poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-11-11 | |
Era soare si cald. Nu planuisera sa chiuleasca. Doar ca profesoara de filozofie le urmarea indeaproape calculindu-le fiecare miscare. Bianca isi scutura buclele ruginii si ofta. Linga ea Adina parea din marmora ca o statuie din Grecia de demult uitata pe o insula pustie unde se aduna cersetorii umili la usa bisericii. Pielea ei alba si pistruiata, finetea miscarilor si ochii de un intens verde crud alcatuiau portetul perfect al gratiei si gingasiei. Nimeni nu intelegea cum puteau fi nedespartite. Erau ca ziua si noaptea, diferite si impreuna alcatuiau un tablou demn de invidiat. Se completau reciproc si de multe ori erau privite cu o gelozie calculata. De baieti si fete deopotriva.
“- Bun… Pina la urma ce s-a intimplat ieri cu Razvan? “ intreba Bianca cu candoarea vadita a celor 17 ani pe care ii avea. “ – Sa nu ma certi,incepu Adina sovaind,stiu ca esti putin suparata pe mine, nu am putut sa te sun aseara si desi am vrut sa iti spun totul , emotiile astea… in mine… adunate…” Isi ascunse ochii in miini, si tot corpul ii tremura desi afara era torid. “- Haide buburuza , sopti Bianca stingherita. Nu poate sa fie chiar asa de rau nu? “ ii mingiie fruntea rizind cu toti dintii. “ – M-a condus acasa. Apoi l-am invitat inauntru. Insa tata…” Se opri abrupt si incapatinat refunzind sa continue. Bianca zimbi ireverentios si vorbi asezindu-se pe banca lor bine cunoscuta ascunsa sub nucul acela enorm din spatele liceului. “ – Hmmm deci. Sa recapitulam. Tu l-ai vrajit cu farmecul tau bine cunoscut si l-ai acaparat in mrejele tale timp de 30 de minute cit ati parcurs drumul de la scoala acasa si apoi ,spuse cu o sclipire vicleana in ochi gesticulind animat ca un copil cu jucarii multe, l-ai ademenit in casa. Papa v-a dibuit in camera ta incapatoare dar imposibil de folosit drept fortareata de ascuns indivizi ,l-a tras de urechi si l-a gonit umilindu-te nespus si facindu-te sa te simti minuscula si neajutorata… Daaaa? “ Da-ul lungit cu vocale dulci parea o doina in lumina blajina a dupa-amiezei de vara. Imaginile durerii trecute de ieri se perindara usor pe chipul trist al Adinei. Bianca avea al saptelea simt- acela al femeii in devenire si Adina nu putea dezminti ca obrazul rosu si pielea aramie ii erau bine cunoscute. Fata asta spiridus era mai indrazneata. Ea gasea intotdeauna rezolvare. Si daca situatia devenea prea compromitatoare avea talentul de a te cruta de reprosuri si regrete. Insa de data asta ghicise numai jumatate din poveste. Adina scutura din cap aprobind monologul comic. Rabufni in cascade de ris nemaiputindu-se abtine. Bianca citise in ea ca intr-o carte deschisa numai ca lasase in afara cuvinte , gesturi esentiale. De exemplu momentul dulce in care Razvan o luase de mina nonsalant si cald. Fierbinteala care o cuprinsese cind ii atinsese fata si buzele. Si freamatul acela continuu care se petrecea inauntrul ei. Se simtea ca o padure fosnind cu un million de frunze cazind. O padure care murea. Si inca mai tremura de teama intensitatii sentimentelor. “ – Vezi tu .. eu am incercat sa aplanez situatia dar…”Adina incerca sa se apere. “ – Vezi tu ai uitat cine e Razvan poate? “ Bianca se strimba jucindu-se cu o suvita de par. “ E increzut si tare flegmatic. Se crede buricul pamintului.” Se ridica brusc de pe banca si incepu sa se plimbe inainte si inapoi uitind complet de riscul de a fi vazuta de profa de filozofie de la geamul micut al etajului 3 al cladirii maronii. Se opri in loc si cu un zimbet misterios o lua de mina pe Adina si ii sopti la ureche conspirator ca si cum vara s-ar fi oprit in loc si gizele ar fi auzit planul lor buclucas. Secretul lor numai al lor antidot impotriva durerii adolescentine a primei iubiri.Chipul Adinei capata moliciunea confidentei absolute. Avea sa il faca pe Razvan sa o vada intr-o lumina noua cu ajutorul prietenei celei mai bune. In calmul si verdele crud al verii fierbinti se furisara inapoi in liceu prin usa secreta stiuta doar de citiva din grupul lor. Usa dadea in biblioteca scolii unde se adunau de multe ori in caz de urgenta. Acolo bibliotecara o femeie ascutita dar binevoitoare le lasa sa comploteze nestingherite. Si aveau nevoie de un mic plan de lupta. Razvan trinti usa de la clasa cu putere. Statuse cu privirea lipita de banca 1-a de la geam acolo unde absenta Adinei atirna in aer ca un semn de intrebare. Chiulisera amindoua si era sigur ca acum puneau tara la cale. In egoismul lui absolut se simti exclus din planurile acelea ascunse. Incercase sa se furiseze afara in timpul orei pretextind ca avea nevoie de asistenta medicala, profesoara uscativa si aspra il privies crucis dezmintindu-i dorinta. Cind in sfirsit se sunase I se parea o binecuvintare din ceruri. Cum urma ora de franceza stiind ca Adina participa la olimpiada de an nu avea cum sa lipseasca. Avea sa ii scrie un biletel isi freca el miinile conspirator. “ – Razvane… mergem? “Andrei evita sa intre in clasa. Ultima oara cind o vazuse pe Bianca ea ii rise in fata si apoi il ignorase dinadins. Acum era rindul lui sa o ocoleasca mai ales ca Oana il ademenea in fiecare zi tragindu-l din ce in ce mai aproape. Oana era tot ce e vechi si confortabil. La urma urmelor nu era vina lui. Se simtea neglijat asa ca raspundea pe masura. Pornira la pas catre cofetaria din coltul scolii. De undeva de pe treptele reci din fata gardului inalt de fier Bianca ii privi piezis. Calcula repede in minte cit timp ii ramasese la dispozitie apoi ii facu semn Adinei sa o urmeze. Adina il apuca pe baiatul inalt dar bine facut de mina zimbindu-I cald. Acesta parea inca nedumerit dar le urma ascultator si resemnat. Nu avea decit de cistigat. Si apoi cine mai avea onoarea de a merge acaparat in vraja dintre cele mai cunoscute fete din liceu? Se falea in sinea lui si ridica capul impingindu-si pieptul inainte. Se simtea tare important. Pentru o clipa uita de pactul facut si o apuca pe Adina de git lasindu-se sa atirne cu greutate pe umerii ei mici si albi. “- Beah…Adiiiiii… Ti-am spus eu treaba cu mitocania nu? “ Adina riposta scuturindu-si parul blond. Adi sari ca ars si isi retrase mina. Aveau atitea reguli cine le mai intelegea? Si cine sa stie ce simtea el cu adevarat pentru fata cu pistrui si ochii verzi. II venea sa isi plece capul in fata ei umil si simplu ca la intrarea in biserica. “ – deci sa recapitulam. Cum ajungem la cofetarie stii ce ai de facut nu??? “ Bianca il impunse pe Adi cu un deget lung si fin cu o manichiura impecabila. Acesta dadu din cap impulsiv si tacu. Undeva in fata ecourile risetelor lui Razvan si Andrei plateau in aerul molcom cu miros de tei si nuci. Era vara si erau tineri. Viata pulsa in fiecare la maximum. Cofetaria era plina de colegi de la liceele invecinate. Fetele de la Liceul Pedagogic chicoteau prin colturi in timp ce Razvan si Andrei se asezasera deja la o masuta mica comandind prajituri si lemonade. Andrei ingheta cu mina pe pahar cind ridica ochii si zari parul cirliontat si castaniu al Biancai , albul bluzei immaculate contrastind placut cu pielea maslinie. Adina o urma de mina cu nimeni altcineva decit Adi din clasa lui, Adi cel timid care era bine cunoscut printre fete pentru muschii conturati prin tricoul de culoarea cerului. Il atentiona pe Razvan care se inneca cum zari trio-ul acela fericit si zgomotos. Adina. De mina. Cu namila de Adi. Doar aseara Adina fusese in bratele lui. Buzele ei fusesera ale lui. O tinuse de mina. Simti cum ii dispare singele din obraz si fata I se schimonosi intr-un rinjet timp de om nebun. Andrei reactiona primul insa. Maxilarul I se incordase desi Bianca ca de obicei nu parea interesata in mod special de nimeni. Doar de zecile de baieti care o cunosteau dupa nume si chip si care faceau cerc in jurul ei. “ – Ahhh ce frumoasa e vara asta… spuse Adina asezindu-se alaturi de Razvan la masuta mica. – Adi ii trase scaunul politicos apoi se aseza luindu-I mina intr-a lui si privind-o laguros in ochi. “ – Vad ca avem unde sta. “ Spuse Bianca apropiindu-se cu mersul acela innebunitor de dulce aducind cu ea parfumul castanilor. Il apuca de Andrei de obraz ca pe un copil bosumflat si isi puse miinile in jurul gitului lui pentru o secunda doar. “ Sunt sigura ca il cunoasteti pe Adi… spuse ea incet. “ Razvan ramasese uimit. Andrei saluta scurt si se ridica. “ – Pai noi tocmai plecam.” Razvan abia reusi sa biiguie. “ – As da de unde… Continua Bianca indraznet. Tocmai acum cind suntem toti? Uite ca venii si Oana.” – gesticula ea larg spre usa cu accent mioritic. “ – Si de la pasune iaca…. Tacticoasa vine vaca- “ Adina recita cu rautate. “ – Tsk , tsk ce spui tu Adina? Nu e frumos… din partea noastra. De fapt, adauga Bianca infierbintata plecam noi mai bine. Nu de alta dar creem drama si am stirnit destule zvonuri nuuuu? “ Andrei ar fi vrut sa o implore sa ramina. S-ar fi asezat acolo in genunchi pe cimentul rece in locul acela bine cunoscut si ar fi cersit. Dar o cunostea prea bine. Era incapatinata si greu de impresionat. Si ii placea jocul acela. Il ademenea incet ca apoi sa il lase asteptind infrigurat. Nu era al lui. Asa cum si el apartinea de fapt celeilalte. Clatina din cap si o privi umil. Oana saluta pe toata lumea si I se protapi in brate plantindu-I un sarut de zile mari pe obraz. Bianca isi arcui sprincenele dar se calma.La urma urmelor ea ii daduse liber. El era normal sa se intoarca la “ fosta” . Razvan se ridica si ii bloca calea Adinei. Aceasta isi continua drumul nestingherita ca si cum el era doar un obiect neinsufletit neimportant. El sovai apoi in amalgamul si zgomotul din mica incapere o striga. Hotarit. Ca un barbat care stie ce vrea. Adina se opri cu mina intinsa spre usa. Se facuse o liniste absoluta si ciudata. De undeva de afara se auzea framintarea strazii, muzica verii incarcate de emotii si culori. Ca intr-un film alb si negru de demult, mina lui Adi scapa degetele reci de alabastru ale Adinei. Aceasta se opri si se intoarse cu miinile incrucisate asteptind. In aer plutea o tensiune incarcata si o curiozitate avida. Restul lumii oricum devenise neimportant. “- Adina…parca aseara vorbisem ceva? “ glasul lui Razvan avea aceleasi inflexiuni masculine. Era pornit. Isi musca buzele si ochii ii capatasera sclipirea accea ciudata de om nebun.Simtea cum isi pierde mintile de gelozie. “- Aseara cind? Adina raspunse absolut calma si stapina pe situatie. Inainte sau dupa ce te-a intimidat domnul director? “ Intrebarea atirna in aer ca un nor fumuriu.Avea sa ploua acolo inauntru , avea sa tune si sa fulgere si el nu putea sa raspunda. “- Sau poate aseara cind am cazut de comun accord ca faptul ca tata e directorul liceului nu va fi un obstacol?” Intrebarile veneau calculate ca o teza la chimie. “ – Sau nu…poate aseara cind ai fugit , ti-ai luat talpasita trintind usi si fara prea multe cuvinte. “ “- Nu e drept…”spuse Razvan incet. “- Sa-ti spun eu ce nu e drept – Adina continua sagalnic cu un zimbet discret pe buze apropiindu-se la limita. Nu e drept sa promiti si sa dispari ca magarul in ceata. Si nu e drept sa spui ca nimeni nu ar putea accepta asa o responsabilitate, ca nici un baiat normal nu s-ar compromite sa stie o scoala intreaga ca el umbla cu fata directorului. Uite Adi nu e las. El e in stare. E destul de puternic. Si iti ia locul. “ fraza ramase in aer suspendata si lumea incepu sa sopteasca. Adina facu citiva pasi catre iesire apoi se opri dindu-si seama ca jumatatea de abanos ii lipsea. “- Ah si inainte de a pleca doar ca sa realizezi – de vrei sau nu - acum toata lumea stie.” Ii arunca zeflemitor Bianca privind in jur amuzata. O ajunse pe Adina din urma si in urma lor mireasma de flori si ploaie zabovi ca o poveste nemuritoare. In jocul cu dragostea mindria raminea mereu invingatoare. Si desi simtea impunsatura propriilor cuvinte Adina isi inghiti lacrimile si trecu mai departe cu capul sus. Stia ca nu acesta va fi sfirsitul verii. VA URMA |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate