poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2593 .



Chez Ciulnita - La Ciulnita
scenariu [ ]
satira adusa vietii de familie

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [SeL3nA ]

2005-03-03  |     | 



Personaje: Corbu Ilie, tata de famelie, impovarat de rutina si conditiile traiului modest de zi cu zi
Corbu Josefina, sotia lui Ilie, femeie incuiata la minte, care nu-si iese din tipare
Piramidon Suzanel, “ sufletelul “ Josefinei, rodul iubirii celor doi soti, care si-a schimbat numele dupa majorat, aderand la conceptiile evolutioniste, tanar usor influientabil.
Corbu Maria, fiica Josefinei cu Ilie, copil spiritual si manipulabil.

La Ciulnita
Actul I – Scena I
Interiorul unei case construite in stil comunist, cu pereti subtiri, usor galbejiti de trecerea timpului. Un hol ingust de spital ingreunat de tablouri vechi. Doua camere la stanga, o alta in fund. Prima camera la stanga, cea a lui Suzanel, cu intrarea mazgalita in chip brutal de inscrisuri egiptene.
Suzanel: (puternic, urmarind ritualul cocosului impanat)
Bien venu a Ciulnita! Nous nous sommes hereux de connaiser vous. (cu gratia filozofului cumpatat) - Hmmm… sa recapitulam…! Deci trebuie sa-mi pastrez calmul, rabdarea si conduita…( ezitand ) clar si concis! Si cu asta o sa-l dau gata pe vizitatorul ala francez! Romanii sunt o valoare!!! Vorbeste tu si romaneste, vorbeste tu si franceza… da-i bataie mai departe ca esti cel mai bun romane!

Josefina ( increzatoare si vulgara )
- Ma Suzanele! Ma eu ti-am zis sa pleci mai repede ca intarzii de la munca! Unde ti-e mai capu ala sec?
Suzanel ( puternic ranit in orgoliu )
- Plec acum… am si intarziat! ( se dezmeticeste repede si pleaca emotionat la serviciu )
Liniste deplina, se aude ticaitul ceasului din sufragerie. Ilie intra in scena de acolo, grabit si cu gand de duca.
Josefina ( impunatoare ca o actrita de talie inalta )
- Unde crezi ca pleci asa grabit, Ilie?
Ilie ( nesocotitor)
- La masina, draga ! Are o mica defectiune la motor, dar o repara taticu !
Josefina ( incercand sa-l intimideze )
- Da ?!
Ilie ( facandu-i jocul )
- Da ! Daca nu era logodna lu’ fitu in seara asta, o lasam asa cum e ! Asa de ! Repara baiatului masina !
Josefina ( reluandu-si jocul )
- Pai dar s-o repari, sa-i duci baiatului inelul, micutul meu Zanel ! ( Zanel, prescurtare de la Suzanel, folosita de mama pentru a-si alinta “ sufletelul “ )
Ca el munceste micutu’, nu poate sa vina sa-l ia cand o fi sa mearga la restaurant.
Ilie ( cu aer de afectat )
- Parca i-ar cadea obloanele, nu zau ! cand eram eu de varsta lui, mutam si muntii din loc. Dar, off… am ajuns un batranel garbovit, cu capul plin de servicii voluntare. Plec, babo !
Josefina ( neincrezatoare )
- Stai ! Stai, Ilie, cu ce repari tu masina ?
Ilie ( usor dezgustat )
- Ei, parca mai conteaza, cu…
Josefina:
- Cu ce ? Cu ce, ma, ca tu nu ai luat nimic de reparat masina cu tine !
Ilie: ( lipsit de inhibitii )
- Mai, da mare mestera la reparat masini esti tu de la o vreme, ma ! Ete, ca sa nu stai cu grija, iau ce-mi trebuie de colea’, de la nea’ Gadea !
Josefina ( acelasi joc )
- Nea Gadea e in concediu !
Ilie : ( prins asupra faptei )
- Daaa?! De la fii-su !
Josefina:
- E plecati cu totii Ilie ! Cu catel, purcel, tot !
Ilie ( impaciuitor )
- Vad eu atunci, ce nu mai gasesc la altcineva, crezi tu ?
Josefina:
- Ilie, sa te fereasca Dumnezeu sa mergi iar la Tiganu in seara asta, ca…
Ilie:
- Lasa, ma, ca stiu eu ! Si fara s-o lase pe Josefina sa mai poata spune ceva, iesi pe usa.
Cobori scarile si ajunse la garaj. Il deschise cu miscari domoale, tocmai pentru a inspecta banuitor balconul casei. La balcon, Josefina il urmarea, ca nu cumva sa plece cu Tiganu.
Cand privirile celor doi se intalnira, Josefina se retrase umila in casa.
Imediat dupa aceea, Tiganu isi facu aparitia.
Tiganu:
- Ce faci mai, Gicule ?
Ilie ( entuziasmat )
- He, he, he, bine mai, Tigane, ma uit la harbu asta, ca nu stiu ce are, ceva nu functioneaza !
Tiganu: ( carismatic )
- Hai, ma, Gicule la mine, la una mica, si o repari tu, pe urma !
Ilie ( din ce in ce mai entuziast )
- Ma Tigane, stiu si eu…hai !
Actul I – Scena II
( Dupa doua ore )
Josefina ( banuitoare )
- Si ai rezolvat, draga, problema ?
Ilie:
- Rezolvat, babo, rezolvat.
Josefina:
- Mai, tu iar ai fost la Tiganu, ca… ( nu apuca sa termine ideea ca fetita lor, Marioara si incepu sa zbiere : “ Foc, sariti ! “ )
Amandoi alergara in directia de unde se auzeau tipetele. Era camera lui Suzanel. Luase foc !
Pesemne ca veioza facuse scurtcircuit, pentru ca el n-a reparat-o cand a mers la Tiganu ultima oara. Daca s-ar fi uitat putin la siguranta !
Ilie: ( autoritar )
- Marioarooo ! du-te si vezi daca a sarit siguranta !
Maria:
- A sarit… spune Marioara cu jumatate de voce.
Ilie:
- Acum du-te si stinge curentul de la panoul de control!
Si tu Josefino adu carpe ude, galeti cu apa!
Hai, pana n-o sa se extinda focul ! Repede !
Tocmai cand pregatea carpele ude, Josefinei i se intuneca privirea si un glas puternic si necunoscut ii invada simturile : “ Salveaza masuta ! “
Josefina ( anesteziata de impactul transei )
- “ Vai, da e un semn divin ! Doamne ! “ Isi facu cruce de trei ori si alerga repede pana in camera baiatului. Masuta pe care se afla veioza apucase sa arda, cum lemnul era vechi si putred. Josefina in culmea revelatiei divine, incepu sa zbiere cat o tineau plamanii :
- Ilie, scoate masuta afara ! Ilie, mai ! Scoate-o afara sa nu cumva sa o termine flacarile.
Ilie ( nelinistit )
- Ma tu nu esti normala la cap ? Acum trebuie sa ne concentram asupra scurtcircuitului, nu asupra masutei care ti-a dat-o maicata cadou de nunta ! Macar de nu ti-ar fi dat-o !
De fapt barbatul a dus masuta in camera lui Suzanel pentru ca era cadoul de la soacra-sa, o carpanoasa de femeie, pe care n-o inghitea. Iar acum sa n-o lase sa arda ? Ironia sortii !
Lua masuta si o puse in hol.
Flama produsa de scurtcircuit a fost stinsa in scurt timp de Ilie si n-a apucat sa faca distrugeri mari. Acum cei doi o mustrau pe Marioara:
Ilie:
- Ce-ai cautat tu in camera lu’ ala mare ?
Maria: ( linistita )
- Ma jucam !
Ilie :
- Te jucai, a ? te jucai ! Daca-ti dau un jucat pe dupa ceafa, vezi stele verzi !
Josefina: ( mieroasa )
- Acum adu ma si tu masuta, si n-o mai speria pe fata !
Barbatul aduse masuta inapoi in camera si inainte de a o pune la loc, o inspecta amanuntit, sperand ca o va arunca daca a ars…
Ilie:
- Aualeu ! Ia uite ce-i aici ! Pe un picior al mesei parea prins un plic ingalbenit de trecerea timpului, pe care sta scris cu litere mari, indraznete “ Testament “.
Ilie il dezlipi de acolo si deschise plicul. Scoase din plic o foaie galbejita si ponosita, dar pe care srisul era insa evident. Incepu sa o citeasca tacut. Dupa ce o citi, puse foaia la loc in plic si incepu sa rada cu pofta.
Josefina : (impacientata )
- Ce e, ma ?
Ilie: ( superficial )
- Suntem bogati ! ( isi repeta spusele ca sa fie mai sigur )
Josefina :
- Ce tot spui, Ilie ? Noi, bogati ?
Ilie ( fudul )
- Da! Sti ce tocmai am salvat de foc ?
Josefina : ( visatoare )
- Ce Ilie, ce ?
Ilie ( categoric )
- Testamentul scris de maica-ta pentru fimiu’ si fi-mea. Scrie aicea ca daca o sa descoperim plicul asta dupa ce o sa fim eventual “impanati” de copii, ea o sa ne mai ia din grija parinteasca lasandu-le mostenire primelor noastre exemplare debile toata averea stransa cu sudoarea fruntii ei ani de-a randul…(rade apasat)
Josefina :
- Vezi Ilie ? Si eu care ti-am zis ca mamica nu-i asa de carpanoasa cum pare, si cadoul nostru de nunta trebuie ca e mai valoros!
Ilie : ( filozof pragmatic )
- Aicia ai dreptate!
Le lasa la cec o sumaaa… ( Scoase batista si se sterse de naduseala pe frunte )
Doua sute de milioaneee !
Josefina : ( exceland )
- Ce de-a banii, Ilie !
Ilie : ( asigurat de mostenire )
- Si stii ce, ma duc sa-i dau lu’ fi-miu inelu’. Mult prea iubitul meu fiu ! Va fi o placere sa-i duc inelul.
Isi mangaie fiica pe crestet : “ Lasa, fata tatei, ca nu-i nimic. Nu mai fi suparata ! “
Josefina : ( clarificata asupra situatiei )
- Du-te, du-te, dar lasa-mi mie foaia, sa ma uit si eu !
Ilie : ( contrariat )
- Nu ! o iau cu mine, sa i-o arat si lui Suzanel. Poate se razgandeste si-si ia o fata mai buna, pentru viitorul lui statut, asa !
Josefina : ( intru totul de acord )
- Mai, dar sti ca ai dreptate ? Ia si foaia, si convinge-l sa anuleze nunta cu, cu aia !
Ilie : ( reintinerit )
- Hai, hai ca plec Finuta mea !
Actul I – Scena III
( In masina )
Urmeaza monologul parvenitului Ilie, care increzandu-se numai in simtul practic si ignorand detaliile rutiere, se rataceste in trafic.
Ilie:
- Brrr, ce frig e ! Ar fi trebuit sa-mi iau un costum de eschimos, ca sa conduc si eu ca tot omu’ ! Stiu ! am sa pun inelul ala blestemat pe bordul masinii ! Iar foaia o pun bine in buzunarul stang. De fapt, am sa pun si plicul tot pe bord. Asa…
( ridicol )
Ce faci, nenorocitule ! Treci pe contrasens ? Nu ti- ar fi rusine ? Magarule !
“ E, lasa, taticule, ca ma ajung eu de pe urma lu fi-miu si fi-mea. O sa trec eu maine-poimaine prin fata ta, cum faci si tu acum cu mine !
Vorba aia, patru sute de milioane ! Ce, acum nu-ti mai arde de ras, nu, he, he ! Lor doi le scot ochii cu cate o suta si raman eu cu doua sute.
Hei, da intersectia asta n-o stiu ! M-oi fi ratacit ?! Cred ca tuica aia de la Tiganu si-a cam facut efectul, ca… sunt tare dezorientat !
Mai, mai ca sa vezi la ce duc calculele in trafic !
Cred ca e timpul sa apelez la Barosanu, ca doar el m-a ajutat si cu plicu. El i-a dat lu’ nevestica semnul cu masuta. Insa, nu se va alege cu nimic ! “
( independent de vointa, cu reactii mecanice )
Barosane, ma Barosane, da-mi un semn. Incotro s-o iau ? Si imediat trecu pe langa el un camion cu semnul de circulatie “ Stop “ in remorca.
( ironic )
Ei, ce gluma buna ! Si sa mai zici ca nu-i valabila zicala “ Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga-n traista. “ Am s-o iau drept inainte. Inainte, mars !
Nota de final a autorului :
Si cum mergea nea’ Ilie drept inainte, si cum noaptea se lasase grea, vede in fata lui mare semnul “Stop”, iar dupa stop, intinderea ghiolului parea imensa…
El vru sa franeze, dar in loc sa repare frana, a mers “ la una mica “ si inainte de impactul iminent cu ghiolul, a mai apucat sa strige:
“ – Tiganeee ! “
Totusi, Barosanului i sa-a facut mila de biet nea’ Ilie si l-a ajutat sa scape, insa masina s-a scufundat, cuprinsa de ape.
Cand echipele de interventie au scos masina din ghiol, totul era ud si la locul lui, de fapt, aproape tot, in afara de inel.
De foaia de pe bordul masinii, nu mai are rost sa amintim…
Literele s-au inecat si ele in ghiol, o data ce masina a fost cuprinsa de ape, iar soacra lui Ilie era oale si ulcele de aproape trei ani…
SFARSIT


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!