Convorbiri in fata usii, lipsite de greutate dar foarte colorate.
Nu exista decat doua posibilitati : una trista si una fericita. Asta pana la urmatoarea ramificatie bilaterala.
Traieste pe-aici o fata cu care ies la plimbare si despre care pot spune ca prima impresie ca este foarte vorbareata.Argumentul ales de noi amandoua este zguduit cu viteza mare ca o clateala de dinti si-apoi inecat in laturi. Eu ma prefac ca o ascult pana ce dumnealui(argumentul) iese putin la iveala , pentru ca orice mort iese si el la suprafata, dar pentru prietena mea nu-i valabil, ea inghite mortul uneori si trece repede la urmatoarea crima . Eu ii zambesc si ma fortez sa nu ma dau de gol ca n-o ascult, de-aia mi-a venit in minte "convorbiri in fata usii", m-a cuprins disperarea cand mi-a plutit un gand. De fapt m-a fulgerat si-apoi a plutit. Si n-a plutit de loc, mi-a cazut direct la fund ca mortul de argument sarac , pentru ca nu putem aborda argumente bogate, masive, esentiale. Ele ar face ca stalpii pe care le asezam sa se prabuseasca pentru ca stalpii astia nu erau pregatiti sa tina in brate asemenea bazaconii chinuite de ani de munca si studiu. Patrunderea argumentelor grele se face cu mult rafinament. Din pacate nu ne nastem noi cu asemenea calitate. Si daca ai prin casa ceva tati si unchi (etc) care sa ti-l ciopleasca ei si tu sa stai statuie sa te-nchini, asta-i o treaba buna.Daca nu, trebuie sa stai pe burta.Daca nu, atunci nu-l ai…cazul meu si-al prietenei mele.Cat despre cele doua posibilitati , una trista si una fericita,ar trebui sa explic prea mult ce-am vrut sa zic , nu prea mult, prea lung, intelegi?