poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1935 .



Plecat departe
proză [ ]
...prea departe

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [FlashLife ]

2004-12-17  |     | 



In nopti cu luna plina, ferite de nori grei, imi place a pleca de-acasa in zarea neagra. Sunt ca de fiecare data singur si sincer- caci am mainile reci ce-mi tremura usor pe-o panza de paianjen. Mustele bazaie murdar sub stele aprinse, ca o adunatura de licurici de pretutindeni. Lacrimile-mi curg pe obraz, curg nestapanit simtind la randul lor singuratatea cruda in care ma avant mereu. Aripile albe ce straluceau ca o dantela pe-o rochie de lux au disparut demult, si-acum am doua maini putin paroase ce tin un pix spart intr-o parte. In adierea vantului tresar adesea si plec capul ori de cate ori cade o stea. Se face liniste... si doar fosnaitul frunzelor ma face sa n-adorm...
Nemiscat si calm astept sa mai scriu un rand cu pixul ala spart ce l-am gasit in iarba. Nici mana nu m-asculta, ci doar urechea mai e-atenta la pasii repezi ce s-aud in departare. Se lasa ceata peste luna si vreau sa caut acum ceva ce mi-a ramas- fericirea- sorbita candva intr-un pahar cu apa. Mi-e frig si tremur si... dau sa plec spre pod... podul ala mare pe care l-am vazut odata in carti colorate. Cu pasi greoi tarai doi bocanci ce i-am primit candva de la bunicul meu. Si calc fara sa vreau pe flori si sunt mai trist poate... mai trist ca ieri. Natura si ea m-a parasit acum si-ncerc s-ating o pata alba care-mi sta in drum- ma zgarie si miorlaie si toarce langa mine... Ranile de sange pline le sorb si-ncerc s-o mai ating o data... un suflet singur, speriat de tot ce se petrece-n jur. Ma regasesc prin el, zambesc si-o mangai; ochii-i sclipesc in fata mea si-o port usor pe brate, pe drumul meu cu podul mare si luminile pierdute prin ceata deasa... Aprind un chibrit umed si privesc uimit prin aburul dens: Si luna moarta imi facea cu mana caci trenul nu mai vine...

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!