Vasile: (rezemat de gardul unei grădini de zarzavat) Ce vă uitați așa la mine? Ce dacă sunt argat? Eheeeee! Are să vină și timpul meu. Vă spun eu. Ascultați bine ce vă spun. (Se depărtează de gard și cu gesturi hotărâte începe să vorbească): Ce? Nu vă vine a crede? Păi o să fac eu pe dracu'-n patru. O să vedeți. O să ajung și eu patron că doar n-o intrat zilele-n sac. Sunt încă tânăr. Uitați-vă la mine. (face o eschivă) Vedeți? Nici nu zici că am patruzeci de ani. (Râde) Și atunci voi fi și eu respectat ca bădița Luca. Ce?! Și mai. Voi apărea și eu la televizor ca bogătașii noștrii. La OTV. Da că acolo apar toți oamenii importanți. (Se oprește din gesticulații și privește spre auditori fix) Ce? Credeți că nu am față?... Păi să mă vedeți bărbierit, spălat și la costum! Dacă nu veți zice că sunt mai elegant ca președintele Americii... cum îi zice?... "Ubama".

Luca (se postează în spatele lui și-l privește cu mâinile-n șolduri)

Vasile: Și atunci vor veni la mine cei din satul meu care-mi ziceau că-s prost și-mi vor zice: (se apleacă aidoma unui cerșetor schimonosindu-și fața)Domnule Aioanei, ne dați și nouă ceva de muncă? Vor veni plângând și jelindu-se, dar eu atunci le voi râde în față: (Își scoate pieptul înainte și privește mândru și plin de importanță): Ce, bă, prostovane? Vezi acuma cine-i prost? Da, da, așa le voi spune, mai ales lui zgârâie-brânză ăsta de Luca. Auzi? Patron? Păi se va târî la picioarele mele când voi fi "cineva"...

Luca (repezindu-se spre el): Zgârâie-brânză zici!? Să mă târăsc...?! (Vasile o ia la fugă) Ia-mi stai tu că te domnesc eu acuș! Îți dsau eu ție patronat...!

(Vasile sare gardul grădiniței, iar Luca aruncă cu un bulgăr de pământ după el)

Luca: Poate nu termini până diseară de copilit că-ți rup oasele! Ne-am înțeles?!

Vasile: (se aruncă în genunchi și începu treaba): Da, bădie, da!

(Luca pleaxcă)

Vasile (fără a se opri din muncă și fără a mai ridica capul): Mai vedem noi când voi fi și eu un "domn"! Da, da!