A se lua la cunoștință faptul că acest monolog e un pamflet și că nu se administrează celor suferinzi de dragoste... Pentru orice nedumeriri adresați-vă persoanei iubite... Pentru orice alergie luați o doză de suprasentimentalism... :)





Am hotărât să mă fac băiat serios... așa mi-a spus și mama: „Măi, copile... ai și tu 22 de ani. Nu crezi că ar fi cazul să ai și tu o prietenă, așa măcar de gura lumii, să nu mai umbli din floare în floare așteptând cine știe ce copil să pice... ”Dar, mamă, vrei cumva să mă însor... „Nu mamă... vreau să ai și tu o relație serioasă... și cine știe, poate peste cinci ani să te însori... nu mai devreme că de-abia atunci terminăm cu creditul la bancă”. Iar eu ca un copil ascultător, am zis și m-am hotărât că trebuie să mă însor, de fapt să o găsesc pe domnișoara aceea, care să îmi încarce sufletul de fericire.... Și uite așa dragi prieteni m-am hotărât să vă povestesc vouă acum despre dragoste și despre cum e să fii fericit... hmmm... să fii fericit...
Da... ce credeți că nu se poate?! Le-am povestit tuturor despre relația asta pe care vreau să o am și au început să vină cu idei.

Într-o zi a venit sora colegului de cameră pe la noi și mi-a spus că are o nouă vecină în bloc... mamă ce mi-au sclipit ochii... anul întâi la nu știu ce facultate și că arată super bine... cică... ca ea, așa... mă înțelegeți... Păi și cum arată am întrebat-o eu pe ea. E frumoasă, are părul lung, ochii verzi, buze cărnoase, e stilată, se îngrijește, e elegantă... și mai e și deșteaptă pe deasupra, și sensibilă... Mi-a spus că în ziua aceea îi citise niște poezii de-ale ei... Uau ce frumos... Eu poet și actor, ea sensibilă, acum trebuie să îmi înțeleagă și nebunelile... Vorbeam eu așa cu ea și făceam planul: când va fi momentul, când ne vom cunoaște... Bun, bun dragă dar cum o cheamă... „Ionela”. Cum?! Am făcut crize. Cum să pot eu avea o relație cu o fată pe care o cheamă Ionela. Când vom merge la biserică, ia gândiți-vă: Se căsătorește robul lui Dumnezeu Bogdan (până aici e bine) cu roaba lui Dumnezeu... Ionela... și dacă încep toți să râdă... Păi, ce-i asta?! Și așa i-am spus că nu vreau să am o relație serioasă cu o fată pe care o cheamă Ionela... pentru numele lui Dumnezeu vreau și eu o fată cu nume frumos, cum ar fi: Mirabela, Cerasela, Elvira... un nume care să mă ducă într-o lume de basm... nu la sat...

Dragostea trebuie să o simți de la frumusețe, dacă înțelegeți ce vreau să spun...
Cum pot să iubesc eu pe o fată care are nasul mare... Imaginați-vă... atunci când o sărut mă zgârâie cu bârna pe față... nu că ar fi asta o problemă, poate e excitant cine știe, dar dacă îmi irită fața... și eu care sunt așa de sensibil... de fapt, nu asta e problema, dar când voi ieși pe stradă începe lumea să mă întrebe: ce ați pățit domnu, sunteți ok. Și eu ce să le răspund: aaa... nu e nimic, o iritare de la nasu lu nevastă-mea... nu, nu... așa ceva nu se poate... doar dacă își face operație estetică... dar nu sunt de acord eu cu asta... costă și eu nu vreau să bag bani în fundu ei...

În fine... nasu, ca nasu... să zicem că poate până la urmă trec eu peste cumva...
Dar dacă are defect la dantură... și atunci când o sărut simt un fior de răcoare... mă trage curentul... și nu alta... dar nu vreau să răcesc... eu sunt foarte sensibil și trebuie să am... altfel ajung pe la spital și nu aș vrea să îmi facă alea injecții....
Păi, cine ar vrea una ca asta....

Începusem să vă povestesc despre dragoste... nu? Păi să vă spun cum e cu dragostea asta... Eram cândva să mă îndrăgostesc și eu... uauu, ce frumos a fost... știți, erau toate clipele alea frumoase, când o ții pe ea în brațe și îi șoptești ce frumoasă e, și că ai vrea să îți petreci toată viața cu ea... și etc, și etc... astea le știți și voi... cu toții ați fost păcăliți de gingășiile astea și de alinturi... uauu... și pe mine a început la un moment dat să mă alinte și o făcea în toate felurile... Îmi spunea trandafiraș, fulg de nea, gând alb al sufletului meu, ursuleț (uauu... ce îmi mai plăcea când îmi spunea ursuleț sau leu... creștea inima în mine și mă făcea bărbat...) dar, scorpia... la un moment dat mi-a spus pui... Cum dragă pui... să nu îmi mai spui așa... Dar nu... săraca de ea nu a ascultat. I-am povestit eu povestea cu pui că nu suport, că la la la și la la la... dar ea nu... a ținut-o sus și tare că eu sunt puiul eu... eiii... și atunci m-am supărat și mi-am spus... ce iubire, ce dragoste?!... Dragostea ține de alint... și nu pot eu să suport eu orice alint... așa că m-am dus la ea și i-am spus ca un bărbat... Auzi, domnișoara mea iubită... știi ceva... gata... azi s-a terminat cu pui și cu pisoi și cu ce vrei tu, gata... ești liberă să pleci după alți motani... eu nu mai vreau să te iubesc, pentru că mă faci pui... și așa ceva eu... păi... așa merge treaba... și am plecat...Aaaa, să nu vă spun câte de-ale a făcut și crize, și cică mă iubește și cică la la la și la la la... că dragostea noastră... ce dragostea noastră?!... Să știi tu că la mine dragostea trece prin stomac... e mâncare te iubesc, e sex, ups... nu trebuia să zic asta... dar am zis-o... te iubesc... mă alinți așa cum vreau eu... ok... dacă nu.... pa și cu asta basta

Na că i-am spus-o... și cu asta am decis eu că nu pot iubi... uf ce tragic... de fapt ce nu pot iubi... asta e întrebarea cea mai grea...

Și cu asta am ajuns la concluzia că dacă fata nu are nume de îngeraș sau nu e fotomodel... eu nu iubesc..
Asta e dragostea... e stomacul plin care digeră gustoasa tocăniță de alinturi cu aberații erotice drept acritură....