vreau totul, sa cred ca inca pot sa cred,
fara sa ma-ntreb, daca existi sau nu,
tu iubito, doar cantand sunetul iubirii
ca un aed la lira-i stramba, ce inca
sorteaza fragmentele vesniciei, credeam:
iubirea-i un microb de care sa te temi,
sa nu-l strecori in vene, e februarie,
natura inca doare asa cum doare frunza
cazuta in culoarea sa de toamna,
e februarie, iar tu iubito,
esti inca prea devreme
in susurul timid al anotimpurilor noastre.