Mi-am periat bine dintii inainte de a ma baga in pat deoarece de mica aveam cosmaruri. Foarte des visam cum imi cad pur si simplu, sau se sfarama si se transforma in praf, iar eu tineam totul in palme si plangeam deasupra lor. Iar cand ma trezeam, eram transpirata, inima imi batea cu putere, abia mai respiram si tremuram toata. La cateva zile dupa aceea, auzeam pe cate vreunul povestind despre cineva care a murit. Asa ca acum ma spal pe dinti de peste trei ori pe zi, si am grija sa nu-mi indepartez gingia ca nu cumva sa se clatine vreunul. Oare atunci cand eram mica ma gandeam la cum o sa ajung acum? Obsedata de dinti, stresata de serviciu, traind cu un barbat cu care nu m-am casatorit? Sunt aproape sigura ca aveam un scenariu la care ma gandeam ori de cate ori trageam cu ochiul spre viitor. Probabil imi imaginam cea mai frumoasa poveste de dragoste, o nunta ca in povesti si o viata fericita pana la adanci batraneti alaturi de el. Da, cu siguranta ceva in genul asta trebuia sa fie. Toate copilele viseaza la asta. Dar unde am gresit? De ce nu am ajuns acolo unde trebuia? Il urasc pe cel de langa mine si ma detest pe mine pentru ca nu pot trai fara el. Cand eram mica, obisnuiam sa port pijama, acum nu mai suport nimic pe mine. Dorm dezbracata. Cand ma uit in oglinda si vad parul asta atat de lung, parca imi vine si mai mult sa-l urasc pentru ca ii place. Ii place sa-l mangaie si sa se joace cu el. Dar eu vreau sa-l ciuntesc, sa raman cu cateva portiuni de scalp gol. Vreau sa fiu urata pentru ca el ma considera frumoasa. Vreau sa iau cutitul si sa mutilez fata asta draguta care ma priveste din oglinda cu atata duiosie si bunatate in ochi, cand pe mine ma doare stomacul de nervi si stres. Oare asa speram sa ajung? In pragul nebuniei? Nu mai suport cand ma atinge, nu-l mai suport langa mine doar pentru ca lui ii face placere sa ma simta si sa doarma cu capul pe pieptul meu. Nu-i mai suport caldura corpului sau mirosul. Cateodata ma uit la el de parca as vrea sa-l inghet din priviri, iar el nici macar nu observa. De aceea il urasc atat de mult, pentru ca ma iubeste.
Am intrat in dormitor si l-am gasit in pat citind o carte groasa careia nu m-am straduit sa-i retin numele sau autorul. M-am dus la oglinda sprijinita de perete si m-am uitat lung la mine. Mi-am strans parul intr-un fel de coc neuniform si m-am bagat in pat. L-am sarutat iar el a pus cartea pe noptiera. Il priveam cum se intoarce spre mine si vedeam totul cu incetinitorul. Miscarile lui ma enervau la culme. Daca as fi avut puterea si curajul, l-as fi palmuit pe loc si l-as fi parasit fara sa ma uit in urma. A intins mana ca sa-mi desfaca parul, iar eu l-am lasat. Mi-a pus mana pe ceafa si m-a tras usor spre el sa ma sarute, iar eu nu m-am impotrivit. Sarutul lui ma lasa rece. Unde e barbatul care a aprins in mine acea pasiune arzatoare? Unde e omul cu care speram sa-mi petrec restul zilelor? Il caut cu disperare.
El imi sopteste ca ma iubeste iar eu ii spun ca il urasc. Ma uit in ochii lui si vad o lumina noua pe care n-am mai vazut-o pana acum. Ca si cum vorbele mele l-ar fi adus la viata.
-Crezi ca ai putea trai alaturi de o femeie fara sa simti nevoia de a o insea? Il intreb eu cat se poate de serios.
-Ma intrebi daca te iubesc fara resentimente?
-Nu stiu. Te intreb daca iti pare rau vreodata si ai vrea sa incerci sa imbatranesti alaturi de alta femeie?
-Nu ma gandesc la astfel de lucruri. Imi raspunde el sincer.
-Atunci inseamna ca ma iubesti cu adevarat.
-Posibil.
-Ai putea s-o dovedesti daca te-as ruga? Te-ai schimba pentru mine?
-Da. M-as schimba pentru tine.
-Eu nu m-as schimba pentru tine.
Se uita la mine si imi zambeste.
-Nici nu vreau sa te schimbi.
-Dar m-as schimba doar ca sa nu-ti mai plac atata.
M-am ridicat in pat si mi-am prins din nou parul in coc.
-Nu te mai suport pentru ca am murit prematur. Trebuie sa simt ca traiesc, dar tu nu faci decat sa-mi tai elanul. Hai sa facem ceva nebunesc. Ii spun eu vorbind la fel de calm ca pana acum fara insa a zambi asa cum face el.
Incep sa sar in pat ca si cum as vrea sa-l fac bucati sub picioarele mele.
-Hai si tu. Incerc sa-l conving.
Se ridica si sarim amandoi ca nebunii in pat pana se aud niste trosnituri puternice si patul ajunge una cu podeaua, iar noi una cu salteaua.
-Esti fericita acum? Ma intreaba el in timp ce imi frec locul unde m-am lovit ca sa nu se invineteasca.
-Da, ii spun eu razand de-a dreptul cu gura pana la urechi. Uite ce imi bate inima. Ii iau mana si o pun pe piept. Traiesc! Vezi? Tip eu cat ma tin plamanii: TRAIESC!
Il sarut a doua oara in seara aceasta si parca sa zic ca am simtit ceva. Nu e cine stie ce, dar e un inceput.
-Spune-mi ca arat groaznic si nu-ti place de mine. Ii soptesc eu entuziasmata.
-Imi place totul la tine.
-Atunci trebuie sa remediem asta. Am spus eu si m-am ridicat repede de pe jos si am fugit in baie. Am pus mana pe foarfeca si am taiat parul la intamplare scurtandu-l pana pe la gat, dar totul neuniform. L-am ciufulit si m-am intors fara sa curat in urma mea.
-Dar acum iti place? L-am intrebat eu.
S-a ridicat si a venit spre mine sa vada mai bine. A pus mana pe el.
-Iti sta groaznic. Imi spune el radiind, si-mi pune iar mana pe ceafa.
-Nu mai ma atinge.
Imediat si-a luat mainile de pe mine si m-a sarutat fara sa mai ma atinga. Acum a fost mult mai bine, am gandit eu. Din ce in ce mai bine.
-Parca nu te mai urasc atat de mult. Ii spun si ma duc la oglinda sa vad cum imi sta parul.
-Nici eu parca nu te mai iubesc atat de mult. Imi spune venind dupa mine.