Dragul meu,
Efectiv nu stiu ce mi-a venit sa-ti scriu, poate pentru ca pur si simplu simt nevoia sa ma descarc, fara a fi contrazisa sau fara a isca discutii care nu ar avea nici un rost.
Nu credeam in iubire. Nu cu adevarat. Mi-am spus mereu ca nu exista, ca nu este decat o amagire facuta sa complice vieti, sa zdrobeasca destine.
De fiecare data cand ne indragostim credem ca este pentru prima data. La fel am simtit si eu, mereu. Dar erau doar pasiuni trecatoare, care mi-au lasat in suflet amintiri mai mult sau mai putin frumoase. Si am pus fiecare amintire una langa alte si am hotarat sa le pastrez. Dar ai venit TU si le-ai sters pe toate. Si din acel moment pentru mine nu a mai existat trecut. A fost ca si cum tu erai primul om din viata mea. Si te-am iubit brusc si intens ca ploile de vara...fara spatiu si timp, fara retineri, dincolo de orice putinta de intelegere. Am simtit ca te cunosc de mult, ca te-am iubit dintotdeauna si tot ce stiam pana atunci despre iubire, despre viata, s-a dus. Si a inceput sa-mi fie dor de tine in fiecare clipa in care nu erai langa mine. Stiam ca o zi are 24 de ore, o ora are 60 de minute, un minut are 60 de secunde, dar nu mi-a spus nimeni ca o secunda, fara tine, inseamna o eternitate.
Uneori imi doresc sa nu te fi intalnit niciodata, nici macar in treacat. Dar cel mai mult imi doresc sa nu te fi iubit. Nici macar pentru o clipa. Mi-ai daruit clipe pretioase, dar si amare, clipe de fericire dar si de tristete, sau clipe de iubire, dar care au murit. Acum toate astea s-au dus, iar tu ai ramas doar o amintire dureroasa in sufletul meu.
Cand am plecat, o parte din mine a ramas acolo. As fi vrut sa uit totul intr-o secunda, sa uit ca te-am iubit, sa uit ca am suferit, ca am ras, ca am plans. Voiam sa ma linistesc. Dar cum sa fac asta cand erau lucruri prea dureroase ca sa mi le pot aminti, cand erau amintiri prea frumoase ca sa le pot uita?
Poate am gresit. Dar, oricum, am platit. Poate prea mult. Dar am invatat ca nimic nu este cu totul de nesuportat. Am invatat ca, in viata si in iubire, trebuie sa ne supunem pentru a supravietui si apoi sa luptam pentru a continua sa existam. Am invatat ca o infrangere este numai mijlocul pe care ni-l da soarta ca sa vedem ce ne lipseste pentru a invinge. Am invatat ca, daca vrei sa iubesti, trebuie sa ai tarie de piatra. Dar, cel mai mult, am invatat ca iubirea adevarata domina mai ales prin amintire si este unica prin insasi existenta ei.

Eu