunsă şi-mbrăcată în aur (a) era oglinda ta de faun şi de zeu apus răpus de amigdalită, la câte ai deschis gura-n van şi nu zic despre faptă ca o consecinţă, era doar un îndemn să nu mă prindă vremea paltoanelor din lemn, prea slab şi pricăjit (v.b.) şi ne… (a) iubit (v.f.) aha…! (a) gata, în urbe este frig, este rumoare îmi pare că-i un murmur pe străzile lucind de foame cetăţenii se-ntrec în frumuseţi părere, în (v.f.) am o idee (v.b.) era şi timpul, îmi lipsea-i, tăcând credeam c-ai părăsit actorul nefericit de bun şi ai plecat în lume să-ţi găseşti stăpân nou (v.f.) clemenţă am avut întotdeauna pentru conştiinţe treze doar după ce se-ntâmplă nenorocirea bărbatului prea-ncrezător în muşchi în panorame şi-n luciri, mai rămân că mor de curiozitate să văd cum poţi tu să mă dai pe spate (v.b.) şi să rămâi aşa e cum poţi tu mai bine! (a) cât voi mâncaţi… castane pe spuza altuia, pe cheltuială multă am dus la capăt rândul şi-am început un altul pot deprinde lesne să vă ascult pe toţi, să mântui lucru iau scara iată, mă sui în cerul clasa-ntâi şi cu tichet doar dus nu cred c-aş mai avea ceva de spus sau de-nţeles, lehamite amară şi fum iute pe-o nară iar pe alta ape rămâneţi, iluzii hilare, o!... voi, cine o să-ngroape fără mine fabule nescrise veţi ajunge, statui cu tonţi stând în boscheţi, pe vine (v.f.) e paradisul (v.b.) e naiba strălucind, taci, ascultă vântul! mai bine hai să-i ţinem scara, sau să o împingem? (v.f.) da, să cadă (v.b.) în păcat (v.f.) cu voi uite ce proastă, am uitat (v.b.) ideea cui îi pasă, musteşte lumea (v.f.) biet abur, asta eşti şi n-ai să pătrunzi eresul este şansa supa, osul, carnea sau leguma, nu hrănesc destul cât eu-lui sinea reflectată-n nălucire, să-i ştie frână? cine? tu? tu vii doar după grea cumpănă, după dezastre să-i spui c-aşa e scris în astre, că-i vina lui, că-i carmă şi nu ai scut nici armă pentru el, eu am, o vezi? am trei cirezi cu vise şi promisiunea iminentelor împliniri îi dau să nu se sinucidă, sacul cel mai mare din care îşi ia minciuni să-ndese în nări ghiftuindu-şi nerozia şi erezia cum că el e deplin stăpân peste regatul inexistent şi chiar să fi fost tot aia-i (a) am adormit aici părându-mi-se pace ce zumzet, de fâlfâit de aripi de îngeri betegi şi prăfuiţi e abur uscat, e sclipire orbitoare, mi-e gura umflată simt buzele căzând ia uite, jos, năroada conştiinţă, şi-o închipuiam virgină pentru că totdeauna cădea pe mine vină şi-mi asumam o cruce de dus şi uite şi femeia, singura, desiliconată şi nudă şi ce ironie, are păr este păroasă mai tare ca o capră, ca un călugăr, ca o poftă amânată mult ea mă insultă, mă-ndeamnă la romantice porniri şi te mai miri cum moare speranţa şi nu doar când eşti astfel întreit şi pus la cazne, la trudnice corvezi păi cum să crezi în soartă, în noroc sau ce? E vina noastră, dilema-i dezvelită, era un ciob în ochi, în inimă (v.b.) vine (v.f.) e altul (v.b.) el este (v.f.) dar n-are chip, nu are consistenţă, e duh sau e nălucă (v.b) aşa eşti tu spăimoasă e obosit şi intrigat, dezamăgit aş spune dar dacă vine, să-l primim cum se cuvine, tu cântă iar eu tac (v.f.) mai bine să mă îmbrac în voaluri unde am pus parfumul? (a) v-am prins nu trebuie, rămâi aşa, duhorile-s aceleași, hei trezeşte-mi conştiinţa s-o răsplătesc c-o vargă (v.b.) dacă ţi-e dragă libertatea, dacă ţi-e umbră lenea, dacă (v.f.) ţi-s dragă eu (v.b.) dacă nu poţi păşi părându-ţi pasul iminent în aer, gata să cazi, abisul nu sunt eu eu sunt aspiratorul entuziasmului precar sunt un pescar de vise schilodite, le repar, sunt toiag (a) eşti fără să mă-ntrebi, te-am alăptat cu sânge mă strânge astăzi mâna când cauţi tot la mine plata şi fata asta care cânta duios e târfă, e gratis pentru toţi şi numai mie scumpă (v.b.) stă să irumpă, fugi din nori ostili, din sulf şi din venin te va pune să sugi vlagă nu-i este astăzi mintea-ntreagă, dar ce i-a fost? (v.f.) mă duc, te las, mi-ai fost părtaşă, ar trebui măcar acum să-mă însoţeşti ascunde-te în haine preoţeşti şi hai cu mine sunt peşteri sub eden, sunt replici de oraşe asimetrice, pe dos chiar îl aşteptăm acolo, doar ştii că nu-i menit nu-i împlinit dacă unul o să stea, ne va chema precis (v.b.) este decis, îl văd, îl ştiu că doar păi ce, nici eu să nu mă prind uite, îşi împleteşte din vene ilic din visuri bice din părere va muta în putere şi e grav (v.f.) ai aş nu a plătit lumina se va întoarce în oraş, cu noi, cu lumea, cu fluviul de fecale, cu pasta de-ntuneric şi hărmălaia electrostimulată-n vene nu a plătit nici gazul nici apa, nici internetul, să nu mai spun de … muncă îi place slugă, îi place zarvă multă, rachiul, ţâţa, arta pseudo- (v.b.) pseudo-poetică, lirism fals, fâsuri ce-l caută să-l scoată din abisuri şi-acelea derizorii (voalurile dau iluzia furtunii, dansatorii fac acrobaţii sugerând lupte) (a) foamea mă strigă de prea aproape şi nu-i doar una, sunt mii, sunt ca furnicile, ca păduchii, ca… razele plecând, părăsindu-mă ce-am făcut sau ce n-am făcut să merit asta sunt singur şi e linişte rea sunt măcar de n-aş fi cui i-ar fi bine? dar rău? dar ciudă? (v.b.) simt miros de Iudă, de acru şi de iute cineva împute cerul cu rugăciuni perverse vin raze şterse, diluate, departe părerea că-ţi sunt sprijin femeia care te pândeşte-n tine e moartă după daruri, complimente, măguliri de asta te simţi flămând, de ce n-o extirpară oare păţaniile ieri-ului când un gând te-a învăluit să fii doar tu, bărbat şi zeu n-am cum să capăt vină numai eu, nu pot să spăl smârcul de pe pleoapele tale ascunse în cenuşă nu-i voia mea să te hrănesc, nici n-am cu ce, ori vrei minciuni? ei bine, tu eşti singur dar eu cum sunt? dar femeia cum e, dar lumea, universul, până şi Dumnezeu e singur în puterea Lui la ce te smiorcăi, munceşte, truda te salvează, fă-i toantei bijuterii din aripa stropului de ploaie te scarpină la... (v.f.) hei, nu-i nimeni aici? aş vrea un pic de iaurt, sunt pusă la dietă şi-un pic de suc de... (v.b.) vargă nu ai dormit acasă, nici împletit colacii deci meriţi numai apă şi nici de asta nu-i poţi lesne deci să cauţi doar un cui şi pune-n el întreagă pofta pe toţi dracii de nu te spun altfel (v.f.) în urbe-i răzmeriţă iar s-a scumpit benzina, e grevă şi e haos, electoralele-s gătite promisiuni de zile din ce în ce mai fripte, bărbaţii-s toţi acolo am fost dar n-am văzut niciunul mai prost ca tine şi acesta-i compliment ce naiba mâncăm mâine, cum umplem cardul iar şi băncile-s în grevă şi coaforul şi la orfelinat pustiu la puşcării e cântec de dor de libertate, nu ştiu ei singurătatea-i sfântă şi-i salvare şi-i îndumnezeire, doar ei mai sunt bărbaţi voi doi sunteţi doar dâre misogine şi nu mă ameninţa, hai spune, cum şi eu pot să spun mai bun ar fi să taci, să nu-l deştepţi, ne este mult mai bine aici cu el doar (a) prea mult murmur creşte, cine-l mână, simt miros de sânge de tânără femeie, de fecioară simt miros de fân cald şi umed şi de ploaie, simt arcuri încordate mi-e frică şi mi-e drag să-mi fie în urbe nu mă las purtat, cine mă ştie că exist cine a ştiut la institut e vraişte, au zic că e vândut şi va fi transformat în iesle a dat de veste papa, vom reedita salvarea, Mesia se va naşte iar şi iar îl vom ucide clopote auziţi? treziţi în oase jalea, hai, apocaliptic dans secundei ce-a rămas să-i dăm o dilatare cât viaţa toată (v.b.) gândac şi nu din gând îţi dau etimologic sens ci te privesc atât (v.f.) ia, mănâncă îţi dau această turtă şi vinul ia-ţi-l singur, nu ştiu să sucesc vrana, iar cepu-i rupt, e moale ia, de unde vin mirosuri de oţet? ori nu cumva deja-i… (v.b.) târziul masculin se-mpăunează deşi învingătoare nu-i ideea (a) ba da mă las în ea pe vine şi tac sunt distrus de foame, de ne iubire de zgomot nesfârşit scrâşnit de dinţi continuu, sunt frânt ulcer pe suflet port şi-n minte şi-n vintre şi-n părere chiar chircit aşa să mă lăsaţi, fugiţi voi mai aveţi vreme să vă adăpostiţi cumva trei naibe mai încolo sau poate ceruri negre sau (zgomot de tobe, fulgere, trezirea) deja e şapte, cafeaua n-am băut-o, plec mă frec pe muchii aspre de pereţi scorţoşi tu du-te şi te spală că miroşi hai, fug ajung târziu la muncă e şi zi de leafă iar trebuie să trec şi pe la să plătesc pensie alimentară statului claselor de fanţi mai dă-i în ale mă-sii, pa de ce mă doare fruntea, doar am dormit un veac, dă-mi leac femeie dă-mi pilula (linişte şi mirare, e singur) unde boala eşti, ăăăooouuu, nevastă… Sunt însurat? nu ştiu. Părea că am femeie undeva prin (caută peste tot, şi sub cărămizi, buzunare) era parcă mai multă lume unde-s copii, părinţi, colegi şi unde-s spectatorii? mi-e frig, mi-e teamă, sunt mort, mi-e cald nu, nu sunt sunt singur şi a venit lumina, cafeaua este rece plec la serviciu de-o eră tot zic că plec şi (v.f.) praful e subţire (v.b.) nu-ţi place munca dar ţi-e ruşine şi frică ce-ar zice lumea mai ai şi rolul din piesa următoare, cea în care nu mai munceşti deloc, eşti actorul lumilor ce vor veni ca să le ţii oglinda (v.f.) vezi că homosexualitatea subalternului tău nu-i genetică, te-au minţit revistele de ştiinţă, e psihoză, aşa că (v.b.) trece pe la tine diseară arhitecta de la spaţiale, găteşte-i ceva să n-o porţi în eroare (v.f.) să nu te poarte-n eroare vezi că nu-i de ajuns de fată mare aşa cum se dă (v.b.) lasă fobiile, nu fi inhibat și nici nu bea ca prost’ prea mult timiditatea este pentru teatru (a) ce-i zumzetul acesta şi mă doare şi capul, uf, uite, am pierdut tramvaiul (v.f.) şi femeia (v.b.) şi femeia (a) tramvaiul (v.f.) la femei să nu mergi niciodată pe scară (v.b.) la tramvai să nu mergi niciodată pe scară (a) nicio scară nicio scară, bine, am simţit cum şoareci mă educă în stomac să vărs nu pot iau un taxi (fluieră scurt, cade în spatele scenei în braţele dansa-torilor care apoi îl aruncă în sârma ghimpată în care se încurcă mişcându-se) am ajuns? aşa merit aşa merit? Cortina |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate