Mă simt luată în balon
Și asta nu e de ,,bon-ton",
adică pentru dirijor
să dea un ton, - este ușor
în la major;
dar în minor, zău așa,
situația este mai grea:
e groasă de tot, cum ar veni,
care-va-să-zică,
după cum bine-zis-a Mitică
a-la-caragiale,
vreau să spun.
Că minorii nu știu cânta în cor
ei doar imită
pe dirijor.
Dă din mâini dirijorul,
fac și ei la fel.
Scoate dirijorul limba,
ca un protest, cum ar veni,
copiii toți, o scot și ei
limba la dirijor, și tot așa,
în cor, - în grup organizat, adică
mint și fură toți, de la sopran pân' la tenor
urmându-l pe dirijor
cu foarte mare spor.
Dacă asta este tema
provocării pentru book
note mari pot s-am și jo.
Doar ce mi s-a clarificat în minte tema
că am rezolvat problema
după cum urmează, deci:
(observați, vă rog, e-un meci
cu totul subiectiv,
copiii ies din obiectiv;
cei mici să părăsească scena
până spre final,
când fair-playul va fi iar pe val;
ar putea să-și continue vacanța,
.... undeva,....prin Franța,
sau poate pe Ecuator
ținându-se de un rotor
de motor de-licopter
cu cupteur
și bucătar la bord.)
Acum, că picii au plecat
să lege Pământului nădragii
cu o cintură de nori,
rămânem între noi
să ne batem cu noroi.
DECI: cine-i cel mai mare HoÞ ?
Dar, mincinos?
Desigur, JO.
După cum bine observați,
neam prost și tâmpit ce suntem,
ne-am reîntors:
la aporia de la greci -
,,dacă toți dobașii mint,
iar eu sunt unul dintre ei,
care este adevărul, desigur?"
Deduc că este complicat;
de acum, cu binele vostru
Jo, vă las (transcriere fonetică),
Și fug după copii:
poate îi prind din urmă.
Rămâneți, totuși cu o grijă:
după cum ați observat, dicționarul meu de rime
tocmai s-a defectat.
Bay-bay! (transcriere fonetică)
nu e de vânzare nimic:
e doar un ,,la adio", mic.)