"In picioare!"
Gri...asta era cuvantul care descria imbracaminte,cladire,atmosfera,oameni,ganduri.....
Dar..shtia ca nu avea sa mai vada aceste lucruri...de fapt..aceasta culoare care predomina...
Shtia ca el era intr-un fel norocos...daca ala se putea numi noroc....
Dar nici asta nu se putea numi viatza..practic nu se putea numi nicicum! Decat bataie de joc,repulsie,teama,durere....
Ashtepta....cu atata teama,curiozitate,dar shi ardoare!
Oare ceilaltzi ce parere aveau?....Cum se simtzeau?
Probabil mai rau decat el...dar nu aveau sa recunoasca asta niciodata...in aparentza preferau existentza lor decat cea a lui...dar,in esentza,shtiau totzi ca era o cale in afara!
Chiar daca nu in afara ....un afara obishnuit.....dar era totushi o scapare...o evadare in....in ceva mai bun...pentru ca mai rau nu avea cum sa fie!
Acesta era iadul!
Tot ceea ce ii mai lipsea erau flacarile,smoala shi slujitorii fideli ai tartorului!
Dar...existau shi acestea,numai ca aveau forme atenuante!
Nu erau ei totzi sclavi...slujitori....?...ai cui?
Poate chiar ai lor inshishi....poate asta insemna sa itzi asumi responsabilitatea....dar....el era de acord...shtia la inceput shi shtia shi acum ce avea sa urmeze...dar nu credea sa tzina atat de mult agonia....
Maine pe vremea asta...se gandea...avea sa fie departe...sau?
daca se inshela? Shi drumul pe care pornea nu avea sa duca decat tot acolo de und a plecat?
Nu shtia....nu avea de unde sa shtie....dar ishi asuma acest risc!
Se uita in gol...avea o privire pierduta...ca shi el...ochii lui au obosit sa exprime altceva decat durere,dezamagire,tristetze...numai negativ....
Lumina...se zice ca totzi avem o anumita lumina in ochi...a lui unde era?
Nu o vazuse de atat timp....poate ca a pierdut-o pe drumul lung shi anevoios...oricum,acolo unde era acum nu avea cum sa shi-o recapete!
Statea bine....scaunul,deshi nu parea,era destul de confortabil...sau i se parea lui numai? Probabil din cauza ca ishi dorise atat de mult sa se ajunga aici...pentru ca ashteptase atat de mult acest moment eliberator!
Sfarshitul....de fapt era inceputul...paradoxal...dar adevarat!
Simtzea in sange o senzatzie noua....sa fi fost din vina...?....da ..probabil...in sfarshit...acesta era momentul definitoriu! Venise! Iar el era acolo ca sa il intampine!
venise.....shi el avea sa plece la randul lui.....spera...

"Notatzi :
detzinutul: x
Ora morztii:......
....spera......