La chestionarul trimis de noi, pe 10 iulie 2002, diverselor persoane care administrează site-uri, ne-au răspuns și cei de la www.hercegbosna.org. Astfel, la întrebarea „Care ar putea fi, după părerea dumneavoastră, metodele de luptă prin intermediul Internetului?”, ei ne-au trimis următorul răspuns: a) propaganda pentru cetățenii propriei țări și propaganda pentru cetățeni străini; b) scrisori deschise mijloacelor mass-media și instituțiilor; c) cearta prin intermediul forumurilor de discuții; d) atacuri ale hackerilor. În numărul din mai 1999 al revistei iugoslave „Svet komputera” („Lumea computerelor”), Dušan Dingarac scria: „Toți oamenii care nu se află în aceste vremuri grele în primele linii de luptă, dar sunt prezenți pe Internet, contribuie la răspândirea adevărului. Metodele de luptă sunt următoarele: site-urile web, news conferințele, mesajele e-mail, chat-ul, ICQ…, dar și altele.” Revenim acum la un mesaj găsit pe Internet, în arhiva forumului de discuții cu tilul „Forum o NATO agresiji na SRJ” (http://groups.yahoo.com/group/nato-agresija-na-srj/message/29), adică, în traducere, „Forumul despre agresiunea N.A.T.O. asupra R.F.I.”. Adresantul este Lazar Boškoviæ, care pe 31 martie 1999, având la „Subject” „Prin Internet, împotriva NATO”, preia și retrimite recomandările pe care le-a primit de la revista digitală lunară gratuită (în format e-mail și www) „Pretraga i prezentovanje”, realizată de Dragan Varagiæ din Novi Sad. Revista a început în 1997 și și-a propus să se ocupe de problematica studierii Internetului. Astfel, sub titlul „Cum se poartă un război media prin intermediul Internetului”, se recomandă următoarele. „Nu trimiteți mesaje prin CC (carbon copy, n.n.) ci prin BCC (blind carbon copy, n.n.). Indiferent de situație, nu trebuie scăpat din vedere că o asemenea trimitere poștală poate fi ulterior folosită ca SPAM. Votați pe toate locațiile importante legate de situația noastră. Data trecută i-am învins, îi vom învinge și acum. Găsiți la adresele http://dejanews.com/ și http://liszt.com/ un număr cât mai mare de news grupuri și liste e-mail care se ocupă de politică generală și cu tematica Iugoslaviei și Kosovo-ului și participați la discuții. Aveți în vedere regulamentele acestor grupuri de discuții și trimiteți mesaje cu fapte care există îndeajuns în favoarea noastră. Fiecare discuție argumentată pe news grupurile serioase și pe listele de e-mail înseamnă foarte mult. De cum găsiți asemenea grupuri de discuții, schimbați-le cu toți cei care cunosc bine limba engleză. Trimiteți reacții la materiale la toate marile ziare și reviste de pe Internet care se ocupă de țara noastră. Sunt în vigoare aceleași reguli ca în cazul news grupurilor și a listelor de e-mail. Listele mijloacelor mass-media mai importante le puteți găsi la adresele http://www.mediacentar.opennet.org/ și http://www.totalnews.com/. La http://pretraga.co.yu/yuguide/ puteți găsi un director al motoarelor noastre de căutare, dacă doriți să găsiți adresele noastre cu cele mai actuale informații, din mai multe locuri. Utilizați mIRC și alte locuri pe Web unde se poate polemiza pe această temă. Recomandarea este să fie găsite discuții serioase, care cu siguranță există. Pe prezentările oficiale ale statelor găsiți adresele de e-mail ale politicienilor importanți și scrieți-le. Acest lucru nu vă va face poate plăcere, însă poate le va atrage atenția un (oarecare, n.n.) număr de scrisori. Într-un cuvânt, tot ceea ce găsiți și poate eventual să folosească în oprirea bombardamentelor, folosiți! Autor: Dragan Varagiæ.” Același e-mail conține câteva adrese ale liderilor americani (președinte, vicepreședinte, secretar de stat, prima doamnă etc.) și recomandarea ca mesajele să fie scurte și clare: „No NATO in Kosovo!”. După care sunt date câteva recomandări pentru sârbii și aliații care sunt cetățeni americani, adresele de e-mail ale tuturor senatorilor americani și textul care li se poate trimite. Mesajul atrage atenția asupra faptului că: planul administrației Clinton constă în promovarea unor grupuri ale căror interese sunt terorismul, traficul cu stupefiante și destabilizarea unei întregi regiuni; atacul asupra Iugoslaviei este un atac asupra unui stat suveran, finanțat de contribuabilii americani etc.
Pe 7 aprilie 1999, Jovan Kurbalija le scria abonaților „Forumului despre agresiunea N.A.T.O. asupra R.F.I.” următoarele: „Vă invit să luați parte la acțiunea istorică, să participați la cel mai puternic de până acum atac asupra centrelor occidentale ale minciunii. În cadrul războiului convențional împotriva poporului sârb și a cetățenilor Iugoslaviei, așa după cum știți, se poartă și un război mediatic de satanizare a sârbilor și împotriva tuturor acelora care apără suveranitatea Iugoslaviei. Þinta atacurilor N.A.T.O. este ca întotdeauna să ne prezinte drept persoane fără chip și fără suflet. Ușor le este lor atunci să ne ucidă așa, fără chip. Nouă ne revine sarcina să arătăm că avem o față, că avem un obraz și că avem un suflet. Nouă ne revine sarcina să arătăm (lumii, n.n.) minciunile și propaganda lor. Treaba este foarte simplă, noi am pregătit totul pentru a se începe munca. Principalul meu consilier pentru probleme tehnice și principalul organizator al acestui proiect este americanul Paul Kneisel. Paul este editorul publicației «Internet antifascist». Este foarte priceput în luptele mediatice electronice și a repurtat victorii importante împotriva organizațiilor fasciste de pe Internet. Își cunoaște jobb-ul.
Metoda este verificată, cu succes:
Trebuie ca în fiecare zi să trimiteți un scurt raport despre evenimentele din Iugoslavia la (propunerile de mai jos):
1) Lista principalelor publicații occidentale;
2) Lista grupurilor Usenet alese cu grijă;
3) Lista publicațiilor occidentale de mai mică importanță;
Despre ce trebuie scris: despre lucruri cotidiene, obișnuite, în legătură cu actuala situație. Despre cum suportați voi, oamenii obișnuiți, aceste evenimente. Vorbiți despre nenorociri, dar dați dovadă și de mândrie și de faptul că veți trece peste toate acestea. Vorbiți despre obiectivele civile distruse. Descrieți clipele grele prin care au trecut vecinii sau prietenii dumneavoastră civili. Evident că nu trebuie să le scriem despre obiectivele militare distruse și nici despre cel mai mic semn de scădere a moralului poporului. Vă rog ca în scrisorile dumneavoastră să nu atacați poporul american obișnuit. Tocmai pe americanul de rând dorim să-l atragem de partea noastră. Nu sunt ei de vină, ci Clinton și banda lui. Jumătate din locuitorii Americii sunt deja împotriva bombardării Iugoslaviei. Noi trebuie să păstrăm această jumătate și să-i atragem și pe alții. Nu luați în seamă o adunătură de idioți (care se pot găsi oriunde) și care-și vor exprima satisfacția că poporul Iugoslaviei este bombardat. Nu vă impacientați că engleza vă este (probabil) relativ inaccesibilă. Autenticitatea va transpare din fiecare cuvânt al nostru. Vă rog să trimiteți o copie a scrisorii dumneavoastră la adresa: Protiv-NATA@Yahoo.com. Noi vă vom informa despre cum evoluează proiectul. Invitați și prietenii (din Iugoslavia) să se implice. Cu cât suntem mai mulți – cu atât mai bine.
Iată acum câteva adrese la care ați putea să începeți a trimite imediat corespondența dumneavoastră.
Vă rog să trimiteți mesaje la toate adresele pe care vi le dăm. Valoarea publicațiilor de mai mică importanță este că, cu siguranță, vor lua în seamă acest atac al nostru și, prin articolele lor vor influența și marile publicații.”
Urmează adresele de e-mail ale publicațiilor de mare și mai mică importanță din Occident și ale news-grupurilor USENET.
Tot pe „Forumul despre agresiunea N.A.T.O. asupra R.F.I.”, Predrag Timotiæ scria la 16 aprilie 1999, având la „Subject” „Re: Apărarea țării prin Internet”, următoarele: „De la începutul agresiunii N.A.T.O. asupra Iugoslaviei, prin Internet se poartă un adevărat război. Un mare număr de patrioți îi «bombardează» cu e-mail-uri pe președintele american, pe vicepreședinte, pe senatori… Cei care se pricep atacă site-urile agresoare, le șterg și lasă mesaje cu adevărul despre Kosovo. În aceasta ne ajută foarte mult și frații ruși. Dacă doriți să ajutați și dumneavoastră în apărarea electronică a Iugoslaviei, votați pe site-urile unde s-a început votul asupra situației din Kosovo (de exemplu, dacă trebuie sau nu început un atac terestru aspra R.F.I.) ori bombardați-le cu e-mail-uri (programe care vă vor ajuta în aceasta puteți găsi pe yu.forum.erotika). Vă atragem atenția să nu purtați pe Internet un război media greșit (în primul rând prin bombardarea cu e-mail-uri – scrisorile personalizate având un mult mai mare efect). La adresa alert.eunet.yu se află un îndrumar excelent. Îl redăm integral și vă rugăm să-l respectați.”
Pe de altă parte, administratorii site-ului iugoslav http://www.oaza.co.yu/ solicită implicarea tuturor celor interesați în realizarea unei cât mai bune pagini web. „Pe această pagină – spuneau ei – nu veți găsi minciuni CNN, ci veți găsi doar adevărul despre bombele N.A.T.O. și despre rezistența sârbă împotriva agresorului. Așteptăm și ajutorul dumneavoastră – trimiteți-ne informații verificate. Concetățenii noștri și prietenii din întreaga lume sunt bineveniți cu fiecare informație despre acțiunile oamenilor noștri din diaspora. Vom deschide o pagină cu scrisorile dumneavoastră, iar părerile le puteți expedia și la forum. De asemenea, avem nevoie și de ajutor în traduceri pentru a ține în același timp și o pagină în limba engleză, cu știri de ultimă oră. Dacă aveți posibiliatea de a insera pagina noastră web pe servere mai rapide și mai sigure din străinătate, anunțați-ne.”
Întrucât, în mod logic, majoritatea celor care asigură servicii internet (provideri) angajează pentru administrarea sistemului persoane cu oarecare experiență în domeniu, putem deduce că sfaturi de bon ton pe Internet nu pot da nici cei fără experiență, nici cei prea emotivi în situații cum a fost momentul Kosovo. Asfel că nici cei de la www.alert.eunet.yu nu puteau să sfătuiască cyber-războinicii decât așa cum au făcut-o. Textul care urmează vorbește de la sine.
„Vă rugăm să citiți și, în cele din urmă, să luați în serios conținutul acestui mesaj: de reacția dumneavoastră ar putea să depindă multe lucruri.
Ceea ce știți și singuri este faptul că poporul sârb se găsește în război cu cea mai puternică și mai bine pregătită din lume națiune din punct de vedere tehnic.
Aportul dumneavoastră la situația actuală din țară poate să fie constructiv. Pe de altă parte, modul greșit de acțiune poate fi deosebit de periculos. Nimeni din Iugoslavia nu are dreptul să ofere vreun motiv pentru a ne fi întrerupt accesul la Internet, rețeaua globală care ne poate ajuta să facem auzită și cealaltă parte a conflictului.
Pe lângă războiul cu bombe și rachete de croazieră, împotriva noastră se poartă și unul dintre cele mai perfide războaie mediatice înregistrate în acest secol (XX, n.n.). Războiul se poartă pe toate canalele media, dar cel mai mult prin televiziune și pe Internet. Vă atenționăm asupra mai multor lucruri.
SPAM pe Internet
Emoțiile sunt mai puternice decât o gândire rațională, lucru de care nu ne putem mira. Nu se pune în discuție nici apărarea țării. Dar, în intenția de a dovedi mărinimia noastră, suntem câteodată în situația de a pierde măsura. O parte din utilizatorii locali de Internet încearcă să-și exprime dezgustul față de agresiunea N.A.T.O. asupra țării noastre, astfel că trimit un mare număr de mesaje de revoltă la multe forumuri de discuții (newsgroups), inclusiv la cele care sunt specializate pe anumite probleme. Chiar dacă în esență suntem de acord cu mesajele și conținutul lor, trebuie să vă atragem atenția asupra unei situații deosebit de periculoase: Iugoslavia este pândită de realul pericol al decuplării de la Internet!
În principal, se întâmplă două lucruri:
- dacă sunt expediate spre adrese nesemnificative, asemenea mesaje se consideră a fi SPAM-uri – cu conținuturi nedorite care încalcă regulile bon tonului pe Internet (așa-zisul netiquette). A persevera într-un asemenea comportament poate să pună sub semnul întrebării toate domeniile, ba chiar întreg domeniul yu pe «lista neagră», ceea ce se află doar la un pas depărtare de deconectarea de pe Internet a domeniilor (noastre, n.n.) de pe Internet;
Chiar și atunci când mesajele sunt expediate la forumurile de discuții și la «anumite» adrese de poștă electronică, asta poate deranja mass-media celeilalte părți. De exemplu: CNN a început «să piardă» în multe votări (on-line, n.n.) pe care le organizează cu prilejul așa-zisei «campanii îndreptățite în Iugoslavia», mulțumită în principal voturilor trimise din țara noastră. Aceasta, dar și multe alte case de editură, cărora li se întâmplă lucruri similare (de pildă CBS, Sky, BBC și altora asemenea), au o audiență suficientă pentru a solicita deconectarea Iugoslaviei de la Internet sub masca SPAM-urilor.
Asta nu putem permite!
Expedierea mesajelor electronice
Da sau nu
Să nu dăm prilej deconectării! Dacă utilizăm forumuri de discuții pentru a ne exprima gândurile, (ceea ce trebuie să facem oricum), atunci să respectăm niște reguli:
Atenție! – Aveți grijă la munca pe Internet.
Este posibil ca, de un e-mail, cineva să vă trimită agățat un virus în vederea punerii în execuție a unui program. Virusul nu poate să se activeze dacă vă veți limita la citirea mesajului. Pentru a rula programul care v-a fost trimis, trebuie activat de dumneavoastră înșivă printr-un click asupra fișierului agățat, fie imediat, fie mai târziu. Prin aceasta oferiți posibilitatea accesului la fișierele de pe calculatorul dumneavoastră sau folosirea în sensul rău a calculatorului dumneavoastră pentru «atacul» asupra altor sisteme. Cel mai bine este ca mesajele dubioase pe care le-ați primit de la necunoscuți să le ștergeți de îndată.
NU – nu încercați să expediați viruși ori programe asemănătoare oamenilor care se află de cealaltă parte a baricadei, îndeosebi la adresele guvernului american ori ale instituțiilor militare. Există apărare împotriva unor asemenea lucruri și nu va fi nici un folos de pe urma încercării dumneavoastră. Aidoma altor acțiuni, și aceasta va contribui la o posibilă deconectare a țării noastre de la Internet.
DA- să folosim în exclusivitate grupurile de discuții pentru expedierea unor asemenea mesaje. Un grup care se ocupă de competiții de Formula 1 ori de programarea în programul Java nu sunt nicidecum bune pentru asemenea mesaje.
DA – să dovedim că suntem umani: apelurile noastre împotriva uciderilor și a distrugerilor din țara noastră trebuie să le exprimăm utilizând un vocabular decent și nicidecum vulgar, expresii gâlcevitoare ori umilitoare; să dăm dovadă de verticalitate și cultură în utilizarea Internetului ca mijloc mass-media.
NU – să nu expediem un număr mai mare de mesaje cu același conținut la aceeași adresă, SPAM-uri, oricum nu persoanelor ori organizațiilor care se află în afara cercurilor politice. Aceasta se numește și bombardament cu e-mail-uri, însă efectele nu sunt importante ci, dimpotrivă, după saturarea de scurtă durată a sistemului de e-mail a destinatarului să fie limitat acceptul unor asemenea mesaje «înainte» de a ajunge la serverul destinatarului. Oricât ne-ar fi de greu din cauza a ceea ce ni se întâmplă, să nu uităm că în lume există totuși și dintr-aceia cărora puțin le pasă de chinul nostru. Să respectăm cu demnitate o asemenea atitudine străină. Să trimitem e-mail-uri în exclusivitate la adresele care sunt deschise pentru gândire.
DA – încercați să găsiți corespondenți care sunt dispuși să asculte ori sunt însărcinați să-i asculte pe alții (mass-media etc.), uitați-vă la listele anexate.
DA – Pentru corespondență utilizați limba engleză. Cea mai mare parte a corespondenților vor primi astfel mai ușor și mai rapid informația dumneavoastră. Dacă aveți probleme în a scrie în engleză, rugați pe cineva mai pregătit în această problemă.
DA – străduiți-vă să scrieți mesaje scurte și pline de esență, care să aibă un mesaj anume. Evitați ca în mesajele dumneavoastră să săriți de la o temă la alta.
NU- nu permiteți ca durerea și mânia dumneavoastră să fie exprimate prin cuvinte indecente.
NU – nu arătați că evenimentele afectează totul în Iugoslavia și concentrați-vă asupra suferințelor omenești.
DACÃ – vă adresați mai multor oameni, din indiferent ce motiv, folosiți «Bcc» (blind carbon copy) și nu «Cc» (carbon copy). Astfel se evită folosirea abuzivă (întâmplătoare sau intenționată) a adreselor de e-mail pe care utilizatorul le poate primi și pe care nu le-a primit mai înainte – în măsura în care e-mail-ul pe care l-ați trimis cuiva nu este efectiv transmis și pentru că nu este transmis primiți un mesaj pe care nu l-ați mai primit anterior, contactați-vă provider-ul […].
ATENÞIE! – Toate e-mail-urile care ajung la cunoscuții dumneavoastră sunt cu siguranță notate undeva ori sunt mai târziu supuse analizei. Aveți grijă să nu-i compromiteți pe oamenii noștri care trăiesc ori lucrează temporar în străinătate. Nu socotiți niciodată că asemenea mesaje sunt sigure, iar conținutul lor să nu fie legat de situația actuală: poate asemenea mesaje vor determina cheltuirea de resurse umane și materiale ale agresorului. Conținuturile ideale ale unor asemenea mesaje sunt: poezia, rețetele culinare, istoria ș.a.m.d.
DA – căutați locații pe care există posibilitatea de a se vota pentru sau împotriva folosirii forței în Iugoslavia; încercați să găsiți informații care ne folosesc, îndeosebi pe locațiile principalelor case de editură din Occident. Vizitați toate site-urile guvernamentale și militare ale statelor N.A.T.O. Trebuie și nu trebuie să le vedeți în detaliu, țelul este înregistrarea fiecărui «hit» de pe un asemenea site și determinarea administratorului să cheltuie timp pentru analizarea logo-urilor.
NU – nu vizitați prezentațiile iredentiștilor albanezi și mass-media UCK și celelalte (vezi anexa). Administratorii acestor site-uri trebuie să știe că sunt vizitați de puține persoane!
Dacă realizați prezentări (web, n.n.)
- Siliți-vă ca prezentările dumneavoastră să fie cât mai puțin colorate. Pentru fundal să predomine culoarea neagră ori o alta, tot întunecată.
- Puneți link-uri spre site-urile pe care considerați că trebuie să le vadă oamenii sau cel mai bine puneți un link către http://alert.eunet.yu, iar utilizatorului alert@Eunet.yu trimiteți-i link-urile recomandate.
- Vedeți recomandările detaliate pentru realizarea de prezentări în condițiile de dinainte de campania antirăzboi.
Ne urmăresc, ne observă și ne ascultă!
Nu puneți sub semnul îndoielii informațiile despre „coloana a cincea”. Nu e vorba despre paranoia și despre vânătoarea de vrăjitoare, așa cum probabil v-ați gândit în prima clipă, ci de fapte. Mărturie sunt mutarea masivă a locatoarelor în Kosovo și în alte părți ale țării și bruierea sistemelor noastre de legătură cu ajutorul stațiilor de brujaj găsite în interiorul R.F.I.
Agentura străină se află și acționează aici.
Pe lângă confruntarea militară directă și vizibilă, împotriva țării noastre se poartă deci și un război „nevăzut”, cuprinzător, de informare și de spionaj. Informațiile de pe teren sunt de un interes vital pentru planificarea atacurilor aeriene și nu numai, precum și a formelor agresiunii. Fără rapoarte de pe teren, N.A.T.O., ca oricare alt agresor, este „orb” și îi sunt îngreunate planificările și realizarea unor noi acțiuni.
De aceea, aveți grijă de știrile pe care trimiteți le prin intermediul poștei electronice și a convorbirilor telefonice cu familia și prietenii, acasă ori în străinătate.
Nu dați detalii despre obiectivele lovite, despre gradul de distrugere, despre momentul lovirii și alte informații asemănătoare. Asemenea date sunt neprețuite pentru informatorii N.A.T.O., îndeosebi când le primesc regulat și gratuit.
În toate aceste comunicații încercați să fiți cât mai indeciși. Părinților, prietenilor și cunoscuților dumneavoastră le va fi îndeajuns să afle că sunteți bine.
E posibil, dar și credibil ca serviciul american de spionaj să asculte convorbirile telefonice (inclusiv rețelele de telefonie mobilă GSM și NMT, sistemele de paging etc.) și să filtreze toate mesajele electronice între sârbi și restul lumii.
Nu vă încredeți în algoritmii de cifrare RSA/PGP, cu atât mai mult în (compactarea, n.n.) zip și arj cu parolă și în alte metode «la îndemână».
Chiar dacă trebuie să transmiteți o știre care i-ar putea fi de folos inamicului pentru a afla dacă și în ce măsură și-a dus la îndeplinire planurile, atunci faceți-o în cea mai ocolitoare, asociativă și inaccesibilă manieră. În aceste zile am demonstrat că suntem un popor care are ceva mai mult decât agresorul.
Totuși, cel mai bine este să vă abțineți de la asemenea metode de informare.
Evitați publicarea oricăror informații care ar putea fi de folos inamicului!
Dacă primiți un e-mail jignitor:
În primul rând nu vă enervați. E-adevărat, nu e ceva prea ușor în timpurile când emoțiile vă potopesc, însă este exact scopul pentru trimiterea unor asemenea mesaje!
Despre ce este vorba? Pesemne că asemenea mesaje de e-mail sunt trimise de utilizatorii de diferite naționalități, cu adrese fictive (Yahoo, Hotmail etc.). Asemenea mesaje se trimit în mod automat, cu mesaje identice, la mii de adrese, cu intenția de a sufoca legăturile noastre prin Internet.
Dacă le răspundeți, înseamnă că și-au atins scopul.
Așadar, nu răspundeți la asemenea mesaje. Trebuie doar să le ignorați, mai exact să le ștergeți imediat.
Un al doilea motiv e că nu există o rațiune pentru a răspunde întrucât eventualele dumneavoastră replici nu le citește nimeni. Chiar de primiți vreun „răspuns” este vorba despre un text pregătit dinainte, «generic», trimis de computer și nu de o persoană anume.
Răspunzând la asemenea mesaje ne facem nouă înșine rău întrucât sufocăm Internetul prin comunicații sterile, care se pot mult mai bine utiliza.
Încheiere
Cu siguranță că nu este necesar să vă explicăm cât de mare este puterea Internetului. Fiți conștienți că agresorul a angajat resurse însemnate în intenția de a influența utilizatorii de Internet din Iugoslavia, având în vedere faptul că ne consideră un grup țintă de elită. Nu puneți la îndoială faptul că, în viitorul apropiat, se va ajunge la o escaladare a evenimentelor «și» pe Internet. Aceasta este o sursă majoră pe care trebuie să o utilizăm în campania intensivă de chemare împotriva agresiunii pactului N.A.T.O., însă totodată trebuie ca prin acest mijloc să păstrăm cu orice preț legătura cu lumea.
Să nu permitem ca purtarea noastră să fie considerată drept motiv pentru deconectarea Iugoslaviei de la Internet.
Să nu dăm ocazia serviciilor de informații ale pactului N.A.T.O. să se folosească în interesul lor de informațiile pe care le plasăm pe Internet.
Să nu le permitem să ne dea afară din rețea.
Dacă tot cred că suntem o elită intelectuală, să le arătăm că și suntem cu adevărat!
Nu vă zgârciți să trimiteți acest mesaj prietenilor, utilizatorilor de Internet din Iugoslavia. Războiul se poartă pe Internet.
Un război pe care nu avem voie să-l pierdem.” (sublinierea ne aparține, n.a.).
În continuare, au fost date adresele unde se putea vota împotriva agresiunii N.A.T.O. (browser sau e-mail): http://cgi.pathfinder.com/time/daily/poll/; 0,2637,kosovous,00.html; http://cgi.pathfinder.com/time/daily/poll/; 0,2637,groundtroops,00.html; http://cgi.pathfinder.com/time/daily/poll/; 0,2637,serbiabomb,00.html; http://www.cnn.com/CNN/Programs/TalkBack/; http://www.canoe.ca/CNEWSKoso-vo/990330_kosovo.html; http://www.cnn.com/; http://www.express.de/extra/umfrage/ http://www.centraleurope.com/; http://www.cbs.com/navbar/news.html http://abcnews.go.com/; http://www.cgi-world.com/; http://www.businessweek.com/1998/11/b3569104.htm; http://witi.com/Newsrec/Polls/090596/; http://cgi.pathfinder.com/time/daily/poll/drug.html.
Prin e-mail se putea vota la următoarele adrese: yourcall@sky.co.uk; vijesti@hrt.hr; http://www.cbs.com/navbar/feedback.html; http://www.coil.com/~ggorka/media.html.
Din păcate, astăzi la aceste adrese nu mai putem vedea rezultatele voturilor. De asemenea, au mai fost date adresele browser ale principalelor publicații mass-media din țările ce făceau parte din N.A.T.O.
Site-uri care țin evidența principalelor atacuri ale hackerilor pe Internet și unde se pot găsi referiri la multe din atacurile din perioada agresiunii N.A.T.O. asupra Iugoslaviei sunt următoarele: www.2600.com; www.attrition.org; www.hackzone.ru.
Sub titlul „Cu Internetul împotriva bombelor”, Dušan Dingarac scria în numărul din aprilie 1999 al revistei iugoslave „Svet komputera” următoarele: „Prin Internet s-a răspândit și vestea că agențiile americane de spionaj controlează întregul trafic pe Internet pentru a descoperi informații despre țintele atinse. Pe lângă această știre a urmat și un apel pentru evitarea descrierii țintelor lovite, pentru ca dușmanul să rămână dezorientat”.
În timp ce lucram la cartea de față, l-am întâlnit întâmplător, la o conferință de presă ținută la Timișoara, pe publicistul Sorin Bogdan, corespondent de război pentru una din televiziunile din România în timpul agresiunii N.A.T.O. asupra Iugoslaviei. Ne-a confirmat faptul că nu a fost nici o greutate să cunoască în timp util, el sau alți corespondenți de război aflați pe vremea aceea la Belgrad, de la relațiile lor dintr-un loc sau altul de pe teritoriul iugoslav, care au fost efectele unui bombardament sau al altuia. Cum „Echelon” nu dormea 24 de ore din 24, atacatorii puteau ști ușor dacă rachetele sau bombele lor și-au atins ținta ori nu și care au fost pagubele. E lesne de înțeles că în tot timpul agresiunii N.A.T.O. o mare parte din personalul și tehnica utilizate de sistemul de spionaj global sus-pomenit au fost cu ochii și urechile la Iugoslavia. De aici și atacurile repetate asupra unor ținte, despre care s-a aflat imediat, de ce nu și din citirea e-mail-urilor, ținte care nu au fost distruse la primul ori la următoarele bombardamente.
La 10 decembrie 1998, Irina și Slobodan Stojièeviæ lansează pe forumul de discuții „Serbian Forum”, găzduit de groups.yahoo.com/group, ideea că, cităm: „…Acesta este primul război din istorie în care se utilizează și Internetul”. Tot ei fac apel la o coordonare a luptei prin acest modern sistem de comunicare și, totodată, de propagandă. Iată și textul acestui mesaj: „Câte mai poate omul să asculte și să vadă! Păi acesta nu e războiul privat al fiecăruia dintre noi. Nu, fraților și domnilor, nu este nici cuminte și nici eficient ca fiecare dintre noi să se joace de-a războiul atunci când i se pare lui interesant.
Unii recomandă să fie trimise «spam»-uri, iar alții, cu atât mai mult, ne roagă să trimitem doar ceea ce este cel mai urgent întrucât și așa sunt serverele supraaglomerate…
Propun…
Să ne organizăm și să contactăm statul major ori să găsim pe cineva anume (propunerile sunt binevenite) și să cădem de comun acord asupra unei anumite strategii pe care să o aplicăm cu toții.
Dacă ne închid domeniul (de Internet, n.n.) YU (sincer să fiu eu personal nu cred că ar face un asemenea lucru), vom fi cu toții în pierdere, însă o pierdere cu mult mai mare va suferi Serbia.
În afară de asta, nu știu dacă i-a mai picat cuiva în minte:
Acesta este primul război din istorie în care se utilizează Internetul.
Cred că inamicul a și pus la punct (teoretic și practic) atât strategia, cât și partea practică și, pe Dumnezeul meu, chiar și tactica întrebuințării noului armament.
Poate i se va părea cuiva că a face un asemenea lucru este o exagerare, însă o asemenea metodă de comunicare poate (și este) să fie folosită ca o armă.
Trebuie oare să stăm și să așteptăm să ne fie țintiți providerii asemenea televiziunilor?
Există pregătite locații de rezervă pentru servere (ordine de război)?
Există vreo instituție care să coordoneze munca pe Internet în condițiile «stării de război»?
Mie mi se pare logică și organizarea de secțiuni în cadrul Comandamentului Suprem…
Mijlocul de comunicare căruia îi aparține viitorul, dar și o parte din actualitate (iar cu ele viețile noastre și ale copiilor noștri) nu trebuie să ajungă a fi jucăria oricui…
Acestea sunt doar câteva gânduri pe această temă.
Propunerile sunt binevenite.
Slobodan
P.S. Armata noastră are un site al ei?”
Cu siguranță că ați observat o anumită inadvertență: deși mesajul a fost trimis pe 10 decembrie 1998, autorul deja spune: „Trebuie oare să stăm și să așteptăm să ne fie țintiți providerii asemenea televiziunilor?” Ori atacul asupra radioreleelor și a sediilor televiziunilor publice s-a întâmplat abia în 1999, când experții N.A.T.O. au considerat că radioul și televiziunea s-au transformat în arme propagandistice periculoase pentru succesul acțiunii aliaților. Ca atare, este evident că e vorba despre un tânăr (posibil student) care folosea programe de calculator copiate de pe Internet sau de la prieteni și care aveau un anumit termen pentru testare (și apoi de comandare). Pentru a evita ajungerea la termenul final de utilizare, cea mai simplă metodă este fixarea ceasului intern al calculatorului la o dată anterioară datei reale. Așadar, timpul real al expedierii mesajului de mai sus este cu certitudine situat undeva după primele bombardamente ale N.A.T.O. asupra releelor radioteleviziunii iugoslave din primăvara lui 1999. Altfel nu se putea face o paralelă între țintirea releelor de televiziune și atacul asupra providerilor din Iugoslavia. Cert este și faptul că autorul a exagerat ori nu a putut cuprinde realitatea: una este să distrugi rețeaua de telecomunicații clasice a inamicului, alta e să-i întrerupi accesul la rețeaua de sateliți pentru servicii Internet (aflați majoritatea în proprietatea țărilor membre ale N.A.T.O.). Fiindcă una e să bombardezi releele de radioteleviziune, aflate, de regulă, izolate de zonele rezidențiale, și alta e să ataci sediile providerilor, aflate în copleșitoarea majoritate a cazurilor în cele mai aglomerate zone citadine. Or N.A.T.O. adoptase deja ideea loviturilor chirurgicale, ineficiente totuși în asemenea zone, dovadă fiind și miile de „pagube colaterale”.
Afirmația noastră precum că este vorba de un „pirat” de software sunt și mesajele la care autorul de mai sus a replicat și care sunt toate datate 23 aprilie, respectiv 22 aprilie 1999.
Astfel, un anonim ce semna cu „ex Singidunum” (Singidunum, denumirea antică a Belgradului), îndemnând la o companie de lovituri mobile, propunea un alt soi de atacuri: „Îi invităm pe toți membrii lui exSingidunum să ni se alăture în campania loviturilor mobile. SerbSaver este un program […] care permite alegerea telefoniei mobile […], se stabilește contingentul de numere care vor fi contactate (numere de 6 cifre, fără introducerea prefixului) și atunci se apasă pe buton: «Haideți cu toții la atac», apoi «Văzduhul vibrează de parcă arde cerul. Se pregătește furtuna.» O.K. Nu vă impacientați. El (telefonul mobil, n.n.) transmite următorul mesaj: «Have you killed your Serb today». După comentariile actuale, are efect asupra generației de silicon CNN (amerii[cani]), dar și asupra celorlalți. Încercați și alegeți o țară fascistă în care este zi, astfel încât să aibă la ce să mediteze până la sfârșitul zilei (garantează vise rele). Opinia publică este deosebit de importantă în țările fasciste, iar dacă aceasta își intensifică presiunea asupra guvernului său, cu atât mai bine pentru noi. Dacă le reușește această campanie, atunci se știe cine este următorul și următorul…Această misiune nu e doar pentru a contribui la apărarea sârbilor, ci a tuturor popoarelor […]. Distribuiți-l (programul CompuSerb, n.n.) prietenilor dumneavoastră din toată lumea deoarece dacă ne întrerup (domeniul YU, n.n.), ori dacă ne distrug infrastructura în cadrul căreia intră și telefonia, nu vom putea acționa cu toate forțele, astfel că toți cei din afara domeniului nostru ne vor fi o prelungire a mâinii. Nu vor putea ei (dușmanii, n.n.) să întrerupă și toate celelalte domenii în care există măcar și un singur sârb sau prieten.”
Dar iată și… aspectul tehnic al problemei: „Pentru un singur contact sunt necesare 10 secunde, ceea ce înseamnă 360 de contacte într-o oră, iar cu trei programe lansate în același timp, aproximativ 1 100 de contacte. Închipuiți-vă că acționăm în medie măcar trei ore pe zi (deci 3 300), ceea ce ar fi la 200 de utilizatori, de exemplu, în jur de 650 000 pe zi, ceea ce nu e chiar o cifră de lepădat.”
Autorul mesajului mai scrie și un P.S.: „Am contactat câțiva webmasteri, astfel că în curând îl vom putea aștepta pe vreuna din paginile web.”
În aceeași zi, Vasja Bojaniæ scria: „1. Vă recomand tuturor acelora care existați să citiți cartea lui Noam Chomsky «Ce dorește de fapt America». Puteți afla cu cine avem de-a face și ce mai vor să facă, astfel că nu trebuie să vă surprindă. 2. În loc de a striga lozinci pe la manifestațiile de protest, vă propun un cântec. Un cântec frumos și solidar. Unul pentru celălalt. Poate așa am putea să atragem mai multă atenție.
Colega mea din școala medie este una dintre cei uciși în timpul serviciului la R.T.S. (Radioteleviziunea sârbă).
Nu putem aproba venirea forțelor N.A.T.O. în țara noastră, întrucât nu dispunem de destulă armată pentru a le asigura securitatea.”
Pe de altă parte, sârbii din Canada, respectiv din Ottawa, au pornit o campanie de strângere de fonduri pentru publicitate antibombardamente în publicația „Ottawa Citizen”. Nu mai puțin de 80% dintre cei care și-au oferit ajutorul au și făcut-o, astfel că s-a ajuns chiar la un excedent financiar (deși au fost necesari 14 851 de dolari, s-au strâns aproape 22 000 de dolari, la acțiune participând inclusiv grecii canadieni). De unde s-a ajuns la ideea continuării campaniei publicitare în publicații de importanță națională în Canada („Globe & Mail” sau „National Post”). Bran Seliæ scria la 22 aprilie 1999: „Tuturor celor care urmăresc CNN, CBC și altele asemenea le este limpede că în lumea contemporană comercializantă acțiunea în planul «public relations» este una dintre cele mai eficiente metode de luptă.” A se vedea în acest sens impactul pe care l-a avut pentru opinia publică americană și îndeosebi asupra minorității evreiești din Statele Unite ale Americii compania americană „Ruder Finn”, plătită de diaspora albaneză.
Împotriva agresiunii NATO asupra Iugoslaviei se putea vota pe Internet la următoarele adrese: www.centraleurope.com; www.msnbc.com/; www.cnn.com/; news.ninemsn.com.au/; www.cbsnews.com/. E greu de crezut că oficialitățile S.U.A. sau N.A.T.O. au luat în considerare rezultatele acestor voturi, dar cu siguranță le-au monitorizat evoluția pas cu pas, pentru cu totul alte scopuri, unul fiind cu siguranță realizarea de baze de date cu adresele de e-mail și țările de unde veneau voturile împotriva agresiunii N.A.T.O.
„Războiul cibernetic a sosit cu toate implicațiile sale și i-a surprins complet nepregătiți, chiar și pe americani. Îndeosebi când e vorba despre implicații etice”, scria corespondentul din Washington al publicației iugoslave „NIN” (www.nin.co.yu) în numărul din 4 septembrie 1999, preluând afirmația unui profesor de la Academia Marină din Monterrey, California. La un simpozion organizat la Washington s-a spus că ceea ce a fost lansat în primăvara lui 1999 în Balcani este „similar, după importanță, cu bombardamentul aerian în primul război mondial și cu atacul cu bomba nucleară asupra Hiroshimei, în 1945.” Adică „războiul cibernetic”, despre care se apreciază că a jucat un rol cheie în predarea neașteptată a lui Miloševiæ pe 7 iunie și acceptarea, practic, a retragerii necondiționate din Kosovo. Același profesor californian, consilier al Pentagonului și unul din experții de frunte americani în probleme de luptă informatică, a declarat că rușii i-au atenționat pe americani că vor reacționa „prin toate mijloacele” (ceea ce, în limbaj diplomatic, include și armamentul nuclear) dacă vor fi atacați cibernetic de către Occident. Detalii despre faza finală a agresiunii N.A.T.O. asupra Iugoslaviei se află în continuare la „strict secret”, însă acum este clar că S.U.A. au atacat cibernetic sistemele vitale iugoslave, „în prima ofensivă cibernetică de masă de care se știe în istoria războiului”, scria același corespondent al publicației iugoslave. Cităm din același articol (apărut sub titlul „Duhul în afara sticlei”): „Din alte izvoare de aici (S.U.A., n.n.) se poate concluziona la modul general că în faza finală a intervenției împotriva Iugoslaviei direcția principală de atac a fost îndreptată spre perturbarea rețelei de computere pentru comandă și control a Statului Major al Armatei Iugoslave. Cu deosebire în această operație a fost țintit sistemul integrat de computere al apărării antiaeriene a Armatei Iugoslaviei, în ideea ca prima acțiune militară în jumătatea de secol de existență a N.A.T.O. să se termine așa cum a început: fără nici o jertfă din partea piloților din cadrul armadei care a acționat zi și noapte asupra Serbiei, Kosovo-ului și (uneori) a Muntenegrului. Pe lângă apărarea antiaeriană, în vizorul intervenției cibernetice americane s-au găsit în această perioadă și sistemul telefonic și celelalte comunicații de care s-a servit Statul Major al Armatei iugoslave. Ideea - cum se explică neoficial - a fost de a se distruge acest sistem în măsura în care va obliga conducerea de la Belgrad să treacă la sistemul de comunicații cu comandanții de pe teren prin legătura radio și prin telefoanele mobile - care se urmăresc și se ascultă mai ușor.” Oficialii de la Pentagon susțin că prin aceste acțiuni s-a obținut un „succes important”, însă operațiunile cibernetice au fost utilizate cu întârziere și cu reținere. Altfel spus, S.U.A. au utilizat în acțiunea lor în Balcani doar zece la sută din capacitățile pe care le posedă. Nici nu e de mirare, mai ales dacă se are în vedere faptul că în S.U.A. se află aproape jumătate din computerele existente la ora actuală în întreaga lume. Despre un asemenea stil de luptă, americanii cred că ar fi ideal pentru pedepsire, fiindcă se află undeva între sancțiunile economice și un atac cu armament convențional. Crearea haosului prin mijloace electronice în tabăra adversarului este o alternativă întru totul acceptabilă, deoarece permite evitarea vărsării de sânge. Numai că un atac cibernetic va produce reacția părții adverse, care va recurge la acțiuni teroriste ori la angajarea hackerilor individuali. Escaladarea unui conflict cibernetic până la dimensiuni inimaginabile, care pot scăpa de sub orice control, reprezintă însă o realitate de care trebuie să se țină cont, scrie „NIN”. Despre războiul cibernetic între S.U.A., pe de o parte, și sârbi, pe de altă parte, a vorbit la un simpozion al specialiștilor informaticieni din cadrul armatei și unul din șefii forțelor aeriene americane. „Am consemnat câteva încercări de distrugere a rețelelor noastre (informative). Din fericire, acțiunile sârbești de acest fel nu au fost cu nimic mai puțin eficiente decât acțiunile apărării lor antiaeriene.” Același general a declarat că și specialiștii americani au atacat, la rândul lor, sistemele informatice sârbești, printre care și cel al apărării antiaeriene, însă nu a precizat care a fost impactul acestor atacuri. În cele 78 de zile de atac asupra Iugoslaviei, forțele americane au încercat să dezvolte un sistem de război electronic care va fi o parte a doctrinei militare în viitor. În atacurile asupra R.F.I. s-au folosit de cinci ori mai multe tehnologii informatice decât în războiul din Golf. N.A.T.O. a recunoscut că hackerii sârbi i-au blocat în martie 1999 sistemele informatice cu viruși și cu un mare număr de mesaje electronice, însă oficiali ai Alianței au precizat că pagube au fost doar pe site-uri și în sistemele de distribuire a e-mail-urilor. Nu s-a consemnat nici un atac reușit asupra computerelor militare.
Scopurile urmărite de către un hacker pot fi mai puține ori mai multe, în funcție de ceea ce-l motivează pe acesta să atace. În numărul său din noiembrie 2000, revista „PC Report” trece în revistă posibilele scopuri ale unui atacator, fără însă a le epuiza. Iată și lista:
1) îngreunarea sau încetinirea activității normale a unui serviciu prin mărirea timpilor de răspuns la cereri sau prin perturbarea accesului la resurse, mergând până la blocarea completă a activității;
2) inserarea de secvențe denaturate în datele trimise de un serviciu către utilizatori mergând până la deturnarea completă a serviciului către o resursă controlată de atacator;
3) obținerea de acces nelegitim la servicii private sau cu acces limitat;
4) capturarea informațiilor vehiculate de servicii cu caracter privat sau secret;
5) modificarea configurației mașinilor care oferă anumite servicii;
6) instalarea de programe speciale, care execută pe serverele atacate diverse acțiuni în interesul atacatorului, cum ar fi colectarea de parole etc.;
7) înlocuirea unor programe ce fac parte din instalarea mașinii atacate, altele care par a executa aceleași acțiuni ca și cele originale, dar de fapt lucrează pentru atacator;
8) ștergerea pur și simplu a unor programe și/sau informații de pe serverele atacate, mergând până la distrugerea completă din punct de vedere software a mașinilor atacate sau chiar până la distrugeri hardware (improbabil, dar nu imposibil).
Așadar, orice calculator aflat în rețeaua Internet devine automat vulnerabil. Însă vulnerabilitatea poate fi mai mare sau mai mică, totul fiind în funcție de sistemele de protecție ale calculatorului. Pentru a ataca, un hacker va utiliza întâi „Host Scan” pentru identificarea calculatoarelor din rețea. Dacă primește un răspuns de la unul din computere, hackerul va trece fără doar și poate la atac. Următoarea fază o constituie scanarea prin care se urmărește identificarea porturilor deschise ale aplicațiilor pentru a fi utilizate pentru accesul în sistem. După ce pătrunde în sistem, atacatorul va bloca serviciile existente pe mașina respectivă prin schimbarea parametrilor sau a configurației sistemului ori prin instalarea unui program propriu, care are drept scop generarea unui trafic uriaș în sistemul vizat. Această acțiune poartă numele de DoS - Denial of Service. Dat fiind faptul că protocolul Internet TCP/IP gestionează mesajele foarte mari prin fragmentarea lor. Acestea sunt trimise prin rețea în pachete optime, iar la destinație sunt asamblate la loc. Ce fac hackerii? Ei trimit fragmente foarte mici care simulează un pachet foarte mare, imposibil de asamblat. În contextul aceleiași metode, spune Petre Rău în cartea sa „Infracționalitatea pe calculator” (vezi www.rap.freehosting.net/Infract/P3.html), „...unii procedează la «stârnirea» tuturor calculatoarelor active dintr-o rețea, pentru a trimite, într-un trafic foarte mare, răspunsuri pe adresa unei victime alese în prealabil, până la obținerea unei blocări complete.” Blocarea unor servere ce oferă servicii importante, de exemplu Web, spune același autor, este o altă tehnică utilizată frecvent. Ea constă în simularea unei sesiuni TCP, o dată cu expedierea unui număr foarte mare de mesaje, la care nu se mai generează răspunsurile la informațiile de confirmare, paralizând astfel activitatea calculatorului, destinație care nu mai poate deschide nici o conexiune legitimă.
Sub titlul „Mesaje dușmănoase”, pe Internet a circulat și un asemenea text: „Știm cu toții foarte bine că ne aflăm în război. Știm foarte bine și cine anume ne sunt dușmanii. În aceste zile grele aceștia ne scriu și se bucură de chinurile noastre. De aceea am decis să le facem publice adresele de e-mail, iar voi faceți ceea ce urmează: potopiți-i cu e-mail-uri nefolositoare de mărimi apreciabile, de sute de kb. Mail box-ul le va fi în curând supraîncărcat; trimiteți-le viruși. Aveți grijă ca virusul să fie împachetat într-un mesaj nevinovat; trimiteți mai departe adresele lor de e-mail.” După text urmau e-mail-urile respective.




_______________________________
NOTÃ:

Dat fiind faptul că lipsa de bani nu a permis editarea cărții mele „Război pe Internet“ (Editura „Waldpress“ Timișoara, 2004) decât într-un tiraj mic, m-am hotărât să vă ofer varianta digitală integrală prin intermediul site-ului www.agonia.ro. În fiecare zi voi insera pe site câte unul dintre cele unsprezece capitole (mai puțin în zilele de 6 și 7 noiembrie 2004, când voi fi plecat din Timișoara). Acestea au titluri distincte.


Cuprinsul este următorul:

- Automanipulare sau, pur și simplu, manipulare
- e-razboi, un altfel de război
- Portret
- Hackerii deschid cyberfrontul
- Între pagubele virtuale și cele reale
- Metode de luptă pe Internet
- Hackingul, între patriotism și terorism
- Internetul, ca mijloc de propagandă
- Astăzi – e-politie, mâine – cyberwarior
- In cyberspațiu totul e posibil
- Mass-media și agresiunea asupra Iugoslaviei
- Umor de război
- România și pirateria