Azi-dimineata aveam un porc... Il chema Samson. Il botezasem asa inca de cand il cumparasem, in primavara, deoarece - desi n-avea decat o luna - avea pe el un par lung si des...

Asta primavara hotarasem - cativa colegi de serviciu - sa ne cumparam cate un porc de crescut. Cereale erau, loc n-aveam. Dar era nea Vasile din Saveni, mare crescator de porci, cu cotetze de ciment, in boxe individuale, cu scurgere, cu jgheab de hranire, cu cate si mai cate...

Aveam toti patru intalnire la ora opt la nea Vasile in curte. Sosesc primul, avusesem o insomnie dupa ce scrisesem azi-noapte un editorial despre noua democratie cu liberalii la "timona"...
"Hai domnu' Silviu la un pahar de tuica". Era cam dimineata si paharul era de vin. Incet, incet, incep s-apara si ceilalti colegi, cu familiile. "Hai noroc!, hai noroc!"... Era tuica noua, facuta din corcoduse. Pe masa din curte, o sticla de un litru, plina cu tuica, era legata cu un stergar rosu la gat. Era tuica porcului.

Porcii erau inca tacuti, chiar prea tacuti fata de zilele trecute cand guitau dimineata imediat ce simteau miscare prin curte. Presimteau oare ceva azi? Ceva suspect mi se parea ca pluteste in atmosfera cetoasa a acestei dimineti de Ignat.
Nea Vasile luase sticla legata cu stergar si se dusese la cotete ca sa le toarne tuica pe gat porcilor. Carnea - se zice - le devine mai frageda si moartea mai usoara.
"Domnu' Silviu... Mai merge un pahar, nu-i asa?"... Mai mergea, acum ce mai conta, mai bausem doua. Mi se parea ca prind curaj de la tuica de corcoduse si ca as putea chiar asista la taiatul porcilor.

Ma ametisem... Incepuse sa-mi fie chiar cald, iar fata imi ardea. Cand ma intorceam de la privata din fundul curtii, am zarit langa cotete sticla legata cu stergar rosu. Era goala, aruncata pe jos. Porcii fusesera "omeniti" intre timp de nea Vasile. Auzeam doar cateva grohaituri usoare, ca o agonie timpurie. In trecere, mi-am aruncat ochii in ciobul de oglinda atarnat cu doua ate sub sopron, acolo unde se barbierea de obicei nea Vasile. M-am vazut trist si ridicol, asa cum eram, infasurat cu fularul rosu la gat. Un fular ca un stergar, pe care mi l-am scos cu un gest dezgustat.

Clipa jertfei porcine devenise iminenta. Se facusera toate pregatirile. Dulapi mari de lemn fusesera aliniati in curte, cutitele se mai dadusera odata pe piatra de polizor de sub sopron si nea Vasile dadea pe arcer varful unui suriu imens, cu lama stralucitoare si prasele de os. "Domnu' Silviu... Cutitul asta il am de la tata-mare... cel mai mare taietor de porci din tot raionul". Am inteles ceea ce doar banuiam pana atunci: ca forta traditiei ramanea si in Baragan, ca pretudindeni, cel mai puternic creator de vocatii.
"Duceti-va fularul in casa, domnu' Silviu, ca pe-aici se murdareste".

In casa era cald si se auzeau chicoteli de copii. Nu gasisem vreun cuier in care sa-mi agat fularul. In camera de alaturi, erau nepotii lui nea Vasile, pe care mamicile lor ii imbracau, conform traditiei, in haine de sarbatoare pentru taierea porcului. Imi placea rumoarea de copii guralivi. M-am asezat pe canapea, apoi m-am lungit, imbracat, incaltat, cu picioarele atarnate in gol, pe marginea canapelei, si cu fularul rosu pe piept, precum o baniera de erou necunoscut, invins in greaua lupta cu el insusi. O toropeala placuta m-a invaluit imediat. Devenisem usor, pleoapele imi devenisera grele, ochii lenesi, fixati la perdeaua de dantela alba. Urechile imi ardeau, imi ascultam respiratia linistita, amestecata cu chicotelile copiilor. Visam parca...

Patru copii nevinovati, fara griji, care azi vor invata o noua lectie a ritului initiatic crestin: jertfa. Primele lectii fusesera rugaciunea, mila, ascultarea. Deodata, usa dintre camere s-a deschis incet. O lumina orbitoare, abia ca ma lasa sa ghicesc patru siluete mici, jucause, care se zbenguiau si chicoteau. Ca sa-i potoleasca, mamele lor le dadea sa bea suc de portocale dintr-o sticla. Dupa aceea am vazut pe una din mame aleargand un copil. L-a prins si apoi a incearcat sa-i puna un fular rosu la gat, sa nu raceasca... parca era chiar fularul meu. Copilul s-a zbatut un pic, pana cand fularul i-a fost in sfarsit innodat la gat. Un tipat ascutit m-a facut sa tresar pentru o clipa si sa simt o durere surda in inima. Mi-am retinut respiratia cateva clipe. Zbenguiala copiilor se stingea, pe rand, de fiecare data cand li se lega la gat fulare rosii, de sarbatoare. Lumina orbitoare nu-mi mai permitea sa zaresc decat patru corpuri de copii, alungiti pe covorul rosu al camerei. Erau tacuti, nemiscati, imbracati in galben, cu fulare rosii la gat. Lumina diminetii patrundea violent in camera. Ferestrele camerei dinspre curte erau deschise. Perdelele de dantela alba fluturau in curtea lui nea Vasile. Perdele lungi pana-n pamant iesisera afara din camera, impinse de un curent de aer...

Vad casa lui nea Vasile, prin ceata alba a unui nor rece. Zburam. Mi-am zis atunci ca trebuie ca visez. Sau poate ca am murit. O carpa alba flutura in curtea casei. Ma pogoram cu o viteza vertiginoasa, ca gandul. Am intrat prin fereastra deschisa si m-am asezat lungit pe o canapea drapata de o cuvertura rosie. "In mod sigur tebuie sa fie un vis", mi-am zis atunci. Simteam rece si o stransoare la gat, ca o sufocare. Am tresarit speriat si am deschis ochii...

Eram acoperit cu un macat rosu de lana. Fularul imi era innodat la gat. M-am ridicat incet de pe canapea si am facut cativa pasi. Aveam picioarele amortite si mainile reci. Cand am iesit in curte, am zarit porcii in lumina orbitoare a diminetii, intinsi pe dulapi de scanduri, intre paie, inerti, opariti, galbeni, rasi de par, cu gaturile inrosite de cate o crestatura de cutit.

Pareau niste copii inocenti cu fulare rosii innodate la gat...

"Nu v-am mai sculat, domnu' Silviu... Prea dormeati frumos. V-am invelit si v-am pus fularul la gat, ca era frig in camera."